Constanţa de odinioară Pentru că este septembrie

Septembrie a fost, în timp, marcat de multe evenimente, unele de amploare naţională. Poate cel mai important septembrie pentru constănţeni a rămas consemnat în istorie ca fiind inaugurarea portului Constanţa. Era 27 septembrie 1909.
 
Momentul este descris cu amănunte de presa vremii. „La ora 11, suveranii urmaţi de suita lor pornesc spre intrarea portului. În dreapta se găsesc aliniate vasele de război, crucişătorul «Elisabeta», bricul «Mircea» şi canonierele «Griviţa» şi «Oltul». La toate soldaţii erau pe bord şi catarge aplaudând la trecerea bărcii regale. La intrarea portului, de cele 2 faruri fusese legată o panglică tricoloră. În timpul acesta, cargobotul «Iaşi», primul vas încărcat în silozurile inaugurate, ridică ancora şi se îndreaptă spre largul mării, luând drumul către Anglia, unde duce cereale româneşti.”
 
Vasele din port au dat toate semnele de onoare, iar muzicile au intonat imnuri. „Iaşi” s-a depărtat dând semnele de mulţumire, consemnau ziariştii de la Tribuna Dobrogei.
 

„Nu sărbătorim numai săvârşirea unor lucrări din portul Constanţa, ci îndeplinirea unui întreg program urmat cu atâta străduinţă de Maiestatea Voastră. Prin facerea portului Constanţa cu adâncimea şi instalaţiile speciale pentru cereale, aţi dat putinţa de a se reduce navlul cerealelor prin sporirea capacităţii vapoarelor şi scurtarea timpului de încărcare. Toate acestea vor contribui ca să putem susţine mai cu folos concurenţa pe pieţele mondiale. În ce priveşte industria noastră de petrol, ea nu ar fi putut lua dezvoltarea de acum fără lucrările pe care le inauguraţi astăzi”, afirma Anghel Saligny la festivitatea inaugurării portului.

 

„Nădăjduim că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi îmbelşugare, ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăşirea economică a scumpei noastre patrii. Astăzi, a 27-a zi a lunii septembrie 1909 şi al 43-lea an al Domniei mele, am inaugurat asemeni prima magazie cu cereale, din cele 4 ce se clădesc, de faţă fiind M.S. Regina, A.A. Principele Ferdinand, moştenitorul tronului, Principesa Maria”.

 
Regele Carol a fost primul care a apăsat pe butonul ce a declanşat punerea în funcţiune a instalaţiilor silozului. Din gurile de beton armat curgeau cerealele direct în magaziile motonavei „Iaşi”, a Serviciului Maritim Român. Primul vapor încărcat cu rapiditate, după tehnica viitorului, „Iaşi” devine în istoria marinei punctul de la care debutează exportul modern prin portul Constanţa. Piatra fundamentală a lucrărilor portului fusese pusă la 16 octombrie 1896.  
 
În toamna lui 1928, premergător sărbătoririi semicentenarului revenirii Dobrogei la ţară se desfăşura concursul de proiecte pentru un teatru naţional la Constanţa. Cei mai importanţi arhitecţi români ai vremii îşi lansaseră grandioasele schiţe. Premiul l a fost acordat proiectului semnat de Ion Anton Popescu, C.C. Mosinschi, Horia Teodoru, premiul al ll-lea, lui Horia şi Ion Creangă. Proiectul premiat reprezenta un tot arhitectonic, cu perspectivă impunătoare, cuprinzând în mijloc teatrul, iar în cele două părţi, biblioteca şi muzeul, legate de clădirea centrală prin porticuri. În faţa monumentalului-palat se întindea o piaţă în stil veneţian. Din păcate, s-au bătut doar ţăruşii fundaţiei şi nici până astăzi nu s-a reuşit construirea unui lăcaş de cultură adecvat oraşului.
 
Tot într-un septembrie, anul 1933, jurnalistul-romancier Emanuel Bucuţa îşi mărturisea în Dobrogea Jună impresiile de la inaugurarea statuii lui I.N. Roman:

„Era într-o zi de toamnă cu soare rar pe mare, când am coborât în Constanţa ca să fim martori la dezvelirea statuii lui Roman. În răscrucea dintre gară, prefectură şi b-dul Carol el aştepta liniştit şi nevăzut sub pânze. Mîine va face parte din alcătuirea acestei pieţe şi trecătorii se vor grăbi pă lângă el fără să-l mai deosebească. Dar astăzi umple locul, nemăsurat de înalt şi de alb, şi toată Constanţa nu e decât un amfiteatru, cercuit împrejur ca să-l vadă cum se naşte. În ceaţa de dimineaţă de dincolo de farul din larg fumegă drept două sau trei vapoare. Mai departe, spre miazăzi, în lungul ţărmului, sclipesc poate nişte acoperişuri, ca nişte geamuri cu flori de grădină de iarnă. Trebuie să fie Techirghiolul sau chiar lumina uitată aprinsă a farului de la Tusla”.

 
Astăzi este simplu de aflat locul dintâi al statuii, căci soclul încă mai stă neacoperit de nimic, dar păstrând neglijent şi hâd plăcuţa: chiar în faţa sediului Casei Armate.
 

„Bine-aţi venit! Din toate colţurile ţării, dar mai ales de pe toate plaiurile Dobrogei, la prima chemare a Cercului ziariştilor profesionişti din Constanţa - Bine aţi venit! Cu sufletele palpitânde de boarea dimineţii unor noi aşteptări, unor speranţe îndreptăţite, la primul congres de presă din Dobrogea, prea iubiţi fraţi mânuitori ai condeiului, - Bine aţi venit!
 
Bine aţi venit, să ne unim ruga şi gândurile, munca şi sudorile, pentru zile mai senine pe seama celor ce ne vor urma. Bine aţi venit, să ne ajutaţi să redeşteptăm ce se cuvine în cinstea pionilor Culturii româneşti din Dobrogea! Să cimentăm lucrările noastre, să deschidem calea largă şi drum bine bătut, pentru cei ce, nu ca noi, au de cules fructele şi rodul muncii lor, muncă de istoavă, muncă de apostolat, legată de multe sudori şi necazuri - deşi urmată uneori de satisfacţii cum, bună-oară cea de azi, e cea mare! Bine aţi venit, să ne ajutăm pentru sprijinul zilelor grele de mâine, ale bătrânilor - şi pentru îndrumarea tineretului începător şi veşnic neprevăzător.

 
În cetatea poetului Ovidiu, primul ziarist de pe aceste meleaguri, în metropola Dobrogei, fraţi ziarişti profesionişti, Bine aţi venit!”

Era îndemnul cu care începea la Constanţa Congresul presei din Dobrogea, prima manifestare de breaslă din regiune, organizat de cercul ziariştilor profesionişti din Constanţa, Tulcea, Bazargic şi Silistra. Au participat delegaţi ai sindicatelor şi ai asociaţiilor gazetăreşti din capitală şi provincie, alţi ziarişti.
 
În acelaşi an, un grup de ziarişti, publicişti şi funcţionari administrativi de gazete, întruniţi la sediul Uniunii Generale a Micilor Meseriaşi - Filiala Constanţa, din strada Traian nr. 9, puseseră bazele sus-numitului sindicat. Cu această ocazie s-au ales Comitetul de conducere - preşedinte D. Cruţiu - de la Sălişte  şi comisia de cenzori - preşedinte I.N. Dupoyen.
 
Potrivit documentelor emise şi asumate de cei prezenţi la şedinţa de constituire, acest sindicat profesional s-a constituit cu scopul de a uni forţele din presa şi publicistica din Constanţa pentru apărarea drepturilor şi intereselor morale şi materiale ale membrilor săi; pentru ridicarea prestigiului tuturor celor care activau în presă şi publicistică în această parte a ţării prin îndrumarea, controlul şi selecţionarea lor şi prin sporirea mijloacelor de cultivare; ajutorarea reciprocă prin constituirea unui fond necesar, după caz, asistenţei medicale, şomaj ş.a.; activarea în cadrul manifestărilor culturale şi educative, respectiv colaborarea în această direcţie cu instituţii similare din Dobrogea etc.