Constanţa de odinioară Pâinea şi cuţitul, în mâna Primăriei (galerie foto)

La 2 mai 1907, un grup de brutari constănţeni se adresează ultimativ Primăriei pentru a li se accepta creşterea preţului la pâine cu doar cinci bani la kilogram, altminteri, „nu ne mai poate conveni şi ne găsim chiar în neputinţa de a face faţă“ (Arhivele Statului, fond Primăria Constanţa, dosar 9, 1907, pag. 7). Solicitarea nu-i lasă indiferenţi pe cetăţenii oraşului, care iau atitudine şi se adresează şi ei primarului: „Cu groază astăzi ne-au surprins brutarii cu vestea scumpirii pâinii încă cu 5 bani de kilogram, deşi în loc de un kilogram ni se vinde numai 750 grame. Situaţia funcţionarilor şi meseriaşilor din Constanţa este excepţional de gravă prin scumpirea exagerată a tuturor alimentelor de primă necesitate, a chiriilor şi a locuinţelor cum nu s-a mai pomenit în Constanţa şi nici nu se mai pomeneşte în toată ţara. Pentru comercianţi, brutari, proprietari e binevenită o secetă bunăoară ca aceasta, căci le dă prilejul de a scumpi alimentele, chiria şi pâinea - asigurându-şi totdeauna un câştig îndoit, de cum se asigură în timpi normali. Ei nu ieftinesc însă nimic în timpi de abundenţă.
 
Domnule primar, gândiţi-vă la acei cu familii grele, care consumă câte 4 şi 5 pâini pe zi, sunt 25 bani pe zi în plus; mai puneţi că trei părţi din salar trebuie să-l puie la dispoziţia proprietarului. Ei bine, cu ce să împace un familist miile de cerinţe ca îmbrăcăminte, încălţăminte, combustibil, instrucţia copiilor, boli etc. În faţa acestei stări deplorabile ce se creează funcţionarilor şi meseriaşilor, vă rugăm respectuos să binevoiţi a lua măsuri ca preţul pâinii să rămâie acelaşi ca şi până acum - dacă nu se poate ieftini deocamdată; şi aşa fiind destul de scump într-o ţară agricolă ca a noastră. Şi să puneţi frâu abuzului de îmbogăţire cu orice preţ a negustorilor veniţi de aiurea şi care în scurtă vreme au devenit milionari pe spinarea noastră“.
 
Printre semnături, distingem numele scriitorului ziarist Petru Vulcan, dar şi ale altora, precum D. Bujilă, Radu Dumitru, C. Nicolescu, Ion Constantinescu, C. Arghiropol, Traian Georgescu, Cociu Caraiani, ex-primarul G. Lumezianu, Letar Ardelijan, N. Papadopol, A. Păunescu, arhitectul judeţului, şi mulţi alţii (Idem, pag. 35, 36, 37).
 
Primăria reacţionează urgent, doar era aleasă pentru a sluji interesele cetăţenilor, şi emite un „Regulament pentru controlul şi cântăritul pânei şi al alimentelor de simigerie şi alviţeriei (bragagerie)“. Printre altele: „Primăria Comunei Constanţa înfiinţează pe baza art. 4 din legea asupra maximului taxelor şi contribuţiunilor comunale, şi pentru uzul particular al locuitorilor, un serviciu pentru cântăritul şi controlul pâinii şi al alimentelor de simigerie şi alviţerie ce se vând în oraş de către fabricanţii de pâine (brutari), simigii şi alviţari (bragagii).
 
Acest serviciu se face de către agenţii comunali, însărcinaţi de a asista pe fabricant (brutar) la scoaterea pâinii din cuptor în orice timp al zilei sau nopţii, a controla dacă s-a lipit pe pâine biletul prevăzut la art. 4 al acestui regulament, a cântări pâinea, a priveghea să se pună în comerţ, bine coaptă şi în conformitate cu dispoziţiunile acestui regulament.
 
Aceşti agenţi sunt în drept de a controla dacă vasele şi camera în care se lucrează pâinea cum şi materialele din care se prepară, sunt curate şi satisfac cerinţele igienice. Pentru asigurarea consumatorilor de exactitatea greutăţii şi calitatea pâinei şi spre înlesnirea controlului, fabricantul (brutarul) sau vânzătorul ambulant este dator a lipi pe pâine un bilet pe care se va imprima numele fabricantului, calitatea, greutatea în grame şi preţul purtând pe el sigiliul administraţiunii comunale. Aceste bilete se vor elibera de Primărie în schimbul plăţii de un ban pentru fiecare kilogram de pâine; ele vor fi pentru o jumătate de kilogram, un kilogram şi 2 kilograme.
 
Pâinea care nu va avea pe ea asemenea bilete, va fi socotită ca scoasă din comerţ şi se va confisca ca neîndeplinind condiţiunile cerute pentru a putea fi dată consumaţiunii publicului, iar fabricantul (brutarul) care va vinde asemenea pâine, va fi dat judecăţii ca contravenient aplicându-i-se dispoziţiile legii penale. Dacă căderea în contravenţie se repetă, autoritatea comunală va închide pe dată stabilimentul de brutărie. De aceiaşi penalitate sunt pasibili şi fabricanţii (brutarii) care s-ar constata că prepară pâinea în camere sau vase murdare.
 
Greutatea pâinei va fi de un kilogram întreg (1.000 grame) şi se va admite însă o toleranţă de 25 grame la un kilogram şi numai după 5 ore de la scoaterea pâinii din cuptor şi nu pentru toate pâinile scoase din acelaşi cuptor. Franzeluţele mici, cornurile, pâinişoarele etc. etc. care sunt mai mici de un kilogram se vor cântări în bloc percepându-se taxe prevăzute la art. 4, pe kilogram fără a se lipi bilete. Fabricanţii de plăcintă, covrigi şi de orice alte alimente de simigerie, cum şi bragagii şi alviţarii cad şi ei sub prevederile acestui regulament.

 
Vânzătorii ambulanţi de pâine, alimente de simigerie, bragagerie şi alviţărie, vor fi îmbrăcaţi curat, purtând un şorţ alb curat; de asemenea vor avea grijă ca pâinea, alimentele de alviţărie, simigerie ca plăcinte, covrigi etc. să fie acoperite cu pânză albă curată.
 
Nimeni nu va putea exercita profesiunea de fabricant de pâine (brutar), bragagiu sau alviţar până ce nu va obţine autorizaţiunea Primăriei. Dispoziţiunile acestui regulament se aplică în totul, fără nici o excepţie şi fabricanţilor (brutarilor) din afară de oraş, care vând pâine, pâinişoare, franzeluţe şi cornuri înlăuntrul oraşului.

Orice abatere de la prevederile acestui regulament, se vor constata de agenţii de control ai comunei prin dresare de proces verbal, în faţa a doi martori asistenţi; în cazul când aceşti martori nu sunt la îndemână, se va face menţiune de acest fapt în procesul verbal“.