Constanţa de odinioară Tipografiile, gloria presei de altădată (galerie foto)

La 13 decembrie 1918 avea loc marea grevă a tipografilor bucureşteni: circa 600 de oameni cereau salarii mai mari şi condiţii mai bune de muncă. Guvernul autorizează deschiderea focului şi în Piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti sunt ucişi 16 tipografi şi răniţi câteva sute. O parte dintre manifestanţi sunt arestaţi şi torturaţi. Învinuirea este de „crimă contra siguranţei statului, complot contra statului” şi provocare de rebeliune şi ofensă adusă regelui”. În memoria acelei zile sângeroase s-a instituit Ziua Tipografului Român.
 
În Dobrogea, tipografiile s-au înmulţit odată cu ziarele. Istoria lor este bogata istorie a presei însăşi. Prefectul Remus Opreanu este cel care a adus la Constanţa, în 1880, deci la numai doi ani de la realipirea provinciei la ţară, prima tipografie, obţinând de la Consiliul general al judeţului o subvenţie în acest sens. Pentru a plăti diverse anunţuri administrative, precum şi pentru tipărirea oficiosului judeţului, Farul Constanţei, consiliul oferea anual o subvenţie de 1.000 de franci.
 
Câţiva ani mai târziu, în 1900, Dobrogea avea înregistraţi 4.406 meseriaşi care exercitau 63 de meserii. Printre ei erau zece constructori şi reparatori de vase plutitoare, doi legători de cărţi, 14 fotografi, 23 de reparatori de maşini, 173 de blănari, 372 de brutari, 665 de fierari, 401 croitori, 94 de curelari, 58 de zidari, 35 de tipografi, 27 de constructori de bărci, 25 de cofetari, 21 de ceasornicari, trei lucrători de zinc, cinci armurieri.
 
În 1901 începea să funcţioneze la Sulina tipografia „Socrate”, proprietar Augherinos, publicând anual, până în 1915, Budgetul comunei urbane Sulina.
Mai apoi au apărut şi alte tiparniţe: Aurora, în 1904, Tipografia română - 1905, Constanţa, în 1914, Vulcan - 1915, Albina - 1915, Speranţa - 1922, Victoria - 1924, Dobrogea Jună - 1923, Dacia - 1931, Modernă - 1937, Tiparul -1937, Lucrătorii asociaţi - 1923. În cadrul Şcolii ofiţerilor de marină mai exista o tipografie mică dată în folosinţă în 1916.
 
O figură specială în domeniul tipografiei constănţene a făcut-o Grigore M. Grigoriu. Născut în 1863 la Iaşi, unde a făcut studiile primare şi gimnaziale, vine în Dobrogea unde a ocupat funcţii la stat până la 1888, iar de la această dată a fondat o librărie şi o tipografie la Constanţa, în Piaţa Independenţei. Grigoriu era apreciat printre cei mai importanţi librari ai României, întreţinând colaborări şi cu librării din străinătate. Sub firma Fraţii Grigoriu funcţiona în Constanţa una dintre cele mai importante tipografii din Dobrogea, la care şi-au editat, printre alţii, lucrările Radu Rosetti, Petru Vulcan, Virgil Andriescu. Grigore Grigoriu a fost în mai multe rânduri membru al Camerei de comerţ şi consilier comunal.
 
La 3 iunie1923 era inaugurat în localul propriu din strada Scarlat Vârnav nr. 23 (azi, str. Răscoalei din 1907 nr. 27) - Institutul de arte grafice al ziarului „Dobrogea Jună”.
 
„Era un stabiliment modern pentru acea vreme, înzestrat cu ustensilele necesare editării de cărţi şi ziare - un boston, un tighel, două maşini plane, patru maşini de legătorie; ca forţă de muncă dispunea, în 1927, de un tipograf şi zece lucrători. Fireşte, această tipografie nu era singura în oraş, dar dintre gazete doar «Dobrogea Jună» şi «Dacia» dispuneau de tiparniţe proprii.”
 

Tipografiile au un regim asemănător publicaţiilor pe care le imprimau, căci şi asupra lor acţiona cenzura sau restricţiile impuse de asprimile vremurilor. În 1938, „potrivit dispoziţiunilor date de ministrul Internelor cu ordinul nr. 62300/1938, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a pune în vedere tuturor conducătorilor de tipografii din cuprinsul acestui judeţ că le este cu desăvârşire interzis să tipărească publicaţiuni cu caracter politic de orice natură, manifeste, afişe, broşuri, tablouri, schiţe, memorii, circulări, scrisori etc., fără ca în prealabil să ceară şi să obţină aprobarea dv.
 
Li se va pune în vedere că toţi acei ce vor contraveni vor suporta rigorile legilor existente pentru apărarea ordinii în stat, iar întreaga instalaţie de tipografie va fi confiscată şi lichidată conform legilor în vigoare”. Semna rezident regal Rădulescu Dobrogeanu, Ţinutul Mării către prefectul judeţului Constanţa.
 
În 1943, poliţia comunală Constanţa raporta despre tipografiile de pe raza municipiului Constanţa la acea dată: Tip. Lucrătorii Asociaţi, proprietari Ştefan Petrescu şi Ştefan Dracoti, str. Mircea nr. 8, Tip. Albania, proprietar Mihail Sotir, str. Traian 18, Tip. Speranţa, proprietar Constantin Sterescu, str. C.Negri 24, Tip. Dobrogea Jună, proprietar Constantin Sarry, str. Scarlat Vârnav 27, Tip. Modernă, proprietar Tănase Gârbă şi Marin Epure, str. C. Negri nr. 16, Tip. Nicolae Stila, proprietar Nicolae Stila, str. Cuza Vodă nr. 21.
 
În ianuarie 1946 apărea pentru scurt timp ziarul «Typograph», organul lunar al Uniunii Muncitorilor din industria grafică din România. Acest organ de luptă sindicală ne este cunoscut mai demult, scria presa timpului, însă, cu cinci ani în urmă, când regimul dictatorial din România a dizolvat Uniunea muncitorilor tipografi, a făcut să înceteze şi apariţia ziarului care apăra interesele muncitorimii din industria grafică. Apariţia de astăzi a ziarului «Typograph» luptă pentru libertatea cuvântului, libertatea presei şi este, după cum stă scris în articolul de fond, un «organ de luptă şi de afirmare a lucrătorilor din industria grafică».
 
Nu a trecut mult şi a venit naţionalizarea. A rămas o singură tipografie provenind din vechea «Lucrătorii asociaţi», naţionalizată şi, mai mult, mutată în diverse locuri. Localul tipografiei de pe bulevardul Republicii va fi evacuat în octombrie 1962 pentru a fi mutată acolo Biblioteca regională. Înaintea schimbării destinaţiei, imobilului i-au fost făcute reparaţii capitale şi a fost transferat în patrimoniul Sfatului popular al regiunii Dobrogea.

 
Marca rotativei era italiană, Alberta, anul de fabricaţie se presupunea a fi 1924, grad de uzură 100%, cu un singur grup pentru culoare şi doar pentru pagina l, dar care nu a funcţionat niciodată. Putea tipări ziarul în format maxim de 84x58 cm în 4, 6 şi opt pagini. Avea un singur grup de alimentare, iar sulul de hârtie se monta pe rotativă manual. Circula ca o legendă faptul că rotativa fusese rechiziţionată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi montată pe un vagon de cale ferată pentru a duce soldaţilor afişe şi ziare mobilizatoare.
 
În 1953, la Bucureşti şi Cluj se înfiinţau şcoli de calificare, pentru cadre necesare industriei poligrafice, cu durata de un an. Se înfiinţase Întreprinderea Poligrafică Constanţa, cu sediul în bulevardul Republicii, azi Ferdinand, numărul 9”.
      
Tipografii constănţeni au fost adevăraţi profesionişti. Au slujit o profesie onorantă, lucrând în condiţii vitrege, în mediu toxic, sub imperiul timpului şi al fricii. Erau responsabili, solidari şi de mare caracter. Autodidacţi. Primii cititori ai lucrărilor pe care se străduiau să le pună în formă perfectă. Din memoria reporterului, absolut la întâmplare, aducem astăzi un omagiu tuturor tipografilor evocându-i pe Gh. Lotreanu, David Bratu, Nicolae Lazăr, Ion Spânoche, Teodos Sari, Tudor Rizea, Gheorghe Radu, Ion Datcu, Mihaica Beznea, Tudor Ion, Cicu Nicolae, Valentin Rorman, Nicolae Perlea, Ştefan Popescu, Liviu Judita, Lucian Cuturea, Nicolae Văduva, Virgil Grecu, Traian Iorga, Victor Duţulescu, Osman Nuran, Muzafer Sali şi mulţi, mulţi alţii. Numele lor fac istorie aşa cum istorie a făcut această industrie poligrafică clasică, ce a pierdut definitiv şi irevocabil lupta cu tehnologia digitală.
 
Sursa foto: „Istoria unui ziar constănţean. Cuget liber, 1944-1990“, autori - Aurelia Lăpuşan, Ștefan Lăpuşan, Vartan Arachelian.