Doliu în armata României. A trecut la cele veșnice generalul Niculae Spiroiu

A trecut la cele veșnice generalul Niculae Spiroiu, ultimul militar ministru al Apărării Naționale în perioada 30 aprilie 1991 – 6 martie 1994.

Născut la 6 iulie 1936, în București, Niculae Spiroiu a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi Tancuri și Auto Pitești (1960), Academia Militară, Facultatea Tehnică (1971), Cursul post-academic superior profi l unic - Strategie, Artă Operativă și Doctrină Militară, Academia Militară Generală (1984), doctorand, Academia Tehnică Militară, București (1990-1994).

A parcurs ierarhia militară de la gradul de locotenent (1960) până la cel de general de armată (2000).

A activat în calitate de comandant pluton elevi, instructor și lector la Școala Militară de Subofițeri și Maiștri Militari de Tancuri și Auto Pitești, ofițer 2 în Direcția Învățământului Militar, student la Academia Tehnică Militară (23 august 1960 - 23 martie 1971), cercetător științific la Poligonul de Studii și Experimentări de Tancuri și Auto, ofițer avize tehnice, invenții și inovații, documentație tehnică, coordonator program de dezvoltare a tehnicii blindate și autovehicule din DTTA/Comandamentul Infanteriei și Tancurilor (23 martie 1971 – 30 iunie 1981), șef al Secției Dezvoltare din Comandamentul Infanteriei și Tancurilor (30 iunie 1981 - 24 februarie 1986), locțiitor al șefului și șef al Direcției Tehnice Tancuri-Auto (DTTA) din Comandamentul Trupelor de Uscat (24 februarie 1986 – 8 noiembrie 1990), secretar de stat la Ministerul Apărării Naționale, șef al Departamentului Înzestrării Armatei (8 noiembrie 1990 – 30 aprilie 1991, ministru al Apărării Naționale (30 aprilie 1991 – 6 martie 1994), consilier principal al ministrului Apărării Naționale 6 martie - 23 septembrie 1994, ministru consilier – consilier militar la Misiunea Permanentă a României la ONU, New York (1 decembrie 1995 - iunie 2000), co-președinte (partener al dr. William Perry – SUA) al Comisiei de Acțiune România – SUA, Center of Strategic & International Studies, Washington, DC (decembrie 1997 - iunie 1999), consilier principal al ministrului Apelor și Protecției Mediului, organizator al Gărzii de Mediu (iunie 2001 - aprilie 2002), director executiv al Consiliului Euroatlantic România - Casa NATO (din mai 2005), director general și partener SC Assitance & Technology Consulting - „ATC” SRL București (din octombrie 2006), director al Fundației „General Ștefan Gușă” (din octombrie 2008) și director fondator și președinte de onoare al Fundației Colegiului Național de Apărare (din aprilie 2010).

În timpul mandatului său, au fost elaborate opt proiecte de legi din domeniul apărării, dintre care șase au fost promovate la guvern și în parlament, în 1992. În septembrie 1991 au fost inițiate hotărâri de guvern privind majorarea substanțială a soldelor cadrelor militare, indexarea pensiilor în plată și modificarea modului de stabilire a cuantumului pensiei.

Ministerul Apărării Naționale a fost implicat în realizarea politicii externe a statului prin elaborarea și execuția procedurilor tehnice de aplicare a Acordului „Cer deschis” cu Ungaria (mai 1991), primirea și efectuarea de inspecții de verificare a aplicării „Tratatului cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa”, participarea din 1992 la structurile militare ale parteneriatelor de cooperare cu NATO și Uniunea Europei Occidentale și la Parteneriatul pentru Pace (1994), trimiterea, în aprilie 1991, a primilor ofițeri (10 pe serie) ca observatori militari ONU la Misiunea din Irak - Kuweit (UNIKOM), participarea între 1992 și 1993 cu o unitate logistică - Spitalul militar de campanie – la Misiunea Națiunilor Unite în Somalia „UNOSOM II”, prima participare a României cu trupe la misiuni ONU de menținere a păcii.

Pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial s-a obținut accesul militarilor români la studii în instituții de educație și instrucție din principalele state NATO: SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia. Din 1991, Franța a oferit primele două locuri pentru cadeți români la Școala Superioară de Ofițeri de la Saint Cyr, iar Pentagonul a inclus Armata României în programul de burse IMET - Educație și Antrenament Militar Internațional.


În decembrie 1991 a fost înființat Colegiul Național de Apărare, singura instituție de acest fel din țările în curs de restaurare democratică, după modelul Colegiilor regale sau naționale din statele europene.

În februarie 1993 a fost numit la conducerea Armatei Române primul om politic civil, dr. Ioan Mircea Pașcu, în funcția de secretar de stat la Departamentul pentru Politica de Apărare.

În noiembrie 1993 a avut loc reorganizarea structurilor de comandă ale armatei, prin numirea unor generali tineri, cu vocație reformatoare, în funcțiile corespunzătoare noilor structuri.

Prin înființarea statelor majore de categorii de forțe în subordinea Marelui Stat Major, a avut loc separarea deciziei politico-militare de cea profesional-militară la nivelul ministerului, fapt care a permis încredințarea funcției de ministru unui om politic civil (martie 1994).

În domeniul Înzestrării Armatei Române au fost aplicate măsuri pentru menținerea stării operative și dezvoltarea capacității de reacție a armatei în condițiile conflictelor din spațiul iugoslav, Transnistria ș.a., prin menținerea la capacitate maximă a resursei de zbor pentru escadrila de MIG-29 și echiparea cu acumulatori noi a submarinului „Delfinul”, completarea Divizionului de Nave purtătoare de rachete cu o a treia navă din import, finalizarea echipării și reintroducerea în serviciu a distrugătorului (actuala fregată) „Mărășești”, completarea Flotilei Fluviale prin introducerea în serviciu, în 1993, a trei monitoare și a trei vedete blindate fluviale, achiziționarea unui avion MIG-29, a trei avioane de antrenament și atac la sol IAR-99 „ȘOIM”, a 30 tancuri (câte 10/an) TR-85 M, a 200 transportoare blindate de cercetare TABC-79, a 500 autocamioane de teren DAC 4x4 și a cargoului navă-școală „Albatros” pentru Academia Navală „Mircea cel Bătrân”.


De asemenea, au fost promovate programe de modernizare a tehnicii și echipamentelor din dotare pentru creșterea performanțelor și fi abilității, cu asistența unor firme prestigioase din Elveția și Israel (singurele care au acceptat să transfere României tehnologii de ultimă oră în materie), astfel: modernizarea armei și muniției pentru tunurile a.a. automate calibru 30 mm, dotarea Poligonului experimental al armatei de la Jegălia cu echipament ultraperformant de măsurare a vitezei și traiectoriei proiectilelor, dotarea cu echipamente care au permis efectuarea tragerilor cu rachete sol-aer în Poligonul de la Capu Midia, în locul deplasărilor la poligoanele din Kazahstan, aplicarea modernizărilor la elicopterul IAR 330 PUMA-SOCAT, inițierea programului de modernizare în țară a avioanelor MIG-21 „Lancer”, echiparea blindatelor cu stații radio performante, cu salt de frecvență etc.

În același context, a fost asistată R.A. „ROMTEHNICA”, aflată în coordonarea MApN, pentru creșterea exporturilor speciale din producția internă de la 6 milioane dolari în 1990 la 24 milioane în 1991, 78 milioane în 1992 și 113 milioane în 1993. Aceste sume au fost efectiv încasate, fără încălcări de embargouri, cu efect favorabil asupra funcționării capacităților din industria de apărare. De asemenea, s-a reușit obținerea plății creanțelor pe Libia cu petrol de la Brega Oil.

În domeniul Infrastructurii și cazarmării, în 1993 a fost finalizată construcția și echiparea noului sediu „M1” al ministerului, în care a fost dislocat Statul Major General, Cabinetul Ministrului și alte structuri centrale (1994), au fost achiziționate trei structuri de blocuri de locuințe în București, s-a realizat modernizarea Căminului-hotel Cobălcescu, cu facilități în care să locuiască temporar noii comandanți mutați în Capitală.

În iulie 1994 a fost inaugurat un nou Hotel militar modern la Constanța, în același an fiind finalizată Casa de Odihnă de la Olănești pentru piloți, scafandri și parașutiști, și contractată concesionarea pe 15 ani a Stațiunii Bălțătești (Neamț) ș.a.

Pe linia conservării și perpetuării tradițiilor Armatei României, au fost realizate machetele și modelele stemei României și a noilor Drapele de luptă, aprobate după promulgarea Constituției și a început acordarea noilor drapele comandamentelor și unităților.

De asemenea, prin reactivarea cultului eroilor și a recunoștinței față de jertfa înaintașilor, a fost readus, la 25 octombrie 1991, de Ziua Armatei, Mormântul Ostașului Necunoscut de la Mărășești în Parcul Libertății/Carol din capitală, unde fusese inaugurat în 1923. În 1991, Casele Armatei și-au reluat denumirea, atribuțiile și funcționalitatea care le-au consacrat încă din perioada interbelică sub numele de Cercuri Militare. Stadionul „Steaua” a fost modernizat după norme FIFA, devenind primul stadion din România echipat cu scaune individuale și instalație de iluminat regulamentară (Philips).

În domeniul relațiilor externe, la invitația MApN și MAE, în iulie 1991 și ianuarie 1992 au avut loc vizite la București ale secretarului general NATO Manfred Veorner, precum și vizitele oficiale în România ale miniștrilor apărării din 11 țări europene, față de numai unul (cel bulgar), în 1990. În domeniul resurselor umane s-a realizat refacerea autorității actului de comandă. Numărul abaterilor grave s-a redus continuu, de la peste 2300 în 1991, la aproximativ 700 în 1993.

Armata a trecut, în octombrie 1991, de pe locul patru pe locul al doilea în sondajele de opinie privind încrederea populației, iar din 1992 pe locul întâi, înaintea Bisericii Ortodoxe Române.

La 30 noiembrie 1997 a fost trecut în rezervă.

Generalul Niculae Spiroiu a fost membru fondator al „EURODEFENSE - ROMÂNIA” (2004), înalt comisar la Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului - OADO (aprilie 2002 – 2005), director proiect SALW (Small Arms and Light Weapons) la Fundația „EURISC” (din iunie 2000), membru 191 Miniștrii Apărării Naționale fondator al Societății Inginerilor de Automobile din România (martie 1990) și președinte al Secției de Motociclism a Clubului Sportiv al Armatei „STEAUA” București (ianuarie 1986-martie 1990).

Este autor a numeroase lucrări și studii, printre care „Autovehiculele în Armata Română” (Editura Militară, 1991), „Revoluțiile industriale și potențialul militar al statelor” (Editura Militară, 1995), „Manualul drepturilor omului” (ed. 2004, coautor), „Contribuții la clarificarea unor aspecte concrete ale controlului politic civil asupra Armatei” („Observatorul Militar” din februarie 1998), „Asigurarea tehnică a operației de apărare pe timpul manevrei împotriva desantului aerian lansat în adâncimea operativă” (lucrare de diplomă la Colegiul Superior de Stat Major, Academia Militară 1984), „Prognoza dezvoltării transportoarelor blindate pe roți” (studiu, 1973), „Studiu și experimentări prin trageri privind capacitatea de protecție prin blindaj a transportorului blindat „TAB-71” (1977), „Contribuții la studiul indicatorilor de fi abilitate ai autovehiculelor de luptă” (studiu 1988, teză de doctorat 1994 - nesusținută), „Contribuții la standardizarea reformelor din armatele statelor în curs de restaurare democratică” (studiu, 2001). Numeroase studii și articole referitoare la dezvoltarea tehnicii blindate și autovehiculelor militare, publicate în „Buletinul Inginerilor Militari” și „Revista Trupelor de Uscat” (1971 -1989) și peste 30 de articole, studii și comunicări în domeniul apărării drepturilor și libertăților omului („Impactul reformelor din armată asupra drepturilor și libertăților personalului militar” – revista „Monitorul Drepturilor Omului”, 2002-2006, „Armata Română în Operații ONU de menținere a păcii”), precum și numeroase articole publicate în „Observatorul Militar” între 1995-2000.

De-a lungul întregii sale cariere militare a fost distins cu Medalia „Meritul Militar” clasa a II-a (1965) și clasa I (1970), Medalia „A 30-a aniversare a Zilei Armatei” (1974), Ordinul „Meritul Militar” clasa a III-a (1975), clasa a II-a (1981) și clasa I (1986), Medalia „Tudor Vladimirescu” clasa I (1981) și Medalia „A 40-a aniversare a revoluției de eliberare” (1984) ș.a.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!