Ştiaţi că...? Nicolae Titulescu, celebrul diplomat român de renume mondial...

Pe 17 martie 1941, Nicolae Titulescu, celebrul diplomat român de renume mondial, s-a stins din viaţă. Se încheiau o viaţă şi o carieră de „20 de ani prin tranşeele păcii”.

 

Nicolae Titulescu a promovat interesele României pe scena internațională, cu scopul de a susţine politica de securitate colectivă sub auspiciile Societăţii Naţiunilor, prin respectarea tratatelor şi a principiului dreptului internaţional.

 

Viitorul diplomat s-a născut pe 4 martie 1882, la Craiova, în familia lui Ion N. Titulescu, preşedintele Curţii de Apel din oraş. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul natal, apoi a urmat studiile de drept la Sorbona.
 

Între anii 1904-1909, a fost suplinitor la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi şi Bucureşti. A debutat politic la 30 de ani, devenind membru al Parlamentului României în 1912, figurând pe lista Partidului Democrat-Conservator.

 

Nicolae Titulescu a fost ales, în anii 1930 şi 1931, preşedinte al Societăţii Natiunilor. Nicio persoană până atunci nu a mai fost chemată să prezideze de două ori consecutiv sesiunile organizaţiei mondiale. În această calitate, a orientat dezbaterile spre găsirea unor modalităţi care să elimine obstacolele din calea colaborării dintre state în vederea menţinerii şi consolidării păcii.

 

A pus interesele României mai presus de cele personale. Într-un discurs susţinut în mai 1935, declara: „…eu care sunt pământean, adânc pământean, eu care particip de atâţia ani la viaţa internaţională fără a se uita că sunt român, eu care sunt soldat al ţării mele în tranşeele păcii, şi care nu a cunoscut demobilizarea, eu care am văzut toate ţările la ele acasă sau la muncă spre a ajunge la concluzia că nimic nu poate preţui mai mult ca glia părintească, eu care sunt adânc uman… am curajul de a spune public că umanitatea nu mă interesează dacă România nu-şi găseşte locul în sânul ei…”.

 

Activitatea sa politică şi diplomatică a fost recunoscută şi în 1935, prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace, dar şi prin alegerea sa ca membru al Academiei Române.