Averea Movileştilor (V) Din 1941 până în prezent, Primăria Eforie şi-a păstrat sediul temporar în spaţiul donat de Elena Movilă pentru un azil de bătrâni (documente)

La 30 aprilie 1941, primarul Eforiei, nimeni altul decât dr. Victor Climescu, i se adresa Elenei Toma, mama Ivonei, cu o solicitare: „Stimată doamnă, deoarece comuna nu posedă local propriu de primărie, iar pentru actualul local expiră contractul la 15 maiu crt. şi nici clădirea nu mai corespunde cerinţelor actuale, în luna martie crt. fiind la Bucureşti, am făcut dlui arhitect Arta Cerchez propunerea ca în vila «Centrală» din Carmen Sylva, clădire donată comunei de defuncta Elena Movilă pentru azil de bătrâni, - până la punerea în practică a acestui mărinimos aşezământ, - să putem instala în parterul clădirii birourile serviciilor primăriei.
 
Cum dl Cerchez nu a putut întruni pe toţi moştenitorii spre a le lua avizul, anexat aci vă trimit în copie răspunsul dsale cu rugămintea să binevoiţi a ne comunica cât mai neîntârziat dacă şi dv. sunteţi de acord ca Primăria să-şi instaleze birourile în acel imobil cu începere de la 15 maiu crt.
 
Vă fac această rugăminte şi propunere nădăjduind că şi dv. veţi aprecia că este şi în interesul staţiunii să avem un local de Primărie care să corespundă măcar temporar nevoilor ei şi sperând într-un răspuns afirmativ şi din partea dv. vă rog să primiţi mulţumirile mele anticipate.”
 
La acea dată, norii războiului se lăsaseră peste ţară, peste sufletele oamenilor. Dr. Victor Climescu a fost primarul localităţii în două mandate: la 1 ianuarie 1928, când Carmen Sylva căpăta statutul de staţiune balneară şi avea dreptul să se organizeze după regulamentul comunelor, abia instalat ca primar, Grigore Cristu îşi dă demisia şi este delegat cu girarea afacerilor comunale dr. Victor Climescu. Avea doar 33 de ani.
 
Dr. Victor Climescu începuse să lucreze în 1921 la Eforia Spitalelor Civile Bucureşti, iar în 1925 fusese numit la Carmen Sylva, unde va rămâne în fruntea sanatoriului 42 de ani director. A fost un foarte bun organizator, un om dintr-o bucată, un adevărat român. Îşi iubea cu pasiune munca, pe bolnavi îi trata egal, nu pretindea de la nimeni nimic. În timpul războiului, perioada cea mai grea a ţării, el a mai fost ales a doua oară primar al oraşului. La începutul anului 1945, este schimbat din funcţia de primar şi revine la sanatoriu.


 
Pe un asemenea om de notorietate şi probitate profesională nu-l putea refuza mama Ivonei, cum de altfel nici ceilalţi moştenitori ai Elenei Movilă. Tocmai de aceea, Elena Toma, cu domiciliul în Constanţa, bulevardul Ferdinand nr. 35, scria cu mâna ei pe adresa oficială semnată de primarul Victor Climescu: „Stimate Dle Doctor, la scrisoarea dvs. din 30 aprilie 1941 cu nr. 1073, prin prezenta vă comunic că sunt de acord ca Primăria comunei Carmen Sylva să-şi instaleze temporar birourile în vila «Centrală» donată de defuncta mea mamă Elena Movilă şi în acelaşi sens, cu părerea fraţilor mei, menţionaţi în răspunsul lui Arta Cerchez.“

 
Trebuie să menţionăm că Arta Cerchez era ginerele lui Ioan Movilă, soţul uneia dintre fiicele acestuia, Felicia. El proiectase imobilul aflat în discuţie, şi Băile calde, dărâmate mai târziu din cauza pozării liniei ferate Eforie-Mangalia, şi Cazinoul din Carmen Sylva şi multe alte clădiri care ar trebui măcar să-i poarte numele pe o placă memorială.
 
Ca o simplă reflecţie personală, niciuna dintre staţiunile din jurul lacului nu a reuşit să aibă vreodată propriul local de Primărie! Deşi obiectivul a stat în atenţia multor primari şi consilii locale. 
 
Moştenitorii Movilă oferiseră şi ei proaspetei Primării Carmen Sylva un teren pentru construcţia unui local propriu. Din schiţa aflată la dosar, locul avea 2.000 mp, era pe strada Mihai Viteazul, în vecinătatea vilei „Tamara“. Dar cum nu ajungea, aceeaşi Societate „Movilă“ - Techirghiol, reprezentată de Sever Movilă, director general, şi Ion Bentoiu, avocat din Constanţa, donează alţi 500 mp în Carmen Sylva pentru punerea la loterie şi strângerea fondurilor necesare construcţiei localului Primăriei. „A înlesni astfel Primăriei opera de edilitare ce întreprinde pentru dezvoltarea şi înflorirea acestei staţiuni balneare a cărei creaţie se datorează concepţiei, străduinţelor şi sacrificiilor materiale de tot felul ale lui Ioan Movilă“ (Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Statului, fond Primăria Techirghiol, fond 70, 1936, fila 19.)
 
Moştenitorii lui Ioan Movilă, constituiţi în Societatea anonimă Movilă, nu erau însă la primul lor act filantropic. Mai întâi acordaseră gratuit un teren în Carmen Sylva pentru a se construi o piaţă (Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Statului, fond Primăria Techirghiol, fond 70, 1929, fila 77).



 
La 30 iulie 1929, un lung memoriu-ofertă semnat de acţionarii Societăţii anonime Movilă către primarul Magda: „Societatea balneară «Movilă Techirghiol», care a fost creată în 1898 de către defunctul Ioan Movilă, pe proprietatea sa particulară, moşia Tusla, în conformitatea unui plan de parcelare aprobat de Prefectura Constanţa prin deciziunea sa nr. 7007 din 1898, a fost trecută în deplina proprietate a Societăţii anonime pe acţiuni «Movilă Techirghiol». Societatea proprietară a sistematizat planul de parcelare al staţiunii, obţinând în acest scop autorizarea Consiliului tehnic superior prin jurnalul său nr. 70 din 5 mai 1922 şi a aplicat noua sistematizare. Atât întemeietorul staţiunii cât şi societatea noastră au creat drumurile, şoselele şi bulevardele croite pe terenurile proprietăţii lor şi au făcut plantaţiuni. La 1 ianuarie 1928, înfiinţându-se comuna Carmen Sylva, de care depinde astăzi staţiunea balneară «Movilă Techirghiol», societatea noastră găseşte cu cale ca, în vederea măririi patrimoniului noii comune şi pentru a asigura pe viitor o bună şi reală administraţie, să cedeze în mod gratuit comunei Carmen Sylva toate străzile şi bulevardele marcate cu condiţia de a-şi rezerva dreptul exclusiv şi imprescriptibil de a menţine, a extinde şi a dezvolta instalaţiile electrice şi a furniza curentul produs de uzinele sale în staţiune şi locuitorilor, ca şi conductele de apă, gaz etc.
 
Societatea îşi rezervă în plin proprietatea parcului în interiorul căruia este clădit hotelul «Movilă», care se mărgineşte cu şoseaua Constanţa-Mangalia, de-o parte şi cu marea, pe altă parte. Mai dăruieşte comunei Carmen Sylva 5.000 mp pentru un cimitir comunal, 1.000 mp pentru a construi grajdurile, 1.000 mp pentru piaţa agroalimentară, alte trei loturi pentru o şcoală şi un ateneu popular. Condiţia: primăria Carmen Sylva nu va putea închide, declasa sau schimba destinaţia acestor obiective (Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Statului, fond Primăria Techirghiol, fond 23, 1929, fila 97-99).
 
Consecutiv, vor mai fi donate: terenul pe care se afla început edificiul destinat bisericii, pentru a se putea ridica o casă parohială, 2.400 mp pentru diverse localuri şi servicii necesare comunei“.
 
În 1938, Societatea anonimă „Movilă“ - Techirghiol punea la dispoziţie, tot prin donaţie, un teren pentru construirea unui cămin cultural în Carmen Sylva, situat pe bulevardul Ioan Movilă, între străzile Oituz şi Elena Movilă, care, alături de cel al Casei corpului didactic, erau expropriate pentru necesităţi publice. Căminul cultural trebuia să se numească Ateneul „Ioan Movilă“. De fapt, o construcţie fusese deja începută de Elena Movilă, după un plan aprobat de primărie. Se solicita expres, în actul donal, ca în acest aşezământ să fie promovate exclusiv activităţile culturale pe care le realizau în localitatea Carmen Sylva fundaţiile culturale „Carol al ll-lea“.
 
Lista donaţiilor continuă cu terenul pentru un dispensar comunal, o suprafaţă de 2.438 mp la bulevardul I. Gh. Duca (şoseaua Constanţa - Mangalia), o altă suprafaţă de 16.505 mp învecinată cu piaţa de alimente şi cu lacul, pentru a fi amenajat ca teren sportiv, o suprafaţă de 1.800 mp, învecinată cu bulevardul I.G. Duca pentru construirea pieţei de alimente. Şcoala, aflată pe o suprafaţă de 2.810 mp, donată comunei de Societatea „Ioan Movilă”, avea cinci încăperi.
 
Elena Movilă îşi motiva gestul „în semn de deosebită afecţiune pentru staţiunea balneară Carmen Sylva, înfiinţată cu zeci de ani în urmă prin străduinţa şi sacrificiul de tot felul ale defunctului Ioan Movilă, a cărui devotată soţie şi colaboratoare am fost, donez imobilul, proprietatea mea, din Carmen Sylva, compus din 644 mp teren, vila «Centrală», parter, etaj şi mansardă, cu 32 camere, şi mobilierul aferent. Donaţia se face către Primărie pentru a înfiinţa un azil de bătrâni pentru bărbaţi şi femei care să funcţioneze tot timpul anului prin întreţinerea Primăriei. Azilul să poarte numele Elena şi Ioan Movilă şi să fie condus de un comitet din 5 persoane din care să facă parte un membru al familiei Movilă, primarul şi alţi trei onorifici” (Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Statului, fond Primăria Techirghiol, dosar 114,1938, fila 3).
 
Astfel „împroprietărită“, Primăriei Carmen Sylva nu-i rămânea decât să se ocupe, eventual, de canalizarea pentru apele pluviale şi menajere, care se scurgeau... chiar în lacul Techirghiol, şi doar o porţiune din staţiune avea scurgerea naturală spre mare.
 
Într-o corespondenţă privată pe care o reproducem în acest episod, Ivona Movilă ne ruga să intervenim la Arhivele Statului pentru a cere „în numele ei titlurile de proprietate ale hotelului Movilă, Cazinoul Movilă, vila „Centrală“, actul de donaţie, vila „Alina“, str. Tudor Vladimirescu nr. 4, Eforie Sud, proprietatea Alina Movilă.
 
„De ani de zile fac demersuri pentru a primi câteva din actele familiei pe care le-am pierdut când am fost evacuaţi din bd. Ferdinand nr. 35, când ni s-au confiscat toate bunurile mobile, ca fiind «inventar agricol»! Întâi am fost invitată să caut singură tot ce aveam nevoie, lucru imposibil pentru cineva care nu cunoaşte aranjamentul arhivei. Apoi am primit numai răspunsuri negative. Anul acesta am primit două testamente şi câte ceva acte, dar niciun titlu de proprietate. Ultima corespondenţă cu nr. 1317 din 22 03.1999 se referă la procedurile şi taxele de copiere, cercetare şi autentificare. Am trimis cu chitanţa nr. 733 seria C nr. 2724201 din 26.03.1999 taxa de cercetare de 24.900 de lei pe numele Greavu Ioana pentru MI, Arhivele Naţionale Constanţa. Fără răspuns. Desigur, voi plăti toate cheltuielile necesare, inclusiv cele de «solicitare». Și din acest motiv nu am putut acţiona în Justiţie până acum.” Scrisoarea Ivonei este datată 22 iulie 1999.
 
Va urma