Constanţa de odinioară Teatrul şi filmul lui Tranulis (galerie foto)

Demostene Tranulis a fost un om al oraşului, apreciat ca un mecena, pentru că din averea lui s-a construit un local de teatru pentru Liga culturală a românilor, botezat la început cu numele fondatorului, apoi, în anii războiului, redenumit Fantasio, pentru ca astăzi să ajungă fără nume.
 
Familia Tranulis provenea din insulele greceşti, bunicii lui Demostene ajunseseră  în Dobrogea în anul 1837 şi au contribuit prin cei mai mulţi descendenţi la creşterea şi prosperitatea oraşului.
 
Teatrul Tranulis a fost început în aprilie 1927 şi terminat în septembrie, acelaşi an. Ideea creării unui teatru românesc la Constanţa ca instituţie profesională de spectacol aparţine Ligii culturale. Încă din 1915, Primăria donase acestei asociaţii naţionale terenul viran de pe bulevardul Ferdinand colţ cu strada Mihai Viteazu, pentru construirea unui local propriu.
 
Dacă Primăria cedase terenul pentru sediul Ligii culturale, apelurile repetate ale acesteia de a închiria sau a se da în antrepriză viitoarea clădire sau pentru colectarea prin subscripţie publică a banilor necesari rămân fără finalitate. În anul 1927, Demostene Tranulis se oferă să facă o clădire în şase luni.
 
În septembrie 1927, este inaugurată clădirea Teatrului Ligii culturale. Participă Nicolae Iorga, în calitate de preşedinte naţional al Ligii, şi un public extrem de numeros. La conferinţa sa, cu tema „Românii pe malul drept al Dunării”, au asistat peste 2.000 de persoane: „În unire cu masa publicului de afară au făcut în stradă o nemaipomenită manifestaţie pentru marele savant” („Dacia”, 24 septembrie 1927, pag.1). Cu acest prilej, Nicolae Iorga sublinia: „Ceea ce au făcut aici Dimitrie Tranulis şi Liga fac mai mult decât trei sferturi din discursurile rostite în anumite adunări de drept”.
 
În „Dobrogea sportivă şi artistică”, suplimentul cultural al „Dobrogei June”, se publică actul comemorativ, citit de Ion Borcea, secretarul Ligii culturale, cu prilejul punerii pietrei de temelie a primului teatru românesc din Constanţa. Textul actului comemorativ este şi astăzi de mare importanţă istorică: „Sub domnia marelui şi bunului Rege Ferdinand I al României Mari, astăzi 27 martie, anul 1927 în prezenţa: P.S. S. Gherontie, episcop al Tomisului şi Durostorului, şi a d-lor Andrei Popovici, prefectul judeţului Constanţa, Al. Atanasiu, preşedintele Curţii de Apel Constanţa, general Vlăescu, comandantul Diviziei a IX-a din Dobrogea, amiralul Gavrilescu, comandantul Diviziei de Mare, inspector şef Alexandrescu, C.N. Sarry, preşedintele Camerei de comerţ şi industrie, Ion Bentoiu, primarul municipiului Constanţa, Ilie Mecu, preşedintele Sfatului Negustoresc, profesor Coriolan, directorul liceului «Mircea cel Bătrân», Bucur Constantinescu, preşedintele Academiei Populare, preot N. Paveliu, preşedintele Ateneului Popular, C. Dumitrescu-Codru, preşedintele Casei de citire «Ion Creangă», şi a tuturor personalităţilor de seamă ale metropolei dobrogene, Urmând îndemnul şi însufleţirea dată nouă de marele preşedinte a Ligei culturale şi inimosul român şi scriitor  N. Iorga profesor universitar din Bucureşti. Noi, comitetul de conducere a Ligei culturale secţia Constanţa, preşedinte D. Stoicescu, judecător prezident, vice-preşedinţi, N.D. Chirescu, avocat, I. Stoenescu-Dunăre, inginer, casier Petre Postelnicu, comerciant, şi secretar I. Borcea: Pus-am piatra fundamentală a primului teatru românesc în Dobrogea, închinat Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor, în a cărei deplină proprietate şi folosinţă va trece, ca un omagiu adus culturei româneşti, la care luminatu-s-a tot dobrogeanu: Locaşul ce se clădeşte şi se ridică înzestrându-se cu cele de cuviinţă de către concetăţeanul nostru şi iubitorul de artă, fiu al Constanţei, domnul Demostene Tranulis; şi facem din adâncul inimei noastre urare ca, lăcaşul acesta să îndemne generaţiile viitoare pe drumul senin, crescător şi înfloritor de suflete al culturei româneşti. Acest act comemorativ a fost semnat de toţi cei prezenţi, urmând ca după terminarea acestui edificiu, să fie pus în zid într’una din sălile teatrului”.
 
Teatrul va purta numele „Tranulis”, va fi închiriat pentru spectacole, filme şi întruniri publice. I se promisese lui Demostene Tranulis, cu ocazia inaugurării teatrului, că i se va face un bust ce va fi aşezat vizavi de fosta Prefectură a Constanţei. Demostene Tranulis a ajutat şi la construirea Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.

Filmul Constanţei

Demostene Tranulis a realizat, în sezonul estival 1925, primul film al Constanţei. Cu o cameră de luat vederi, a prins în obiectiv „acea promiscuitate de tricouri şi scufiţe de baie, încântătoarele pajişti ale parcului din faţa plajei, un răsărit de soare ce iese parcă din fundul mării”. Filmul a fost proiectat la Arena Grand din Constanţa, proprietatea întreprinzătorului. Anunţând evenimentul, cronicarul consemna: „Imensitatea aceea de lume venită la băi de mare, care pe ecran se va desfăşura cu un nesfârşit cortegiu de carnaval şi mulţi dintre ai noştri îşi vor vedea imaginea pe ecranul Arenei”.
 

La 2 iunie 1925, publicaţia „Marea Neagră” consemna despre „Filmul Constanţei”: „De sigur că paralel cu filmele de toate nuanţele, aşa zisele «Jurnale mondiale», care ne redau diferite solemnităţi, petrecute pe glob constituiesc partea cea mai aleasă dintr-un program de cinematograf. Pe când însă la alte ţări nu este scăpată nici o astfel de ocazie pentru ca să fie ilustrată, la noi nici chiar în Capitală nu s-a dat o importanţă mai deosebită acestui fapt. Cât priveşte Constanţa şi Dobrogea, la aceasta cel puţin nu s-a putut opri cu gândul nimenea. Dar între pasionaţii după diversele sporturi din urmă, iată-l trecut pe lista cine-ului pe d. Tranuli. Este recunoscut că d-sa a reuşit să facă din «Arena Grand» aceea ce înşişi Bucureştii pot invidia. Nu însă aici am vrut să ne oprim. Dacă vocaţia în această direcţiune este tot ce poate fi mai important, apoi d-lui Tranuli nu i-a lipsit nici când această calitate iar cu ultima surpriză pe care o prepară Constănţenilor, desigur că «Arena Grand» stabileşte un record.
 
În adevăr, un film al Constanţei noi n-am putut concepe până ieri - şi totuşi el a fost pus în execuţie începând cu frumoasa sărbătoare a Zilei Eroilor, de către direcţia «Arena Grand». Şi această filmare d. Tranulis a ştiut s-o închine eroilor pentru fixarea vechiului dicton care spune că «Poporul care cinsteşte pe eroi nu piere niciodată».
 
Desigur apariţia filmului va stârni entuziasm în oraş - de aceea o singură recomandaţie aveam de făcut d-lui Tranulis: «Să nu ne amâne mult»”.
 
Se pare ca D. Tranulis s-a ocupat serios de filmări în toată această vară fierbinte, căci jurnalul său de actualităţi locale pe care îl prezenta seara pe ecranul cinematografului cuprindea nu numai secvenţe de pe plajă, ci şi filme despre solemnitatea reînhumării eroilor francezi, serbarea patronului Regimentului 9 Călăraşi, înaintarea şi promovarea noilor absolvenţi ai şcolilor militare, sosirea Principelui Carol la Constanţa. Ba mai mult, a făcut şi filmări trucate, spre tot hazul spectatorilor săi, tot mai numeroşi, atraşi ca un magnet spre cinematograf.
 
„Constanţa teatrală şi cinematografică” a fost o publicaţie cu apariţie neregulată în perioada ianuarie 1925 - 20 august 1926. Se distribuia gratuit. A publicat scurte cronici ale filmelor care rulau la cinematografele constănţene, anunţuri despre companiile sau trupele teatrale aflate în turneu, note despre acţiuni culturale, reclame.

 
Demostene A. Tranulis era director-proprietar al Teatrului-cinema „Parcul Arena Grand”, dar şi director-proprietar al „Revistei teatrale şi cinematografice”, Constanţa, cu sediul redacţiei în bulevardul Ferdinand.
(Fotografiile au fost oferite autoarei de către dr. Spiridon Tranulis în anul 2000)