Constanţa de odinioară Cu crizanteme, arcuri de triumf şi entuziasm popular, s-a pus piatra fundamentală a portului

Piatra fundamentală a portului a fost pusă la baza digului dinspre larg la data de 16 octombrie 1896. Iată că peste câteva zile se vor împlini fix 120 de ani de atunci.      

Presa vremii a scris mult despre importantul moment trăit de Constanţa. Au fost prezenţi alături de regele Carol I şi de regina Elisabeta prinţul moştenitor Ferdinand şi principesa Maria, Marele duce Vladimirovici şi suitele însoţitoare, preşedinţii şi vicepreşedinţii Corpurilor Legiuitoare, clerul, prim-ministrul Dimitrie Sturdza - cel care se îndoise de nevoia ţării de a primi Dobrogea! -, membrii Guvernului, prefecţii judeţelor Constanţa, Ialomiţa, Ilfov, primarul Constanţei, Eugen Schina. Era prezentă elita ingineriei româneşti, în frunte cu inginerul Anghel Saligny, I. B. Cantacuzino, Gheorghe Duca, P. Teruşanu, Petre Poni, C. I. Stoicescu, G. Lahovary.
 
Trenul regal a sosit în gara Constanţa, frumos împodobită, în ziua de 16 octombrie, la ora 14,30. Pe peron - toate notabilităţile, membrii corpului consular - funcţionau nouă consulate în acel moment la Constanţa! - consilierii comunali, ofiţerii Regimentului 34 şi fanfara acestuia, preoţii oraşului, dar şi ÎPS Partenie al Dunării de Jos, reprezentanţii comunităţilor turcă, elenă, elevii şcolilor din oraş, populaţie venită în număr impresionant.
 
Primarul Eugen Schina îl salută pe rege, iar acesta îi dă răspunsul său de bună încredere. Un grup de doamne din înalta societate constănţeană, conduse de Zoe Verbiceanu, oferă familiei regale buchete de crizanteme.

Cortegiul alcătuit din trăsurile regale, trăsurile Episcopiei, o subunitate de jandarmi, poliţişti, celelalte personalităţi străbat oraşul decorat sărbătoreşte. În piaţa Independenţei erau montate arcuri de triumf, stâlpii de pe trotuare erau îmbrăcaţi în verdeaţă, la toate balcoanele flutura tricolorul românesc. Elevii, în frumoase uniforme, ovaţionează, apoi intonează imnul regal.
 
La intrarea în port, cortegiul regal este primit de ministrul lucrărilor publice, C. I. Stoicescu, de ceilalţi specialişti români, de lucrătorii din port. Familia regală este condusă spre pavilionul special construit, îmbrăcat în roşu şi împodobit cu iederă şi frunze de stejar.
Reporterul ziarului „Constanţa” descria plastic imaginea văzută: „O mulţime nesfârşită de lume cu steaguri tricolore arătând fericire”. În larg, navele cu marele pavoaz ridicat, iar marinarii ovaţionând de pe punte. Crucişătorul „Elisabeta” trage 21 de salve de tun, iar clopotele de la noua catedrală se aud puternic. Urmează un Te-Deum oficiat de ÎPS Partenie.
 
Ministrul C. I. Stoicescu citeşte documentul regal:

„Noi, Carol I, Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României. În anul mântuirii 1896, în a 16-a zi a lunii octombrie, am pus piatra de temelie pentru construirea portului Constanţa pe ţărmurile Mării Negre, Dumnezeu dăruindu-Ne în domnia Noastră asupra acestei ţări, numai ani de glorie, ca împreună cu viteaza mea oştire să-i pot da independenţă şi o poziţie statornică, dar şi ani de paşnică domnie, am lucrat cu râvnă şi stăruinţă pentru înflorirea şi prosperitatea României.
 

Înmulţind căile de comunicaţie şi reţeaua căilor ferate, unind cele două ţărmuri ale Dunării prin podul de la Feteşti - Cernavodă, luat-am hotărârea ca aceste temeinice şi nepieritoare lucrări să fie desăvârşite prin întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont - Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde şi-a sfârşit zilele poetul Ovidiu.

În al treizecilea an al domniei mele şi al cincisprezecelea al fondării Regatului, am pus astăzi piatra de temelie a acestei însemnate lucrări, de faţă fiind Maiestatea Sa Regina, Alteţele Lor Regale, Principele şi Principesa României, Înaltul cler, miniştrii mei, preşedinţii şi vicepreşedinţii Corpurilor Legiuitoare, înalţi demnitari ai statului şi corpul tehnic.
 
Nădăjduim că Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim în linişte şi fericire lucrarea începută astăzi, care va duce peste mări numele României şi va înlesni în toate vremurile transportul bogăţiilor acestei ţări.

Spre amintire am subscris acest document în îndoit exemplar, din care unul se va aşeza în piatra de temelie, iar celălalt se va păstra în Arhiva Statului.”

 
Documentul inaugurării lucrărilor, citit mulţimii şi semnat de rege, este pus într-un tub de sticlă şi închis într-un bloc uriaş de piatră, care cântărea patru tone. „Blocul este ridicat de o macara puternică şi pus la loc într-un mod matematic. Operaţiunea foarte însemnată şi minunată reuşeşte pe deplin. Tunurile bastimentelor care staţionează în port bubuie, muzicile cântă şi şampania curge. Familia regală, în faţa dlor miniştri şi a invitaţilor, a cimentat cu mistria şi bătut cu ciocanul prima piatră a temeliei, care poartă inscripţia: 16 octombrie 1896.”
 

Regele Carol împreună cu celelalte oficialităţi vizitează apoi cariera Canara, locul de extracţie a pietrei necesare lucrărilor portului. În acelaşi timp, regina şi suita ei se îmbarcă pe crucişătorul „Elisabeta” şi fac o mică croazieră pe mare.
 
Seara, la Cazino, a avut loc banchetul, în aceeaşi atmosferă de sărbătoare populară.
După festivitatea de la 23 noiembrie 1878, când trupele româneşti intrau în Dobrogea, vechiul teritoriu al domnitorului Mircea cel Bătrân, era cel de-al doilea moment rezonant în conştiinţa publică.
 
Cu acelaşi prilej a fost executată o medalie comemorativă cu bustul regelui, după macheta gravorului Scharff din Viena, reversul medaliei înfăţişând vederea viitorului port, făcută de un gravor român, fost elev al Școalei de meserii Bucureşti care lucra la Monetăria Statului, Anghel Dumitrescu, consemna publicaţia „Constanţa”, lV, nr. 182, 27 octombrie 1896, pag.1-3.
 
În acelaşi an a luat fiinţă, la Bucureşti, Direcţia Construcţiei Portului, iar la Constanţa, un serviciu de construcţie şi întreţinere, condus de un inginer-diriginte. Acest serviciu a activat până în 1908. Antrepriza acestuia îi fusese încredinţată lui Adrien Hallier.