Constanţa de odinioară Aniversarea Liceului „Mircea cel Bătrân”, sărbătoare naţională

Multe aniversări au marcat trecerea timpului pentru bătrânul colegiu „Mircea cel Bătrân”. De fiecare dată, o comunitate întreagă îi recunoştea valoarea de unicitate, de forţă spirituală, de şcoală model, de focar de cultură. Aniversările deveneau sărbători ale oraşului, ale ţării întregi, aşa cum s-a petrecut în 1936, la patru decenii de existenţă.
 
Începutul şcolii a fost marcat în primăvara anului 1896, când primarul Mihail Coiciu trimitea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice un raport: „În fiecare zi vin la Primărie cetăţenii şi se roagă să intervin pentru înfiinţarea unui gimnaziu în acest oraş, deoarece copiii care au terminat clasele primare n-au nici o şcoală superioară în care să-şi continue studiile. Copiii care au trecut clasele primare, dacă părinţii lor n-au mijloace spre a-i trimite în alte oraşe, nu mai pot continua studiile, iar acei cu mijloace sunt trimişi în străinătate, cum de exemplu în Constantinopole, unde pierd simţul românismului”.
 
Gimnaziul şi-a deschis repede porţile, la 1 septembrie 1896, având doar clasele I - II. La început, a funcţionat pe „str. Justiţiei (în prezent, Mihai Viteazul), colţ cu strada Rahovei şi Luminei (acum, General Lahovari), pe fosta Rahova (actualmente, C. Brătescu), la numerele 17-19, iar peste drum 30-32”. În anul 1900, gimnaziul a fost mutat pe strada Lascăr Catargiu, iar datorită creşterii populaţiei şcolare, s-a hotărât să se înfiinţeze un alt local.
 
În anul 1906, regele Carol I vizitează gimnaziul şi îşi exprimă dorinţa de a se construi un local propriu pentru liceu, afirmând că: „În Dobrogea, în Constanţa, în special, trebuie să se clădească cele mai bune şcoli, misiunea învăţământului românesc fiind aici de o deosebită însemnătate”.
 
Gimnaziul ajunge peste câţiva ani să fie socotit de către minister al doilea pe ţară. În anul 1911, gimnaziul „Mircea Cel Bătrân” este transformat în liceu. Clasa a V-a modernă ia locul secţiei comerciale, iar în 1913 se înfiinţează şi secţia reală. Populaţia şcolară creşte, înregistrându-se 371 de elevi până în anul 1916.
 
România intră în război. Alături de profesorii şi învăţătorii dobrogeni se vor afla pe front şi elevi: „De la cel mai umil slujitor al şcolii, până la cei care ocupau înaltele trepte ale învăţământului, de la normalişti până la profesori universitari, cadrele didactice au răspuns însufleţite la chemarea patriei, au luat arma în mână, schimbând condeiul şi catedra cu tranşeele”, scria Ion Faiter într-una dintre monografiile Liceului „Mircea cel Bătrân”.
 
Pe durata războiului, liceul a fost transformat în spital militar, iar după căderea oraşului în mâna duşmanului, în spital militar german.
 
În octombrie 1923 s-a pus piatra fundamentală a noului local de liceu pe terenul fostei grădini publice Beredie. Arhitectura localului a fost realizată de arhitectul N. Stănescu, iar lucrările au fost executate de antreprenorul D. Staicovici. Investiţia este susţinută din donaţiile făcute de instituţii, servicii publice şi persoane fizice. Fiecare dintre acestea sunt menţionate cu suma sau obiectele donate în Anuarul şcolii, una dintre publicaţiile de serioasă ţinută academică.

 
„Şi dacă idealul nostru secular, făurirea României Mari, s-a realizat, acum numai şcoala are menirea să consolideze şi desţelineze ogorul sufletesc, aşa de bun al neamului. Invidiez dar şi fericesc pe cei ce vor sărbători jubileul de 50 de ani al acestui liceu”, rostea profesorul Virgil Andronescu, unul dintre cei mai de seamă oameni ai oraşului, la 29 noiembrie 1936.
 
„Oraşul nostru a trăit duminica trecută o adevărată zi de sărbătoare naţională închinată şcolii şi culturii româneşti în Metropola Dobrogei. Prezenţa în localitate a ministrului şcolilor, a d-lui C. Angelescu, a transformat această zi într-o impunătoare manifestare a culturii româneşti în Dobrogea, a cărei activitate se împleteşte cu cea a Liceului «Mircea cel Bătrân», pepinieră de intelectuali, focar de cultură naţională în cea mai reală accepţie a cuvântului”, scriau publiciştii de la „Viaţa Dobrogei”, VI, nr. 21, 8 decembrie 1936, p. 5.

Festivităţile de la Liceul „Mircea cel Bătrân” 

„La ora 3.45 după-amiază a avut loc solemnitatea aniversării a patru decenii de la înfiinţarea liceului «Mircea cel Bătrân». Sala de festivităţi a liceului era plină până la ultimul loc. Au participat peste 1.800 de persoane reprezentând tot ceea ce oraşul nostru are mai distins ca intelectualitate şi poziţie socială: Magistratura, în frunte cu dl. Dimitriu, preşedintele Curţii de Apel, parlamentarii dobrogenii, în frunte cu d. Radu Roşculeţ, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, reprezentanţii oficialităţilor, în frunte cu d. prefect Vasile Bellu şi primarul municipiului, d. Horia Grigorescu, profesori de la toate şcolile, avocaţi, foşti elevi şi profesori ai liceului.
 
Festivităţile au început prin intonarea imnului regal de către corul liceului, sub conducerea profesorului de muzică Obârşeanu. A urmat un serviciu religios oficiat de către clerul episcopal, în frunte cu episcopul Gherontie al Tomisului şi Durostorului. S-a pomenit memoria foştilor profesori elevi şi cercetaşi ai liceului care au murit eroic pe câmpurile de bătălie în războiul pentru întregirea neamului. S-a sfinţit apoi drapelul liceului care a fost dat în primire d-lui Coriolan, directorul liceului «Mircea cel Bătrân».

O placă comemorativă

S-a dezvelit o placă comemorativă de bronz, executată de către sculptorul Ion Jalea, fost elev al liceului. Placa îl reprezintă pe arhanghelul Mihail, iar de o parte şi de alta sunt gravate cu litere de aur numele eroilor, foştii profesori V. Dumitrescu şi T. Constantinescu şi cercetaşii elevi Haneş Gheorghe, G. Buricescu, Buzatu Alexandru, Crăcană Constantin, Farmachi Cristofor, Mozes Moise, Predescu Aurel, Zoropopel Tegram şi foştii elevi Anghelescu Temelie, Băduleşteanu Dumitru, Budac Gh. Titus, Diamantopol Niculae, Iacob I. Cristache, Jipa, N. Ioan, Mihăilescu I. Constantin, G. Moceanu, I. Constantin, Panaitescu Ştefan, Sarry N. Achille, Sassu Gheorghe, Tanta Eugeniu, Toma P., G. Tulbure, I. Vasile, Vârnav Petre, Vulcan Anibal. A urmat un program artistic executat de actuali şi foşti elevi ai liceului (...)”.
 
Am dezvoltat acest moment sărbătoresc, dar şi bilanţier al Constanţei pentru că această şcoală a fost, în toată istoria ei, leagăn de spirit românesc, cei mai mari apostoli ai Dobrogei trecând prin cancelaria acesteia.
 

Gestul colonelului Ion Marin Dobrogianu de a dona Liceului „Mircea” o valoroasă bibliotecă, cărţi agonisite în toţi aceşti ani din munca şi râvna sa, devine un simbol. Mulţi ani, biblioteca şcolii a avut un patrimoniu de carte mai valoros decât al oraşului. Din păcate, războiul a distrus, întâi de toate, acest tezaur.