Constanța, descrisă de întemeietorul primei redacții de știri la radio

În 1946, Constanța, unul dintre cele mai vechi și importante orașe portuare din România, se afla în plin proces de schimbări sociale și politice. Orașul, care adăpostise de-a lungul secolelor o diversitate de culturi și civilizații, își revenea treptat după pagubele materiale și omenești de după cel de-Al Doilea Război Mondial, în contextul unui climat politic și economic în continuă schimbare. Pe măsură ce viața cotidiană începea să își recâștige ritmul, constănțenii au fost nevoiți să se adapteze noilor realități, păstrându-și în același timp speranțele pentru un viitor mai bun.

În acest oraș, aflat între vechi și nou, între tradiție și modernitate, istoria se scria cu pași mici, dar hotărâți, reflectând rezistența și spiritul de adaptare al locuitorilor săi.
Gheorghe D. Mugur descria orașul în „Călăuza municipiului Constanța” astfel:
„Constanța...
          este cel mai nou oraș al României. Îl iubim, cu toții, prin sensibilitatea lui artistică, pentru mare.
          E o bucurie elenică când apropiindu-ne de Constanța și zărind fășia de cobalt al mării strigăm: marea, marea...
          Constanța a intrat în sufletul nostru prin mare.
          Politic suntem în Constanța dela 1878.
          Ce a fost atunci și ce este astăzi?
          Viața omenească e în Constanța, de mult. E din vremuri de dincolo de istorie. [...]
          Viața Tomisului comercial din epoca greacă și romană, din epoca versatilă a bizantinilor când orașul s'a numit Constanța după Constantina sora lui Constantin cel Mare și din vremea Evului Mediu când orașul era cântat de italienii din Genova și Veneția a decăzut odată cu împânzirea turcilor în Balcani. [...]
          Intrarea Constanței în stăpânirea de drept a românilor a însemnat prefacerea și ridicarea ei, dintr'odata.
          La 1878 Kiustungea avea 4000 de locuitori, astăzi are 85.800. Pe locul unde se ridică azi „Grand Hotel” erau gropile cu stârvuri și gunoi ale burgadei. Tot în 1878 orașul avea abia 16 felinare cu lămpi de petrol, iar consiliul comunal de atunci al lui Antonio Alexandridi a aprobat repararea roatei dela singura căruță de serviciu a Primăriei.
          Nu era școală, nu era „beilic”, nu erau biserici, nu era caldarâm, nu era apă, nu erau pomi. Pulberea, soarele, vântul și lenea, dominau.
          Constanța de azi crește și se modernizează. [...]
          Pe autostrada Mamaia furnică neastâmpăratul miilor de drumeți. Cheiul e un vis. Portul e o minune a energiei noastre.
          Prosperăm și economic și cultural. Linia ferată vibrează sub trenuri.
          Constanța e cap de cablu telegrafic, lansat în mare în 1905 pentru Constanța Constantinopol. Astăzi este proprietatea noastră și a Turciei. Calea telegrafică între Europa nordică și centrală și între Constantinopol se face prin acest cablu.
          Industrial, orașul e în progres. Are fabrici și bănci cari creditează negoțul.
          Lipsesc organizațiile pentru exploatarea mării. Marea e tezaur neexploatat. Nu avem nici o organizare de pescari. Țărmul trebue naționalizat. Școli și cooperative de pescuit trebue să se întemeeze. [...]
          În ordinea economică, mândria României și a Constanței e portul. [...]
          În țesătura economică a României, Constanța e un punct de deosebit interes.
          Cultural, Constanța înfățișează binevoitoare și luminate eforturi.
          Necesitățile Constanței depășind forțele materiale ale comunei, reclamă ajutorul puternic al țării. Așa s'au ridicat Triestul, Marsilia, Genova, Hamburgul.
          O geamie monumentală zidită de Regele Carol I, este o expresie a toleranței și umanității noastre.
          Constanța trebue cunoscută de toți. Prin poarta Constanței ieșim la marea cea mare și bogată pe care trebue să o știm folosi. Cât nu trăim din ceeace ne dă ea, înseamnă că nu o apreciem. Inelul trebue aruncat în mare. Mărgăritarul economiei noastre e în bogăția de sub valuri.”
                                                                                                                                                                            GH. D. MUGUR
Câte din cele redactate de conferențiar mai sunt valabile și astăzi?

Sursa informațiilor și foto: „Călăuza Municipiului Constanța” Ediția I-a: 10 Aprilie 1946, Tiberiu Petrilla-Slatineanu, Tipografia „Moderna” - Constanța

Articolul este realizat împreună cu Rareș Mihai, care este voluntar pe perioada verii la cotidianul ZIUA de Constanța.

PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și:
Nicolae Macri, căpitan al Portului Constanța (GALERIE FOTO)

Radu Stoika și povestea primului hidroavion conceput și construit de un român