Constanţa - Cuibul Reginei

motto:
"Marea Neagră e mai rea decât oceanul cel mare, căci aşa se întâmplă întotdeauna, oamenii cei mici sunt mai supărăcioşi şi mai ciudaţi decât cei mari şi tari, care nu se înfurie aşa iute şi sunt mai răbdători şi mai mărinimoşi".
Regina Elisabeta (Carmen Sylva)

Este dificil de a vorbi despre vieţile acelor oamenilor care au fost stâlpii devenirii unui neam. Oricât de multe s-ar spune, timpul va da în vileag lucruri neaflate şi atunci ştim că de fapt, încă nu ştim. Aici şi acum dorim doar să trecem prin acele momente faţă de care putem să alipim fotografii adunate de prin larga lume a internetului. Orice lucru ce nu este spus, este ori bine ştiut, ori necunoscut încă suficient. Voim să punem cele câteva imagini adunate să fie mărturielocului comun al Constanţei numit şi azi, "Cuibul Reginei". Cu speranţa că am readus o frântură din anii trecuţi spre a vă fi sub atenţie, vom da cale în continuare...

Regina Elisabeta, însoţitoarea de viaţă a primului rege al românilor Carol I, a fost o figură emblematică a României şi a spiritualităţii pe care a pus-o spre folos neamului de la Carpaţi şi Pont. Elisabeta s-a legat mai mult decât firescul demnităţii de regină îi pretindea, de Constanţa şi de mare. Pentru ea marea însemna Constanţa. Abia spre sfârşitul vieţii sale Balcicul a intrat sub suveranitatea României. Aşa se face că Elisabeta a fost o regină ce a avut loc de revărsare a spiritului său spre taina îngemănării cerului cu apa la Constanţa şi nu în altă parte. Regina Maria ce i-a urmat a ales Balcicul ca loc al căutării deschiderii sufletului către mare, nu fără însă a păstra şi ridica şi la Constanţa temeiuri de referinţă ale existenţei regalităţii româneşti.

După Războiul de Independenta, în anul 1878, Dobrogea revine României si, odată cu aceasta, apar primele preocupări pentru construirea unui port care urma sa fructifice poziţia strategica a Constantei şi avântul economic înregistrat de tânărul stat. Regele Carol I opinia că portul Constanta "va deveni unul din cele mai insemnate ale Orientului şi un izvor de bogaţie pentru tara intreaga". Nu fara greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. în aceste conditii, statul roman a rascumparat instalatiile portuare de la compania engleza, a contactat specialisti straini pentru intocmirea unor proiecte de largire a portului şi a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavoda.
Desfăşurând cu mare osârdie opera de înmăreţire a neamului şi ţării, Carol I a fost ctitorul importantelor fapte ce aveau să aducă între ţările cu mare semnătate ale Europei. În anul 1896 a pus fundamentul Portului Constanţa.
La data de 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficiala a lucrarilor de constructie şi modernizare a portului Constanta. În piatra de temelie a fost depus, de catre Regele Carol I, documentul care consfintea "întemeierea unui port la tarmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai indepartate comertul a gasit un loc de adapost, unde atatea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominatie a stramosilor nostri romani şi unde s-a sfarsit poetul Ovidiu."
Lucrarile de constructie au inceput dupa proiectul inginerului I.B. Cantacuzino şi au fost continuate cu modificarile propuse de alti doi ingineri romani de exceptie: Gheorghe Duca şi Anghel Saligny. În anul 1899, conducerea lucrarilor portuare a fost preluata de Saligny, constructorul podului de la Cernavoda. Pana în 1909, cand a fost inaugurat oficial portul Constanta, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud şi cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol si, nu în ultimul rand, silozurile.

Într-o atmosferă de mare sărbătoare, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, a Principelui moştenitor şi a soţiei sale, a Episcopului Dunării de Jos, Partenie, a unor notabilităţi din capitală, a prefecţilor de Constanţa, Ialomiţa, Ilfov şi, nu în ultimul rând, a Primarului Constanţei, Mihail Koiciu, miercuri, 16 octombrie 1896, avea să se pună piatra de fundaţie a portului modern Constanţa, după cum reiese şi din documentul întocmit cu această ocazie:

,,Noi Carol I-iu, prin graţia lui Dumnezeu
şi voinţa naţională, REGE AL ROMÂNIEI
În anul mântuirei 1896, în a şesesprezecea zi a lunei Octomvrie, am pus piatra de temelie pentru construirea portului Constanţa pe ţărmurile Mărei Negre.
Dumnezeu dăruindu-Ne, în Domnia Noastră asupra acestei ţări, nu numai ani de glorie, ca, împreună cu viteaza Mea oştire, să'i pot da independenţa şi o posiţiune statornică, dar şi ani de pacinică domnie, am lucrat cu râvnă şi stăruinţă, pentru înflorirea şi prosperitatea României.
Înmulţind căile de comunicaţiune şi reţeaua căilor ferate, unind cele două ţărmuri ale Dunărei prin podul de la Fetesci-Cernavoda, luat-am hotărârea ca aceste temeinice şi nepieritoare lucrări să fie desăvârşite prin întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont-Euxin, unde din veacurile cele mai depărtate comerciul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţiune a strămoşilor Noştri Romani, şi unde şi-a sfârşit zilele marele poet Ovidiu.
In al trei-zecilea an al domniei Mele şi al cincisprezecelea al fondării Regatului am pus astăzi piatra de temelie a acestei însemnate lucrări, faţă fiind Majestatea Sa Regina, Alteţele Lor Regale Principele şi Principesa României, Înaltul Cler, Miniştrii Mei, Preşedinţii şi Vice-Preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, Înalţii demnitari ai Statului şi Corpul tehnic.
Nădăjduim că Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim în linişte şi fericire lucrarea începută astăzi, care va duce peste mări numele Românilor, şi va înlesni, în toate vremurile, transportul bogăţiilor acestei ţări.
Spre amintire, am subscris acest document în îndoit exemplar, din care unul se va aşeza în piatra de temelie, iar altul se va păstra în archiva Statului".

Grandiosului eveniment aveau să îi urmeze ani de muncă din partea meseriaşilor şi specialiştilor, cât şi un efort considerabil din partea statului.

Din zona Porţii de acces în port şi-a început munca de Sisif macaraua "Titan" ce avea să rânduiască blocurile de beton ale zidului de larg.

Pe lângă foarte multe chestiuni de mare însemnătate nu s-a trecut cu vederea emiterea de insemne pentru comemorările evenimentelor.

S-au bătut astfel o serie de medalii şi plăci comemorative.

Este de remarcat felul foarte amănunţit cum au fost redate multe din amănuntele de construcţie.

Pe parcursul înaintării spre larg, perspectiva oraşului privit dinspre mare se deschidea tot mai mult.

Foarte multe fotografii surprind la diferite date momentele când au fost ridicate diverse edificii din oraş. În fotografia de jos apare Casa Pariano (Muzeul Jalea de azi) construita în anul 1909 în locul Casei Macri care se observă în fotografia de sus.

Fotografia de jos surprinde amenajarea falezei pe care se va ridica Cazinoul. In fundal se vede soseaua pe care se aducea umplutura pentru faleza.

Pescarii oraşului ce nu aveau ambarcaţiuni au avut parte de poziţii tot mai bune pentru pescuit pe măsură ce digul avansa spre larg.

Modernitatea Constanţei începea să fie din ce în ce mai evidentă. In imaginea de sus se observa faleza nou construită şi în curs de consolidare.

Cum era şi firesc, la capătul digului s-a construit farul. Acesta a îndeplinit multă vreme rolul dublu de far de aterizare şi far de intrare (farul alb)

Farul a fost şi este un element emblematic al Portului Constanţa. Daca la începutul existenţei sale era punctul cel mai înaintat al uscatului care se avânta spre larg, în prezent clădirea lui (renovată) a devenit un reper aflat mult în interiorul actualului port maritim.

Spre a deveni evident pe fundalul ţărmului, ca la cele mai multe construcţii de felul acesta farul a fost vopsit astfel încât să îl facă foarte vizibil de la mare distanţă venind dinspre mare spre ţărm (pe timp de zi) pentru că pe timpul nopţii lumina lui dădea semnul de prezenţă navelor aflate în larg.

Neexistând restricţii de acces deosebite, multă vreme, a face promenadă până la platforma farului venind pe dig sau pe sub digul de larg (pe vreme favorabilă) era un lucru plăcut, mai ales la ceasurile înserării.

Uneori, din dorinţa de a fi aproape de cei ce soseau de pe mare se putea ajunge până la far unde se făceau semne de bun sosit navelor ce executau manevra de intrare în port.

Briza mării aducea un efect benefic alături de cel al mersului în promenadă.

Portul Constanţa a avut permanent o neoprită creştere. Fotografia aeriană din 1918 comparată cu cea din 2008 arată marea transformare a portului maritim Constanţa.

Referitor la farurile unui port sunt câteva lucruri elementare de ştiut.
În primul rând există aşa numitul far de aterizare. Lumina lui este la o astfel de înălţime încât să fie vizibilă de la mare depărtare. Fie că este o clădire puţin înaltă dar aşezată pe o înălţime dominantă a portului sau cum este cazul farului de aterizare Constanţa pentru care s-a construit o clădire proprie de o înălţime apreciabilă. Farul de aterizare Constanţa a fost construit în anii 1959-1960 şi este un simbol al oraşului. Pe timpul întunericului, în condiţii de vizibilitate normală lumina lui este distinctă de la distanţa de 24 de mile nautice (aprox. 45 Km). Este de asemenea echipat cu antene pentru sisteme de radiofar atât pentru navigaţia nautică cât şi pentru navigaţia aeriană.

La capătul digului de larg al unui port se află farul alb. Acesta marchează zona de intrare sub protecţia diguluişi este reperul faţă de care manevrează navele pentru a ajunge în interiorul portului. Multă vreme Farul Carol, după cum am explicat anterior a avut dubla funcţie de far de aterizare şi de far de intrare.

La intrarea în bazinul portului de o parte şi de alta a pasei de intrare, pe capetele digurilor interioare se află cele două faruri de acvatoriu, roşu şi verde. Luminile lor indică pe timp de noapte locul pe unde trebuie să manevreze nava pentru a intra sau a pleca din port. Pe timp de zi farurile au elemente distincte de culoare roşie şi verde. Dispunerea farurilor roşu şi verde este astfel făcută încât atunci când nava soseşte de la larg să aibă lumina roşie în partea stângă (pe partea inimii, ca regulă uşor de memorat) şi lumina verde pe partea dreaptă. La ieşirea din port, lumina roşie se va afla pe partea dreaptă a sensului de deplasare al navei. Trecerea de un reper de navigaţie se numeşte "dublare". De aceea în jurnalele marinăreşti intrarea/ieşirea din port este consemnată cu expresia "dublat farul roşu" iar intrarea/ieşirea de sub adăpostul digului de larg este adnotată cu "dublat farul alb". A nu se desconsidera importanţa farului verde datorită expresiei citate mai sus. Farul verde este precum reversul unei medalii. Fără revers nu poateexista avers. Din considerente de a formula o exprimare succintă marinarii iau ca bază poziţia farului roşu al acvatoriului unui port. (n.b. - Cuibul Reginei a fost construit la baza digului farului verde). O mică rimă mnemonică din marină spune: "Verde`n verde, roş în roş/Drumu-i bun din moş-strămoş". Aceasta înseamnă că navele care au felinarele (culorile distinctive din borduri) de culoare verde şi roşie (verde = tribord - dreapta şi roşu = babord - stânga) vor manevra de aşa natură încât să treacă una pe lângă alta arătându-şi reciproc culorile de acelaşi fel. Acelaşi lucru este valabil şi la intrarea în porturi. Navele vor avea lumina roşie spre farul roşu şi lumina verde spre farul verde. Când două nave se văd reciproc pe culori opuse roşu spre verde sau verde spre roşu, se face evitarea coliziuni de către nava care vede pe culoarea sa verde culoarea roşie a celeilate nave (valabilitatea prioritatăţii de dreapta la navigaţia pe mare)

Farul Carol I a fost "vandalizat" de către activiştii politici ai perioadei comuniste şi a fost văduvit de efigia în bronz a regelui Carol dispusă pe partea de sud a corpului de clădire. După anii 1990 efigia a fost refăcută şi montată pe locul iniţial. Pe latura dinspre nord se afla (a rămas acolo si in perioada comunistă) efigia împăratului Traian.
La inaugurarea Farului şi încheierea lucrărilor mari din port (27 septembrie 1909) deasupra uşii de intrare în clădirea farului a fost montată o placă comemorativă.

Farul Carol I după renovarea sa.

 

În 1938 o harta aportului prezenta sistemul de cale ferată care deservea danele portului se observă că o linie de cale ferată ajungea până la Cuibul Reginei

Farul verde văzut de pe partea de vest a clădirii Pavilionului Regal.

În timpul celui de-al doilea război mondial intrarea în port dinspre mare era protejată de un sistem de bariere pe flotoare pentru protecţia împotriva torpilelor lansate de la larg sau a accesului submarinelor. inamice în port. Plasele erau deservite de un serviciu special din sistemul defensiv al portului.

La baza digurilor şi pe diguri, spre larg se afla un sistem de spalieri cu sârmă ghimpată ca sa nu permită scafandrilor de luptă să se infiltreze în port prin escaladarea digurilor. În fotografie digul de la Cuibul Reginei.

Pe harta se află locul unde Regina a ales să-i fie ridicată clădirea ei de suflet dintre cer şi apă.

Aflaţi deja la o vârstă înaintată, Carol I şi Elisabeta foloseau orice prilej de a fi pe timpul verii la Constanţa. Fiind surprinsă în mod deosebit de poziţia platformei de la digul farului verde, regina Elisabeta a insistat pe lângă Regele Carol I şi a primit acceptul pentru ridicarea unui pavilion pentru uzul personal în acel loc. Pavilionul regal a fost proiectat de Victor Ştephănescu şi construit de Anghel Saligny şi echipa sa de ingineri, după ideile Reginei Elisabeta. Constructia era una simpla si modesta. Regina adorit confort dar nu si lux.

 

Victor Ştefănescu a fost unul dintre arhitecţii de marcă ai României şi cu precădere ai Constanţei. Realizările lui conferă şi astăzi o personalitate deosebită urbei (Moscheea Carol I, Clădirea Primăriei azi Muzeul de Istorie şi Arheologie, Cazinoul din Mamaia s.a.)

Aspectul pavilionului făcea oarecum o trimitere cătresuprastructura unei nave.

S-a dat în folosinţă în jurul anului 1911. Clădirea avea la parter un loc în care stăteau gărzile. La etaj erau un salon de primire, dormitorul şi câteva camere, în plus a fost proiectată o terasă foarte frumoasă deasupra mării, de unde regina, mai ales către bătrâneţe, îmbrăcată în alb, cu părul lung şi alb, stătea pe terasă şi ura vapoarelor care plecau în larg „Drum bun!" şi „Noroc!". Tot echipajul se aduna pe punte şi o saluta pe regină la plecarea şi la venirea în port.

„Acolo unde se isprăveşte partea înaltă a digului, care apără portul de valurile mării, e un pavilion modest ce seamănă mai mult cu o cabină de vapor. În încăperile strâmte ale acestui loc de odihnă s-a adăpostit, în primăverile şi verile anilor din urmă, regina-poetă Carmen Sylva"

„Augusta era dispărută spre sfârşitul vieţii sale era veşnic suferindă şi medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării care într-adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina - poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese şi impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei şi în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spuneam adesea, clipe de intensă mulţumire. Mântuirea trupului bolnav şi încântarea sufletului legase pe fosta regină de ţărmul acesta".
Ziarul "Sirena" 1916

Regina organiza în „cuibul" său, aproape în fiecare zi, ceaiuri literare sau recepţii pe care ziariştii le considerau „de o simplitate încântătoare".
„Marea suverană se interesa de aproape tot ce privea manifestările vieţii superioare în oraşul nostru. Îndeosebi arta şi caritatea împodobeau sufletul său ales. Într-o zi a venit cu deosebită plăcere să patroneze în sala cazinoului un festival literar, organizat de o ceată de scriitori ce se aflau atunci în oraş şi care mai adusese şi pe alţii din Bucureşti".
După moartea Elisabetei, ziarele deplângeau soarta Pavilionului, care stătea „părăsit şi trist", după ce fusese „singurul loc între ape cu care firea Reginei se simţea în consonanţă"
Ziarul "Sirena" 1916

„Plec pentru câteva zile la Constanţa şi asta îmi va face bine, căci marea mă reface minunat, mai bine decât munţii, pe care îi suport mai greu." (Bucureşti, 15 mai 1905)

„Mie mi-a fost dragă marea mai mult decât pot spune. Să locuiesc în căsuţa de lângă far a fost o mare plăcere, iar salutarea vapoarelor care vin şi pleacă o bucurie în fiecare oră!" (Sinaia, 19 iulie 1911)

„Plec din nou la Constanţa. Călătoria pe Dunăre din păcate nu va avea loc de data aceasta. Dar de Constanţa nu mă pot lipsi. Este singurul fel, cum pot suporta întregul an. Eu cred că şi Regele va veni şi îşi va găsi o bucurie. Forfota din port este atrăgătoare şi pentru el şi îi alungă plictiseala pe care o are marea de obicei asupra lui. Ce păcat că nu o îndrăgeşte şi el la fel ca mine!" (Bucureşti, 21 mai 1913)

Suverana pe platforma dinspre răsărit

În jurul suveranei rămâneau de multe ori doar gărzile din paza Pavilionului

"Dupa moartea Reginei Elisabeta (1918), "Cuibul Reginei" a fost abandonat, iar in 1927 a fost complet distrus de un incendiu. Cladireaa fost refăcută din dispoziţia Reginei Mariaîn anul 1928 de către arhitectul Victor Ştefănescu care a reconfigurat-o şi a construit-o din beton şi zidărie.

Iarna anului 1929 a fost cea mai friguroasă din istoria consemnată a Constanţei. Imaginile surprinse la Cuibul Reginei şi pe dig, precum şi la Farul Carol I arată pe cât de groasă a fost gheaţa depusă de furtunile acelei ierni.

Iarna anului 1929 - (februarie)

 

Iarna anului 1929 - (februarie)

Iarna anului 1929 - (februarie)

Iarna anului 1929 - (februarie)

Vizita La Constanta a Ţarului - 1/14 iunie 1914.

Ţarul Rusiei avea legături de rudenie cu Regele Carol I al României. Principele Moştenitor Ferdinand al României era căsătorit cu Maria, nepoata Ţarului Alexandru al II-lea şi respectiv verişoara a lui Nicolae al-II-lea. A existat la un moment dat chiar perspectiva unui mariaj între prinţul moştenitor Carol Caraiman (viitorul Rege Carol al II-lea) şi Marea Ducesă a Rusiei, Olga.
Vizita Ţarului şi a Familiei Imperiale Ruse din 1914 a reprezentat o vizită de răspuns la cea pe care Regele Carol I o efectuase în iulie 1898, însoţit de Principele Ferdinand şi de primul-ministru D.A.Sturdza, în Rusia, la invitaţia Ţarului. Discuţiile politice de la Constanţa au vizat necesitatea menţinerii păcii în Balcani şi a respectării Tratatului de la Bucureşti din 1913.

 

Ziarul "Dobrogea Jună" a relatat cu lux de amănunte ziua petrecută la Constanţa de Regele Carol I al Romaniei şi soţia sa, Regina Elisabeta, Prinţul Moştenitor (pe atunci) Ferdinand al României şi soţia sa, Maria (viitorii suverani ai României Mari), Prinţul Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Ţarina Alexandra Feodorovna şi cei cinci copii ai lor, marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi ţareviciul Alexei:
"La orele 8 a.m. a pornit din portul Constanţa vaporul Ovidiu, având la bord pe comandorul Mărgineanu, împreună cu toţi piloţii portului, spre a întâmpina yachtul imperial Standard, precedat de crucişătorul Cahul şi Almaz şi urmat de întreaga escadrilă rusă din Marea Neagră. Compania de onoare cu muzica şi drapelul a luat loc la debarcader, lângă pavilionul Reginei.
O splendidă alee leagă pavilionul Reginei de pavilionul special amenajat, construit pentru primirea Suveranilor Rusiei. Aleea continuă spre oraş, ca un drum al florilor, presărat cu crizanteme şi margarete.
Bricul Mircea, aflat în rada portului, a salutat sosirea escadrilei ruse prin 31(?!!! - tradiţional 21)de lovituri de tun. Şase aeroplane se înalţă deasupra mării.

Yahtul ajunge în portul Constanţa Din flota ţarului mai fac parte crucisatoarele, Cahul şi Almaz, plus 4 contratorpiloare. La intrarea în port, yachtul Standard a fost pilotat de personalul român, iar operaţiunile de acostare au fost executate sub conducerea căpitanului Botez-Jean Bart, cu o precizie remarcabilă.

Alaiul a fost condus spre pavilionul reginei şi nici unui ministru nu i s-a permis să asiste la întrevederea celor doi şefi de stat, întrucât vizita a fost de la început declarată ca având un character intim.
Marea ducesă Olga, cu un aparat de fotografiat, a imortalizat secvenţele memorabile.

Alaiul pleacă spre catedrală, asistă la un ceremonial religios, ţinut de un sobor de preoţi, condus de episcopul Nifon. După terminarea slujbei, atât familia regală rusă, cât şi cea română, s-au miruit la iconostas, sărutând o icoană a Sfântului Nicolae şi o cruce din aur, care apoi, aşezate într-o cutie din catifea, au fost dăruite ţarului.
Pe terasa Cuibului Reginei Regele Carol I a fost îmbrăcat în uniformă de mareşal rus iar Principele Ferdinand în uniformă de general rus.

Trecerea în revistă a gărzii de onoare a garnizoanei Constanţa s-a desfăşurat pe platforma special amenajată la intrarea Cazinoului.

Primarul Constanţei, Virgil Andronescu, oferă oaspeţilor pâine şi sare de pe o tavă din aur masiv, comandată special pentru eveniment. Tava are marca oraşului şi inscripţionat România, iunie 1914.

Fotografii realizate de familiile regale cu prilejul vizitei Ţarului Nicolae.

Presa vremii din Rusia şi din România a consemnat pe larg evenimentul.

Au fost bătute o serie de medalii care au consemnat evenimentul vizitei Ţarului.

După refacerea Cuibului Reginei din 1928 de către arh. Victor Ştefănescu clădirea a fost folosită în diverse scopuri de către administraţia portului

 

La data de28 mai 1931 cu prilejul executării unui marş de instrucţie al distrugătoarelor Regele Ferdinand şi Regina Maria în Mediterana şi la Malta Cuibul Reginei a constituit platforma de ceremonie a festivităţilor de plecare. Pe platforma de sus se află Regele Carol al II-lea şi principele Mihai care realiza fotografii cu aparatul foto portabil iarpe platforma intermediară se remarcă viceamiralul Vasile Scodrea şi aghiotanţii săi.

Cu timpul, mai ales dupăinstalarea regimului comunist în România, Cuibul Reginei a fost folosit ca magazie sau sediu pentru diverse birouri din port dar cu posibilităţi restrânse datorită faptului că era proiectat ca o construcţie cu folosinţă estivală.

Copii de la Şcolile din oraş organizau şcoli de înot la baza digului dinspre farul verde

 

Odata cu modernizarea portului parte din clădire a fost demolată pentru construirea prelungirii digului de larg şi construirea danelor militare şi de remorchere.

După anii 1990 clădirea rămasă din vechiul Cuib al Reginei a fost modificată şi nu a păstrat aproape nimic din ceea ce a fost ea la început. A fost transformată în Muzeu al Portului Constanţa iar pe fotografie se poate observa modul în care ea este dispusă pe dană în momentul de faţă.

Făcând o parafrază a vremurilor trecute asociate cu natura cea veşnic dezlănţuită, putem considera că furtunile sunt cele ce se năpustesc peste uscatul locuit de oameni. Se vor înfrunta dar menirea omului şi mai ales a celor de la malul mării este aceea de a răzbate prin furtuni.

Digurile apără porturile, farurile călăuzesc marinarii. Cei ce sunt în preajma digurilor şi a farurilor iubesc deopotrivă zbuciumul şi calmul apelor şi al cerului şi vor şti să le aducă prinosul gândurilor ce ne călăuzesc rostul dinspre trecut spre zilele ce vin din viitor. Cuibul Reginei a fost şi va fi loc al Constanţei. Pentru regină a fost locul unde apa îngemănează cerul. Pentru noi a devenit loc din istoria acestor locuri.

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com