Cronici pe bune Tokyo Rikiya - micul local de pe Tomis, ce ascunde cel mai bun ramen din oraş

Nu-i chip cu vremea asta! Când am apucat să abandonez geaca în favoarea paltonului, hop!, m-am trezit mai murat decât murăturile din salata de boeuf.
 
Ramen sună ca o propunere îmbietoare, mai ales după ce soarele şi-a făcut bagajele, întorcându-şi faţa spre planete mai interesante, unde probabil locuitorii nu se plâng pe Facebook de temperaturile-i pârjolitoare.
 
Ca să mănânci supa tradiţională japoneză în Constanţa (şi să îţi şi placă), trebuie să deschizi bine ochii când ajungi pe bulevardul Tomis. Pitit între două clădiri este Tokyo Rikiya, restaurant cu interior modest, dar cu mâncăruri interesante, pentru care am uitat de apucăturile-mi vegane.

 
Locul seamănă mult cu oricare ramen-ya din colţul unei străduţe japoneze. Strâmt, înghesuit, pe ici, pe colo înflorind câte un accent al culturii nipone.
 
Unele lucruri care aduc Japonia pe bulevardul Tomis sunt discrete, la fel ca micul bol cu sare amplasat lângă intrarea în restaurant. Pentru chelnerul român care mi-a luat comanda, explicaţia existenţei bolului intră în categoria „aşa-i la ei, ceva legat de noroc ori îndepărtarea spiritelor negative“. Am dat din cap odată cu el şi-am spus că am venit pentru ramen.
 
Meniul (simplu de lecturat dacă ştii engleză şi eşti familiar cu bucătăria niponă) mi-a folosit doar ca să mă inspir pentru desert: o îngheţată din tofu, cu alune prăjite, şi un aperitiv: Nighiri Shrimp (crevete cu orez, pe care îl poţi îmbăia după cât te ţin papilele gustative într-un sos de soia cu wasabi).
 

Ramen-ul este o supă pentru care nu există un manual de unde înveţi reţeta. Ca bucătar, orbecăi printre tigăi până îţi vorbesc carnea, oul, tăieţeii şi legumele şi-ţi arată cât vor perpelite şi în ce combinaţie ar vrea să se însoţească. Treaba stă cam aşa: fiecare ingredient e musai să fie prezent, totuşi, să nu iasă în evidenţă ca spectatorii care intră la teatru cu telefoanele deschise.
 
Fiertura aceasta nu e nici pe departe ciorba din care numărăm cubuleţe de ceapă şi păstârnac, pe vremea când apetitul şi gusturile culinare se trasau de generalul polonicelor şi lingurilor: Mama.
 
Nici de mâncat, n-o mănânci ca pe o ciorbă ori o supă obişnuită, ci cu beţişoarele. Dacă n-ai antrenament, cam alergi tăieţeii prin bolul, deloc mic, în care este servit ramenul la Tokyo Rikiya. Gustul supei nu se compară cu al niciunei ciorbe ori supe clasice. E o combinaţie între usturoi, ceapă verde şi carne friptă, nici acră, nici dulce, dar din care ai tot mânca. Nici preţul nu-i ca la altele, o porţie de ramen costă 30 de lei. E adevărat că ce ţi se prezintă seamănă mai degrabă cu vreo trei porţii clasice şi abia dacă poţi respecta regula politeţii japoneze, mâncând totul din bol.
 
Crevetele pe ruloul de orez însă e altă poveste. Costă 15 lei două rulouri mititele, însoţite de sos. Aperitiv e cuvântul cheie al acestui platou.
 
Despre îngheţata tofu, care seamănă mai mult cu nişte fulgi de gheaţă, lipsindu-i savoarea şi delicateţea unei îngheţate clasice, dar, mă rog, şi numărul de calorii, n-aş putea spune decât că am mâncat-o cu plăcere, dar nu întrevăd o relaţie de lungă durată între noi.

 
Aş fi băut şi sake, e adevărat, dar, până la urmă, am renunţat. Cred însă că s-a transmis dorinţa automat către bucătarii japonezi, pentru că nota a avut trecută şi două sake. Nu-mi rămâne decât să îmi imaginez gustul băuturii din orez.
  Unde dai de ei: Pe Tomis, aproape de semaforul de la Capitol (adresa: Tokyo Rikiya, bulevardul Tomis nr. 117, Constanţa).
Locuri de parcare: Pe stradă, aproape de restaurant (mai greu de găsit, spre imposibil, în weekend).
Preţuri: De la 15 lei (rulourile de orez cu peşte) până la 45 de lei (meniurile cu sushi).
Ambianţa: Nu pentru asta vii, deşi locul are un farmec aparte (majoritatea clienţilor sunt studenţi străini).
Servire: Chelnerii sunt şi bucătari, din ce am văzut; dacă dai de cel român, vorbiţi română, altfel, engleza e de bază.
Mai vin? Ramenul chiar este cel mai bun din Constanţa, deci, da, poate ajung să beau şi sake.

Ce spune Registrul Comerţului 

Japanese Food Riki SRL, firma pe care funcţionează Tokyo Rikiya, a fost înfiinţată în anul 2012 şi are sediul social în Constanţa, pe strada Unirii. Capitalul social subscris este de 20.500 de lei, integral vărsat, iar domeniul principal de activitate vizează restaurantele.
 
Asociaţi Persoane Fizice sunt Takehiro Watanabe (n. 10.10.1973, Japonia), cu 13% din capitalul social, Mihaela Cucu (n. 15.03.1978, în Medgidia), cu 13%, Adam Hunt Tyson (n. 9.07.1992, în Maine, SUA), cu 14%, Rikito Watanabe (n. 12.12.1993, în Japonia), cu 20%, Toshihisa Shoji (n. 22.07.1976, Japonia), cu 20%, Izumi Yuya (n. 5.02.1993, Japonia), cu 10%, şi Iwasaki Yuya (n. 16.11.1993, în Japonia), cu 10%.
 
Iwasaki Yuya, Tyson Adam Hunt, Mihaela Cucu, Toshihisa Shoji, Rikito Watanabe şi Izumi Yuya sunt şi administratori ai firmei.
   
Brânzovenescu VEGANUL - Tot ce e eco, verde, green, bio trebuie încercat de Veganul nostru. Pentru că îi e scris în stele (sau, mai bine zis, în nume), uneori mai scapă-n blidurile şi cu alte bunătăţuri non-vegane. Citeşte-i recenziile în fiecare miercuri, accesând categoria „Baruri şi restaurante“!
 
Sursa foto: Facebook Tokyo Rikiya şi fotografii realizate de ZIUA de Constanţa, în cadrul degustării.