Constanţa de odinioară Povestea unui cercetaş, Zoanel Gheorghiu (galerie foto)

A plecat spre stele la peste 90 de ani, ducând cu el amintirile crude ale celui de-al Doilea Război Mondial, anii de după, multele umilinţe îndurate din partea mai-marilor zilei. Dar el, Zoanel Gheorghiu, a lăsat ceva trainic pentru memoria colectivă: este autorul monumentului închinat celor din Regimentul 34. L-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, pe holul neprimitor al Primăriei, aşteptând umil rând la audienţă. I-a întrebat pe cei din jur care aşteptau ca şi el: „Să fie cum scrie în Biblie, că viaţa nu este decât o nesfârşită vale a plângerii?”

Monumentul care străjuieşte astăzi, stingher, pe strada Traian, pe partea stângă spre Gară, îi aparţine şi poartă cu el o istorie tristă şi nedreaptă. A fost dezvelit în septembrie 1938, având săpate pe faţă cuvintele:

Eforturile depuse de cercetaşul şi apoi de locotenentul Zoanel Gheorghiu pentru ridicarea acestui însemn de cinstire a eroilor regimentului pe care cu onoare îl slujea au fost extraordinare.

După cum se ştie, Regimentul Constanţa nr. 34 a fost creat la 20 aprilie 1894 şi a participat în cei 122 de ani de existenţă la toate marile momente istorice ale ţării.

Lucrarea lui Zoanel Gheorghiu a fost ridicată în curtea regimentului, pe strada Mircea, acolo unde erau amplasate cazărmile şi sediul. În 1975 a trebuit să fie demolat pentru că locul a fost însemnat să aparţină şcolii de partid, astăzi, sediul Universităţii Maritime şi al unei clinici private.

Lui Zoanel Gheorghiu i s-a cerut să dea jos din vârful monumentului vulturul din bronz care ţinea cununa de lauri către cer pentru a putea fi mutat în alt loc. Autorul a refuzat demn. Vasile Vâlcu, fostul croitor al regimentului, devenit prim-secretar, a decis atunci să bage buldozerul şi să radă din temelii totul. Părea o răzbunare personală, cum avea să povestească mai târziu artistul.

Cu ocazia centenarului independenţei României, la 1977, s-a decis refacerea monumentului, dar amplasarea lui într-un loc periferic, plin de gunoaie, pe strada Traian. Autorul a lucrat din nou, cu multă îndârjire, alături de fiul său şi de prieteni, un soldat şi câţiva tineri din cartier, şi a reuşit ceea ce se vede şi astăzi semeţind către întinderile mării.

Multe a avut de înfruntat eroul! Viaţa lui a fost o necontenită luptă cu duşmani văzuţi şi nevăzuţi, cu mentalităţi şi micimi. Monumentul a fost profanat de mai multe ori, sparte lespezile, înscrise măscări. Dar el, aidoma arhanghelului său, a răzbit, a stat mereu la datorie: memoria colegilor său, rămaşi pe front în ghearele morţii, trebuia păstrată de cineva de-al lor, curajos şi niciodată aplecat.

Zoanel Gheorghiu a plecat acum să se odihnească. S-a alăturat discret celorlalţi pentru care străjuieşte semeţ monumentul Regimentului 34 Infanterie. A primit în ultimul an de viaţă, ca o recunoaştere tardivă, titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Constanţa. Monumentul pe care ni l-a lăsat moştenire are înscrisă în el povestea autorului.