Cu tinerețea la prova. Cu „Mircea” în Africa

Vineri, 23 iulie 1971, fix la ora 16.00, nava-școală „Mircea“ revenea în portul Constanța victorioasă, fiind întâmpinată de locțiitorul comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu.
Plecat într-un nou voiaj de instrucție de 30 de zile, pe itinerariul Tunis (Tunisia) – Casablanca (Maroc) – La Valletta (Malta), sub comanda căpitanului de rangul 1 Alexandru Hîrjan și comanda superioară a contraamiralului Petru Anghel, șeful de stat major al Comandamentului Marinei Militare, „Mircea” a atins pentru prima dată în cariera sa țărmurile Africii.

Această premieră a fost împărtășită de 205 marinari, dintre care 54 de ofițeri, maiștri militari și subofițeri, 103 elevi ai Școlii Militare de Ofițeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân” și 48 de militari în termen.
Din echipajul propriu al navei făceau parte: căpitanul de rangul 1 Alexandru Hîrjan - comandant, căpitanul de rangul 3 Eugen Ispas – secund, căpitanul de rangul 3 Dan Stăiculescu – ofițer cu navigația, căpitan de rangul 3 Ion Ancuța – ofițer cu comunicațiile, căpitan de rangul 2 Ștefan Comănici, șef Motoare, locotenentul Pavel Suciu – șef manevre vele, maistrul militar principal Constantin Radu – șef de echipaj, maiștrii militari principali Ion Ivaneș – șef grup manevră pupa și Nicolae Năstase – șef grup motoriști, maistrul militar clasa I Ion Smaranda – șef grup manevră prova, maistrul militar clasa a II-a Nicolae Lucheniuc – șef grup vitalitate, maiștrii militari clasa a III Stelian Popescu – șef grup electricieni, Constantin Călin – șef grup timonieri, Aurel Călugăru – șef grup radiotelegrafiști și Tănase Enică – șef grup radiolocație, maiștrii militari clasa a IV-a Constantin Zabolodnîi – șef grup motoriști prova, Constantin Manea – șef grup manevră arborele mare și Vasile Munteanu – șef grup manevră arborele trinchet, plutonierul adjutant Ion Ivan – sanitar șef, sergentul major Cornel Croitoru – șef servicii și angajatul civil Victor Barbu - bucătar.

„Avertismentul” lui Neptun

„Sâmbătă, 12 iunie, cu două zile înaintea plecării – avea să consemneze căpitanul Ion Aramă, în serialul publicat în paginile gazetei ostășești „Flota Patriei”. Curând după miezul nopții anemometrul indică 35 metri pe secundă.
Nava se află la cheu, cu legăturile dublate; vântul de travers presează asupra arboradei, încercând rezistența fiecărei fibre.
Spre ziuă rafalele se domolesc cu totul. Pe înserate o nouă vijelie se năpustește fără veste asupra portului. Vântul de 30 metri pe secundă, din direcția Vest, urlă pe mai multe tonuri în greementul lui «Mircea».
Nava tinde să se depărteze de cheu; parâmele gem de încordare, întinse la maximum. Pentru orice eventualitate, este pornit motorul principal. Dar aversa trece; singura victimă este geacul, sfâșiat de rafalele neîmblânzite.
După ce furtuna se potolește, marinarii râd; nu cumva acesta este un avertisment pe care Neptun ni-l dă înainte de plecare?
La 14 iunie, spre prânz, în sunetele fanfarei aliniate pe cheu, nava-școală «Mircea» virează ancora. Marșul de instrucție, desfășurat sub comanda contraamiralului Petru Anghel, are drept itinerariu Marea Mediterană și Oceanul Atlantic, cu escale în porturile Tunis, Casablanca și la Valletta.
La bord se află, alături de echipajul permanent al navei, elevi ai Școlii Militare de Ofițeri de Marină.
Și cum drumul cel mai lung începe cu un pas, la ora 15, comandantul navei, căpitanul de rangul 1 Alexandru Hîrjan, ordonă «La posturile pentru manevra velelor».
Începe activitatea aceea unică, bine cunoscută și totuși mereu nouă, plină de inedit – întinderea velelor lui «Mircea».
Admirăm, de pe dunetă, agilitatea elevilor marinari, care urcă în arboradă, se răspândesc temerari pe vergi, la zeci de metri deasupra apei, lucrează cu înfrigurare și atenție pentru ca acest prim pas al navigației de mare largă să fie făcut cu... dreptul.

Clipă de clipă, detaliu cu detaliu, ca niște singulari artiști reuniți sub o voință unică – ordinul comandantului – ei realizează treptat acest spectacol plin de pitoresc.
Rând pe rând, aripile albe ale velelor se desfășoară deasupra navei, motorul principal și-a încetat bătaia, în jur se înstăpânește liniștea caldă a navigației cu vele.
Trecem prin fața Mangaliei – se văd prin binoclu clădirile albe, pline de fantezie și farmec, ale salbei de stațiuni din acest mirific colț al litoralului nostru – și luăm drumul spre Sud, spre Bosfor...
Intrăm în vestita strâmtoare în zorii celei de a treia zile de la plecare. Zeci de nave și ambarcațiuni în acel du-te-vino continuu între țărmul european și cel asiatic al strâmtorii, peisajul plin de culoare al malurilor înalte, cu vile ivindu-se printre verdele bogat al copacilor, ruinele vechilor cetăți, palatele ce făceau faima de odinioară a Constantinopolului – toate defilează încet prin fața noastră.
La poalele Istanbulului propriu-zis revedem Palatul Dolmabahçe Sarayi, în preajma căruia a ancorat «Mircea» acum trei ani, în timpul vizitei oficiale în Turcia; mai apoi, printre clădirile impunătoare ale marelui oraș strălucește pentru o clipă ochiul de apă argintie al golfului Cornul de Aur, cu faimosul pod Galata; privirile sunt atrase de zecile de turnuri și minarete, printre care distingem cupola gigantică a catedralei Sfânta Sofia, care de aproape două milenii înfruntă vremurile...
Deodată țărmurile se depărtează, orașul ni se prezintă dintr-o nouă perspectivă, nava rulează ceva mai accentuat pe valurile blânde – suntem în Marea Marmara.”.
 

În cartul liber

        Pe 20 iunie, în prima duminică a voiajului, cadeții au parte de activități specifice de relaxare.
        Dan Leahu, unul dintre cronicarii acestui marș, avea să consemneze în propriul său jurnal:

„La ora 11.00 vine un locotenent și mă cheamă să facem un program artistic pentru elevi. Un acordeon și o chitară sunt toate instrumentele noastre. Cam modestă formație, dar astea sunt posibilitățile.

Într-o oră s-a și pregătit programul. Eu mai trec pe la navigație, mai iau o înălțime la Soare și când mă întorc nu mai găsesc chitara! Mă resemnasem deja când iată că apare și cel care a luat-o. Începe spectacolul.
Toți elevii sunt adunați în cazarmă. Se cântă, se spun monologuri. Un sergent major îi imită pe Dem Rădulescu, pe Radu Beligan și pe Ștefan Bănică. Apoi cânt și eu «Un bătrân lăutar» și «Cântec marinăresc». Am oarecare succes (la al doilea cântau toți cu mine la refren).
Pe la ora 13 facem o voltă în vânt (schimbăm drumul navei ca să primim vântul din bordul celălalt). După masă îmi iau cartea și citesc pe punte.
O veste, însă, face senzație: se va ține o gală de box. Secundul navei formează perechile ce vor boxa. Îi pune și pe doi solizi (solizi e puțin spus, grași de-a binelea!), Sârbu și Iliuță de la marina civilă. Unul ditre ei, cu o figură de bonom, încearcă să protesteze: «- Tovarășu, eu sunt pacifist, de ce să mă bat, mai degrabă mă arunc la rechini!».
Gala e fixată pentru ora 18.00, mai sunt vreo două ore. În acest timp pacifistul caută să-l mituiască (bineînțeles în glumă, dar felul în care o face stârnește hazul tuturor) pe celălalt:
«- Bă, Sârbule, dacă te lași bătut îți dau 5 pachete de țigări străine.». Altul:
«- Sârbule, fii atent că am pariat 85 de lei pe Iliuță. Dacă te bate îți dau și ție 5 lei.».
Toți sunt gata să leșine de râs.
La ora 18.00 mare gală mare. S-a instalat și un ring veritabil la puntea centru. Un ofițer care se ocupa de activitatea sportivă și care era și arbitru ne-a expus câteva reguli din lumea boxului. Și a insistat apoi pe rolul condiției fizice la un boxer:
«- Încercați să dansați pe vârfurile picioarelor sau să săriți coarda timp de trei minute și mai vorbim după aceea» – ne-a spus el.
După meci am încercat cu vreo doi colegi să dansăm cum a zis arbitrul. Adevărul este că ne-am lăsat păgubași repede!
Toți marinarii de pe navă au devenit spectatori, toți boxerii fiind aplaudați în aceeași măsură. Unii fac box adevărat, alții fac numai teatru, și totuși succes au primii!
În ring intră bucătarul cu vitalistul navei. Crainicul improvizat anunță: «- Și acum, în limitele unei categorii nedefinite, se vor întâlni bucătarul cu vitalistul. Bucătarul a mai susținut 165 de întâlniri internaționale cu polonicul și în toate a ieșit învingător!».
Runda 1 și apoi 2 și 3. Bucătarul a câștigat și de astă dată.
Colegul nostru Cărbune Constantin (zis Țuțu) face pereche cu un băiat de la marina comercială. Nu știu dacă avuseseră vreun conflict înainte, dar știu că în ring s-au bătut de-a binelea. La final, verdictul: «- Meci egal!» – a hotărât arbitrul.
Cei doi coloși, Iliuță și Sârbu, nu se mai întâlnesc, restul galei este reprogramată deoarece se trece la manevra velelor.”.

Escala la Tunis 25 – 27 iunie 1971

Vineri, 25 iunie, la ora 10.00, „Mircea” a acostat, în premieră, în portul Tunis. Imediat după acostarea în pupa unui pasager turc, la bord a sosit E.S. Petre Bălăceanu, ambasadorul României în Tunisia, întâmpinat cu onorurile cuvenite.
În cursul dimineții, comandantul marșului și comandantul navei au făcut vizitele protocolare la oficialitățile orașului. La rândul lor, comandorul B. Jedidi, comandantul Marinei tunisiene, R. Hamadi, primarului Capitalei și comandantul Aviației, au vizitat nava.
Pe timpul escalei, membrii echipajului au efectuat vizite ghidate la obiectivele istorice și turistice din regiune, precum și la străvechea colonie feniciană Cartagina.
Duminică, 27 iunie, înainte de a părăsi portul-gazdă, la bordul navei-școală „Mircea” a avut loc un cocktail.

La Casablanca 5 – 7 iulie 1971

„La 1 iulie, viteza a atins opt noduri. Vânt bun dinaintea traversului, nava s-a bandat simțitor, cum îi stă bine unui velier, dar în ziua următoare, după patru zile de navigație fără motor, vântul cade brusc...
„Mircea” traversează strâmtoarea Gibraltar cu velele întinse.
O coincidență de care ofițerul cu navigația, căpitanul de rangul 3 Dan Stăiculescu, nu pare surprins, ne aduce în dreptul Gibraltarului exact la ora 12, în ziua de 3 iulie, așa cum se planificase cu multe zile înainte.
Mențiunea privind activitatea navigatorului nostru – subliniază reporterul - nu-i gratuită; nopți de-a rândul acest îndrăgostit al drumurilor pe mare putea fi văzut la comandă, aplecat asupra hărții ținute cu migală și acuratețe «la zi», sau pe dunetă, în poziția clasică a ofițerului de marină, cu sextantul îndreptat spre stele...”.

Luni, 5 iulie, la ora 10.10, la intrarea în portul Casablanca, „Mircea” saluta cu 21 de salve de artilerie națiunea marocană.
Acostată la cheul Jetée Delure, nava avea să primească vizita de răspuns a domnilor Saadik Ibrahimi, guvernatorul maritim, prefectului Mohamed Lionsei, comandorului Driss Abaroudi, comandantul Marinei Regale, generalului A. Hady, precum și a altor oficiali militari și civili.
Ca de obicei, programul escalei a inclus și vizitarea orașului și a unor obiective istorice.

„Vizita navei «Mircea» la Casablanca n-a trecut ca un eveniment oarecare – avea să constate reporterul militar. Influentul cotidian «Le Petit Marocain» îi dedică pe prima pagină un anunț și un grupaj de fotografii, pentru ca în interiorul ziarului să prezinte pe larg nava, istoricul ei, activitățile protocolare desfășurate cu prilejul escalei.
De altfel, și omul simplu de pe stradă e la curent cu prezența unei nave românești în port; nu o dată am fost opriți și salutați de locuitori, care ne întrebau despre țara noastră, despre voiajul întreprins de navă.”.

Miercuri, 7 iulie, la ora 21.30, nava-școală „Mircea” părăsea portul Casablanca, îndreptându-se spre Malta.

„Cele trei zile ale escalei au trecut repede; – constata Ion Aramă - suntem iarăși în larg, sub soarele arzător.
O zi de marș, apoi vestea mult așteptată: vânt bun din sectorul pupa! Întindem velele.
Aici trebuie să vorbim puțin despre efortul colectiv al echipajului, care, de câteva ori pe zi, răspunzând cerințelor navigației cu vele, a urcat în arboradă, a desfășurat sau a redus velatura, a participat la volte, a brațat vergile într-un bord sau altul.
Și încă un lucru remarcabil. – participarea căpitanului de rangul 3 Eugen Ispas la conducerea manevrelor în arboradă.
După ucenicia cuvenită în acest dificil domeniu al marinăriei, iată-l dirijând fără greș operațiunile complexe ale manevrelor celor 23 de vele ale navei noastre...”.

Dar cum orice novice într-ale marinăriei, aflat la primul său voiaj, trebuie să aibă parte și de cel puțin o furtună, cadeții noștri trăiesc pe viu prima lor tempestă în Atlantic.

„Curând după miezul nopții, ofițerul de cart primește un raport alarmant: vântul a desfăcut velastraiul mare. Proiectorul din bord, îndreptat spre catarg, dă la iveală o imagine inedită: vela, cu marginile încă strânse, s-a umflat ca un balon și amenință să fie sfâșiată. Cineva trebuie să se urce și să remedieze acest incident...
Două siluete se desprind de pe punte și urcă pe sarturile care vibrează ca niște strune de vioară. Doi marinari neînfricați urcă, urcă mereu, sub izbiturile necontenite ale vijeliei. Sunt caporalul Jenică Bonef și fruntașul Iulian Mîțu, gabieri destoinici, cărora li s-a încredințat o misiune nespus de dificilă.
Curaj, pricepere, abnegație, dragoste pentru navă – iată motivul acestor fapte remarcabile, unele trecând adesea neobservate. [...]
Doi tineri marinari, două conștiințe clare, doi voinici în fața dezlănțuirii Atlanticului, nu fac altceva decât banala operație de legare a unei vele. Dar cât efort, câtă grijă, câtă atenție, câtă dăruire de sine s-a investit în această operație, e greu de spus!
Esențialul se înscrie laconic în jurnalul de bord: «Velastraiul mare desfăcut de vânt. S-au luat măsuri pentru legarea lui...»”.

La Valletta 16 – 18 iulie 1971

În dimineața zilei de vineri, 16 iulie, „Mircea” a acostat cu bordul tribord, pentru a cincea oară în cariera sa, la cheul Boat H.B. Whast în Grand Harbour La Valletta.

După vizitele protocolare efectuate de cei doi comandanți -al marșului și al navei, a fost rândul echipajului să-i aibă ca oaspeți la bord, la cocktailul de la ora 13, pe comandantul garnizoanei, brigadierul G.V. Micallf și dl. Drăgănescu, consilier la Ambasada noastră din Madrid.
Tradiționalele vizite în oraș și împrejurimi au fost compensate de vizitarea navei de către populația malteză în după amiaza zilei de 17 iulie.
A doua zi, la ora 19, „Mircea” părăsea Malta, îndreptându-se spre casă...

La sosirea în portul Constanța, pe 23 iulie 1971, la ora 16, la pontonul din partea de Est a digului vechi nava a fost întâmpinată de oficialii Marinei Militare, în frunte cu contraamiralii Sebastian Ulmeanu și ing. Ilie Ștefan, precum și de familiile membrilor echipajului.
Un nou marș de instrucție finalizat cu succes și un bilanț pe măsură: nava a parcurs 4558 Mm, navigând 7 zile cu vele (725 Mm) și alte 10 zile pe timp de furtună, cu vânt forța 9-10, pe o mare de gradul 5-6.

Pro memoria

... Au trecut 50 de ani de la acest eveniment. Având inspirația de a adăuga istoriografiei navale cronica acestui voiaj, contraamiralul de flotilă în retragere Dan Leahu concluzionează: „Nu vom uita niciodată esența acestui marș de a fi contribuit hotărâtor la formarea noastră ca ofițeri de marină, că ne-a dezvoltat dorința de a cunoaște și a vedea cât mai multe, că ne-a perfecționat pregătirea și ne-a șlefuit caracterele.
Și, nu în ultimul rând, pentru că a reprezentat cu cinste, încă o dată, țara noastră și Marina ei, iar noi am învățat ce înseamnă «SPIRITUL MIRCEA»”.
Adică „tot ce este mai frumos și demn de admirat în Marina Română, spirit marinăresc de atașament și sacrificiu, competență, solidaritate și dragoste a echipajelor față de navă” – explică autorul.

Pentru asemenea frumoase aduceri aminte, iată lista celor 25 de cadeți de la Secția Militară: Barbu Gheorghe, Băcanu Petrică, Boteiu Lucian, Botezatu Valentin, Bulboacă Eugen, Cărbune Constantin, Constantin Aurel, Dina Ion, Florică Gheorghe, Iftimescu Vasile, Ionescu Anton, Iordache Ion, Gomeajă Constantin, Lazăr Gheorghe, Leahu Dan, Leca Constantin, Năprilescu Marcel, Negula Petre, Rădoi Viorel, Sîrghi Gheorghe, Stanciu Gheorghe, Stoica Petrică, Ștefan Viorel, Tănase Aurel și Velcea Marius.

De la Secția Comercială au participat 86 de elevi caporali: Achim Florin, Aliman Romulus, Amariei Viorel, Amăriuței Ion, Anca Tudor, Anton Alexandru, Apologhie Gheorghe, Apostol Ion, Babă Marin, Bălașa Mircea, Beraru Zamfir, Blană Gheorghe, Brăilescu Mihai, Buhaiev Ivan, Bulboacă Tudor, Bunea Mihai, Chesăraicu Mihai, Codorcea Gheorghe, Conduleț Florin, Dărângă Valeriu, Dincă Gheorghe, Donciulescu Gavril, Dumitrașcu Marin, Enăchescu Marin, Encică Stelian, Ficu Tudor, Ghenoiu Gheorghe, Gheorghe Marin, Gheorghiu Petrică, Ilie Gheorghe, Inel Adrian, Iliuță Marin, Iordăchescu Ion, Ivan Sergiu, Lăzărescu Gheorghe, Madra Nicolae, Marica Ioan, Mihalache Dumitru, Miclăuș Nicolae, Negară Mihai, Nițu Ioan, Oancea Nicolae, Pagu Constantin, Panu Dumitru, Paraschivoiu Alexandru, Pascu Florin, Pănculescu Mihai, Perșoiu Nicolae, Petrea Dumitru, Petrescu Alexandru, Petrovici Emil, Petru Eugen, Pop Ioan, Popa Nicolae, Popescu Anton, Popescu Romeo, Radu Petre, Răduț Alexandru, Rehei Mihai, Reitu Nicolae, Reveneală Dorin, Ruca Radu, Rusu Ilie, Sandu Nicolae, Savu Lucian, Sîrbu Adrian, Sîrbu Constantin, Stan Marin, Stanciu Nicolae, Stoica Cristian, Stroga Laurențiu, Ștefan Ilie, Ștefanidis Cornel, Șuteu Mircea, Toca Florin, Toma Nicolae, Tudor Nicolae, Tudorică Haralambie, Tutoveanu Pompiliu, Țâru Alexandru, Vasilescu Constantin, Vlădău Romulus, Voicu Victor, Vorovenci Dorin și Xenopol Virgil.

Contraamiralul Petru Anghel, comandantul superior al marșului - înaintat la gradul de viceamiral cu trei stele în 2007 -, are 93 de ani și a devenit, în 1972, comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi de Marină iar, din toamna anului 1973, primul comandant al Liceului Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța.

Comandantul navei, Alexandru Hârjan, înaintat la gradul de contraamiral de flotilă în 2004, a decedat la 1 decembrie 2016.
Secundul navei, Eugen Ispas, înaintat la gradul de contraamiral de flotilă în 2009, a preluat comanda navei-școală „Mircea” între anii 1973 și 1977, fiind artizanul primei traversări a Oceanului Atlantic în exclusivitate cu vele, pentru a participa la festivitățile organizate în 1976, cu prilejul bicentenarului Statelor Unite ale Americii.

Ofițerul cu navigația, Dan-Ioan Stăiculescu, astăzi comandor în retragere - care va deveni nonagenar chiar de Ziua Marinei! -, a avut privilegiul și onoarea să comande nava sufletului său din 1978 până în 1990, la pensionare.

Dintre cadeții de atunci de la Secția Militară, Valentin Botezatu, Aurel Constantin, Dan Leahu și Petrică Stoica au ajuns, peste ani, contraamirali de flotilă.

Căpitanul Ion Aramă, ajuns colonel, ziarist și scriitor cu marea în sânge și în gând, autorul volumului „Cu bricul «Mircea» în jurul Europei”, decedat în 2004, se bucură de admirația noilor generații de cadeți, numele său fiind atribuit Bibliotecii Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța.

În sfârșit, locotenent-colonelul Ioan Ostrovschi (1926 – 2005), reprezentantul Studioului Cinematografic al Armatei, a imortalizat pe peliculă această nouă aventură maritimă a navei-școală „Mircea”, realizând documentarul „Cu tinerețea la prova”.

Toți ceilalți ofițeri, maiștri militari, subofițeri și cadeți sunt astăzi pensionari.

Singurul care înfruntă cu același entuziasm valurile, furtunile și vremurile, demn de toată admirația și prețuirea românilor de pretutindeni, a rămas octogenarul nostru „Mircea”!

Bibliografie:

1. Valentin Ciorbea, „Istoricul navei-școală «Mircea». Epopeea 75 (17 mai 1939 – mai 2014)”, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2014
2. Contraamiral de flotilă (rtr) Dan Leahu, „Și noi am fost cu «Mircea»”, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2010
3. Colecția gazetei „Flota Patriei” 1971, Biblioteca Muzeului Național al Marinei Române

Sursa foto: Colecția Comandor în retragere Lucian Țuțuian
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
Citește și:
Solemni pe valuri, albatroșii... Teatrul Marinei, Marin Hudițeanu, „Albatrosul”