Ştiaţi că...? Se împlinesc 95 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuţă

Pe 19 noiembrie 1919, la Bucureşti, s-a stins din viaţă scriitorul Alexandru Vlahuţă. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuţă“.

Născut pe 5 septembrie 1858, în satul Pleşeşti, Alexandru Vlahuţă, fiul unui proprietar de pământ, a urmat şcoala şi liceul la Bârlad, susţinând examenul de Bacalaureat în capitală. Din 1879, urmează cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, dar renunţă după un an. Potrivit Wikipedia, din 1884 până în 1893, a fost profesor în diverse instituţii de învăţământ bucureştene.

Vlahuţă a scris versuri încă din vremea liceului, iar în 1879, i-a fost publicat articolul „Banul“ în ziarul „Dâmboviţa“. A colaborat cu numeroase publicaţii, printre acestea numărându-se „România liberă“, „Revista nouă“, „Timpul“, „Viaţa românească“. În 1886, îi apare primul volum, intitulat „Nuvele“. Au urmat altele, precum „Dan“ (1894), „Un an de luptă“ (1895), „Clipe de linişte“ (1899).

În 1894, publică romanul „Dan“, care a avut ca sursă de inspiraţie viaţa artistului. Bun prieten cu Caragiale şi cu Delavrancea, Vlahuţă şi-a semnat opera cu numeroase pseudonime, precum Alecu, L. Ascar, I. Balta. În operele sale se regăsesc atitudinea ostilă faţă de societatea burghezo-moşierească şi dragostea faţă de popor. Are înclinaţii şi către teatru, în acest sens, scrie piesa „Ţepeş Vodă“.

În anul 1900, primeşte premiul „Năsturel Herescu“ al Academiei Române, pentru volumul „Clipe de linişte“, iar în 1919, este distins cu Marele Premiu al Academiei, pentru volumul „Poezii“, publicat în 1915.

Sursa foto: www.cultural.bzi.ro