Constanța de odinioară La început de aprilie, orașul „gemea“ de vizitatori - prințese, politicieni, avocați și artiști (galerie foto)

Cu câtă nostalgie citim astăzi cronica mondenă a anilor frumoși ai orașului nostru, în care turiștii așteptau cu nerăbdare primele semne de primăvară să poată veni la mare, iar autoritățile nu aveau altă preocupare decât să gospodărească chibzuit și cu folos obiectivele emblematice ale Constanței!
 
Sezonul la mare a început, în anul 1916, bunăoară, încă din perioada sărbătorilor pascale. Adică din primele zile de aprilie. „De câțiva ani încoace, orașul nostru a început să atragă pentru sărbătorile Paștilor din ce în ce mai mulți vizitatori“, scria ziarul estival „Sirena“.
 
„Anul acesta, numărul acelora care au venit la Constanța sau care au reținut camere pentru luna aprilie e mai mare ca niciodată. Hotelurile toate sunt pline și foarte multe case particulare adăpostesc numeroși vizitatori. În legătură cu faptul acesta, direcțiunea cazinoului comunal a avut fericita idee de a inaugura sezonul de primăvară. Astfel, astăzi, 3 aprilie, se deschide acest local de agrement pentru ca orașul nostru să dea oaspeților săi tot ce-i stă în putință spre a  le face șederea aici cât mai plăcută. Aceasta e prima încercare de a se crea un al doilea sezon, mai timpuriu, care cu vremea s-ar putea prelungi așa, ca să se unească cu sezonul de vară. Și nu vedem nimic care s-ar împotrivi ca vilegiatura la Constanța să înceapă în aprilie și să se termine în octombrie. Aerul curat, clima mult mai dulce decât cea de la munte, dar mai ales marea mai ispititoare în acest anotimp decât oricând, fac din cetatea lui Ovidiu, unul din colțurile cele mai plăcute în timpul primăverii.“
 
Cu un simplu exercițiu de imaginație, putem participa la deschiderea Cazinoului. Într-o zi de 3 aprilie 1916, la ora 5 după-amiază. Lume multă și aleasă, cum scria același ziar, „Sirena“. Și continuă reporterul: „O impresie deosebită a făcut vizitatorilor felul cum se înfățișează localul. În urma măsurilor luate de noua direcțiune, totul se prezintă în sezonul acesta în condițiuni mai bune ca în trecut. Curățenia și gustul și-au dat mâna ca să facă din cazin un splendid local de distracție. Fiindcă deocamdată jocul de bulă nu funcționează, sala rezervată de obicei acestui joc a fost prefăcută într-o imensă sală de consumațiune, amenajată cu multe sacrificii. Această măsură excelentă remediază neajunsul faptului că, din pricina timpului cam răcoros, numeroși vizitatori ai cazinului nu se pot folosi de terasă. Barul american de asemenea și-a schimbat radical înfățișarea, introducându-se numeroase inovațiuni, care te fac să crezi când intri într-însul că te afli într-un local de lux al cine știe cărui mare oraș european. În marea sală de consumațiune cântă orchestra artistului Emilian Gheorghiu, care de la primele bucăți executate a atras în chip deosebit atențiunea publicului. S-au cântat bucăți din repertoriul clasic și din cel  modern, cu o artă desăvârșită. Elementele din care e alcătuită această orchestră în special violoncelul, sunt excelente. Acela care a făcut senzație însă este însuși conducătorul al cărui arcuș minunat vrăjește pe ascultători. Deși încă tânăr, de curând eșit din conservator, el nu este un necunoscut. Cu ocaziunea audițiilor muzicale ale conservatorului, toate gazetele bucureștene au vorbit de dânsul cu mari laude. Temperamentul de care dă dovadă și tehnica lui desăvârșită fac din tânărul Emilian Gheorghiu un artist în toată puterea cuvântului. Direcțiunea alegându-l a avut o mână fericită. Seara după masă, în sala de spectacole, au fost proiecțiuni cinematografice la care a asistat un public numeros“.
 
În alt loc, aceeași publicație descria felul abonamentelor și al taxelor de intrare în cazino: „Se vor elibera bilete deosebite pentru abonamente sau intrări în sala cercului de sus și pentru abonamente sau intrări în restul saloanelor cazinului și pe terasă. Biletele de abonament pentru sala cercului vor da dreptul de intrare în toate saloanele cazinului, în afară de sala de teatru. Biletele de abonament pentru terasă nu vor da dreptul de intrare nici în sala de teatru, nici în sala cercului. Oricine poate dobândi un bilet de abonament pentru terasă, cu condiția să fie bine îmbrăcat și să se poarte cuviincios. Spre a obține un bilet de abonament pentru sala cercului, trebuie mai întâi a obține câte un bilet de intrare provizoriu în primele 2 zile, după care interval comitetul poate elibera cartea de abonament sau o poate refuza. Cărțile de abonament pentru cerc sunt valabile pentru o familie compusă din 3 persoane și copii“.
 
La începutul lunii aprilie 1916, se aflau înregistrați ca vizitatori la hotelul Palace Constantin Mille, deputat de București, prințesa Bibescu, dna Filotti, Al. Budișteanu, procuror general, avocatul Rosenthal, avocat Pantazzi. Omul de știință Ion Borcea și actorul Tomasian la hotel Grand, pictorul Nicolae Vernescu la hotel Regina. Cu siguranță participaseră la deschiderea cazinoului și la toate spectacolele din program.
 
Duminică, 10, luni, 11, și marți, 12 aprilie 1916, s-a desfășurat un festival cu balet rus organizat de Boris Troyanowsky, prim-solist al orchestrei imperiale ruse „Balalaika“. De altfel, dintr-o reclamă a cazinoului comunal, supranumit „perla Mării Negre“, aflat sub directa conducere a Societății Marilor stabilimente din Constanța, aflăm că acesta beneficia de orchestră și cinematograf, oferind „diferite distracțiuni, baluri de copii, serate dansante, cofetărie five o’clock“.
 
„Numărul vizitatorilor Constanței în zilele din urmă a crescut considerabil. Pricina a fost faptul că dânșii au putut să se folosească de cele trei zile de sărbătoare care au căzut una după alta. Direcțiunea cazinoului a făcut toate sacrificiile, ca partea distractivă să mulțumească pe deplin publicul. De aceea pe lângă obișnuitele ședințe de cinematograf și pe lângă numerele de varieteu, a mai făcut pentru serile acestea trei achizițiuni prețioase. Una dintre ele este artistul Niculescu-Buzău, cu repertoriul său de cuplete. Spectatorii au petrecut de minune cu verva și cu umorul acestui artist. Cupletele sale pline de spirit și de actualitate, i-au format un fel de specialitate în care este de neîntrecut. Nenumăratele aplauze și chemările repetate, cu care publicul a ținut să arate cât de gustat este talentul lui Niculescu-Buzău, dovedesc că alegerea direcțiunii a fost cum nu se poate mai nimerită.

 
A doua achiziție este aceea a micei trupe de comedie, condusă de d-nii Mărculescu și I. Niculescu și din care face parte și d-ra Valeria Salater, o artistă de mare merit. Piesele într’un act jucate de acești artiști, sunt alese cu mult gust și mai ales interpretate, așa cum era de așteptat dela niște talente ca acelea pe care le-am numit mai sus. «Să ne pupăm» și «Expresul București - Constanța» au plăcut mult. Cu deosebire cea de-a doua comedie, a cărei acțiune se petrece chiar la Constanța, a avut pe lângă farmecul unui umor reușit, și pe acela al culorii locale. (…) De altfel producțiunile artistice din ultimele zile au avut și un alt merit. Cum vremea a fost cam posomorâtă, vizitatorii care n’au putut admira în plin aer splendorile naturii au găsit în schimb în cazinou desfătările artei.“
 
Căile ferate române asigurau transportul rapid și elegant pe rutele Constanța - direcția Bazargic, un tren, direcția București, două personale, un expres, un accelerat și pentru Fetești, unul mixt. Trenul de Berlin sosea la Constanța în fiecare marți, joi și duminică, la ora 10.30. Pleca în fiecare miercuri, vineri și duminică, ora 6.03. Reducerea de 40 la sută pentru biletele de băi a început de la 1 aprilie.
 
Alături de alte hoteluri, 15 la număr în tot orașul, de departe impresiona Palace, inaugurat în iulie 1914. „De prim rang. Cu ultimele creațiuni ale confortului și luxului. Situat pe cea mai pitorească pozițiune a malului Mării Negre în apropierea Cazinoului.
250 camere sau apartamente. Lumină electrică. Apă caldă și rece în fiecare cameră. Săli de bae la fiecare etaj. Ascensor pentru persoane și bagaje. Două hall-uri. Sală de corespondență. Sală de fumat. Fabrică proprie de gheață. Spălătorie electromecanică. Telefon la fiecare etaj. Serviciu propriu de omnibuz-automobile.“
 
Dar tot atât de celebru era restaurantul Palace, cu bucătărie româno-franceză. „Terasa superbă cu priveliște încântătoare din forme și culori, cu perspective mărețe deasupra orașului sau a mării de unde vederea se pierde în infinit. Cu toate acestea prețurile sunt din cele mai raționale. Constanța Palace Hotel este pus în cea mai nimerită direcțiune a dnei Marie Antoinette Husser cu renume atât de cunoscut în lume celor ce voiajează atât în țară cât și în străinătate.“

 
Nimic din toate cele prezentate nu mai există astăzi. Cazinoul stă ferecat și degradat mai ceva ca la bombardament, Palace este în renovare de ceva timp, sezonul estival mai are de așteptat...