Gala absolvenţilor Tresa de aspirant (galerie foto)

A fost vineri, 27 iulie 2018, de Sf. Pantelimon, o zi însemnată pentru 246 de tineri absolvenţi ai Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” din Constanţa, care şi-au văzut împlinit visul de a deveni ofiţeri şi ingineri de marină. Aspiranţii, aşteptaţi cu braţele deschise la bordul navelor şi în unităţile Forţelor Navale, inginerii, oriunde în viaţa civilă, la instituţii de stat sau în mediul privat, în ţară sau în străinătate, după cum le va surâde soarta.
În galeria laureaţilor, pe primele patru locuri s-au clasat doar constănţeni get-beget. Astfel, la loc de cinste s-a poziţionat inginerul Vlad-Alexandru Rădoi, deţinătorul unei diplome de licenţă în programul de studii Navigaţie şi transport maritim şi fluvial, Facultatea de Navigaţie şi Management Naval, cu media 9,89 (aflat deja în voiaj la data fericitului eveniment). Este urmat de Georgiana-Elena Ionaşiu, Inginerie şi management naval şi portuar, cu media 9,62, inginerul Alexandru-Ionuţ Bardaş, Electromecanică navală, cu 9,55 şi aspirantul Ciprian Popa, Navigaţie, hidrografie şi echipamente navale, cu 9,52. Mangaliotul Andrei-Victor Bordeianu a absolvit specialitatea Electromecanică, cu media 9,43.

În cuvântul său, aspirantul Ciprian Popa a menţionat, cu vizibilă emoţie: “Ne-am adunat astăzi aici pentru un moment unic în viaţa noastră, un moment cu care nu ne vom mai întâlni niciodată. În cei 4 ani de studii în Academia Navală «Mircea cel Bătrân», pe care i-am parcurs cu trudă şi ambiţie, am acumulat cunoştinţe vaste, am căpătat o imagine de ansamblu, am început să apreciem micile bucurii ale vieţii. Am realizat ce înseamnă ca fiecare dintre noi să contribuie, de la activităţi de promovare, la sesiuni de comunicări, concursuri sportive, misiuni internaţionale, în scopul dezvoltării noastre. Un profesor mi-a spus odată, că de aici avem posibilităţi nemărginite şi am realizat câte oportunităţi ne oferă Academia Navală «Mircea cel Bătrân», cum putem privi spre orizont, spre o carieră de succes. Consider că acest ciclu universitar ne-a format, am devenit persoane complexe având o etică morală, fiind incoruptibili, deţinând numeroase cunoştinţe. Oamenii ce întregesc Academia Navală «Mircea cel Bătrân» au dat dovadă de profesionalism, răbdare şi perseverenţă, să devenim adevăraţi ofiţeri de marină. Vă mulţumim!”.

Mă bucur nespus că propunerea mea, îmbrăţişată de conducerea Asociaţiei Absolvenţilor Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” - ALUMNI, a adăugat ceremoniei specifice şi vizita, în premieră, la reprezentanţii administraţiei publice locale, cu o zi înainte cei cinci fiind primiţi şi felicitaţi de preşedintele Consiliului Judeţean, Marius Horia Țuţuianu şi primarul municipiului Constanţa, Decebal Făgădău. Este un gest firesc, de normalitate, în oraşul cu cea mai puternică şi performantă comunitate maritimă a ţării, şi pe deasupra, generator al celei mai numeroase categorii de forţă de muncă super calificată în domeniu.

Dar mă întorc şi insist pe încărcătura emoţională a momentului, unic în viaţă, decisiv pentru startul în regata pe Marea Vieţii fiecăruia. Le împărtăşesc sincer această imensă bucurie, amintindu-mi, la rându-mi, zilele caniculare din vara anului 1984. Ei, cei de anul acesta - Promoţia “Centenarul Marii Uniri”, noi, cei de-atunci, Promoţia Celei de-a 40-a Aniversări a Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944! Fiecare destin cu şansa lui, fiecare epocă, cu reperele sale!

Nu mi-am propus să fac acum şi aici o analiză sociologică a ceea ce înseamnă, de fapt, contextul în care te naşti, trăieşti, te lansezi şi te afirmi în viaţă. Conjunctural sau nu, suntem supuşi temporalului.

Pe drum înainte!

Revenind la farmecul şi încărcătura acestui eveniment crucial din viaţa fiecărui ofiţer de marină, nu pot să nu readuc în atenţie maniera în care era aşteptată această zi de către cadeţii de odinioară.

Versurile de mai jos, scrise de locotenent-comandorul Vasile Marcu, reproduse din numărul festiv al revistei şcolare “Metacentru”, apărut la 1 iulie 1922, au fost dedicate Promoţiei 1922 a Şcolii Navale, prima promoţie care a absolvit cursurile la Constanţa, după desprinderea acesteia de Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, în baza Deciziei ministeriale nr. 372 din 9 iunie 1920:
“Ca în zile de paradă, ne strânseserăm azi, cu toţii,

La recepţia solemnă a acestei noi promoţii,

Ce cu drept cuvânt, e prima, ca promoţie navală
Deşi azi improvizarăm, la serbare, vasul-şcoală,
Ce avea să completeze, între altele, decorul,
Cu acelaşi drag, salutul l-aduc celor ce-şi iau zborul
De pe băncile umile, unde-au stat doi ani de-a rândul,
La meridian să treacă le-a venit şi lor azi rândul.

De-ai fi spus odinioară c-or veni zile de-aceste,
Se părea pentru Marină că sunt vorbe de poveste.

Pe atunci era pe vremea când amarul, marinarii
Şi-l împărtăşeau în şcoală cu geniştii şi tunarii.
Şi era teribil lucru ca elev în anu’ întâi,
Căci neîmpăcata soartă abătându-ţi paşii tăi
Înspre Dom’ Maior ş‘acesta o privire mai blajină
Dacă-ţi arunca, adio!... La Hotelul Rogojină
Nimereai, între alte siluete de tavernă,
Pe imensul pat de scânduri, cu peretele drept pernă.

Pe acolo marinarii au ros ani de-a rândul varul,
Căci ne’nfiinţam în serii, să continuăm calvarul,
Când la vreo Hipologie nu aveam mutra atentă,
Sau veneam după vacanţă cu mustaţa cam absentă.
Cap de 5 sau 6 clase, tot acolo la închisoare
Mucezeai pe-o rogojină. Câţi dintr-înşii n-au fost oare
Ce şi-au spulberat acolo scrumul visurilor lor...
Ce alaiuri de trompete pân’s-ajungi la dormitor
Unde te-aşteptau inspecţii şi nocturnele plantoane.

Ce zbierau plutonierii când erau în rele toane
Şi găseau că-i fără lustru nasturele la capelă,
După stingere, ce droaie de statui de santinelă!
Şi a doua zi pomelnic pe registru de raport.
Iar, la urmă, închisoarea cu modestul ei confort.
O! De-aveai vreo insignă sau vreo ancoră la mână,
Nimereai la garda Pieţii, la temniţă, pe-o săptămână.
Te-aprindeai după romane de Loti şi de Ferrère
Şi-ajungeai, punând galonul, doar un simplu pasager,
Pe la bord, la îmbarcare, după doi ani de mizerii,
Şi-au trecut prin încăperea şcolii, serii după serii,
Ce făceau, scăpând pe poartă, sărbătoarea (toţi o ştiu),
Aplicaţii de Manevre, doar cu barca’n Cişmigiu...

De-aşa vremi ne-nvrednicirăm în promoţiile trecute
A fost epoca de pinteni, de-nchisoare şi căpute!!!
Dar s-a dus (O! dei ricordi) într-o bună zi Marina
Îşi schimbă de domiciliu şi atuncea... Stop maşina!
Şi-adună pavilioane, o torpilă şi trei mine,
Încărcă trei lăzi de cursuri, luând drumul spre Constanţa,
De acum avem o şcoală, pân-azi numai speranţa.
Şi la noi, ca orişiunde, ca-ntre naţiile toate,
Fu eterna epopee, lupta pentru libertate.
Au trecut doi ani de-atuncea, de la schimbul de adresă
Azi promoţia întâia vă puserăţi prima tresă!


Şi-au venit mai marii voştri la a voastră-naintare,
Nu s-a pomenit vreodată pe la bord aşa serbare,
O! Vi se părea departe, pentru unii o himeră,
Clipa de sfârşit a şcolii şi intrarea-n carieră,
Zilnic cursuri, aplicaţii, teme scrise şi orale,
Exerciţii de manevre, de înot şi de semnale,
Exerciţii cu sextantul, pentru împuşcări de aştri,
(Din aceea de pe boltă, nu din cei cu ochi albaştri!),
Şi puzderie de teze, la Balistici şi la Mine,
Iar la urmă, peste toate, şi examenul de fine.


Le-aţi trecut, ca o escadră pe o mare agitată,
V-aţi distins până la urmă prin formaţia păstrată,
Cel din urmă front de astăzi ‘l-ncheiarăţi cei prezenţi,
Nu elevi, ci de-astă dată, front de sublocotenenţi!
Voi veţi duce de-acuma faima noilor promoţii,
Tot cortegiul de iluzii, de speranţe şi emoţii
Îl simţim ca altă dată, cu voi astăzi împreună,
Vă primim în rândul nostru cu avânt şi voie bună!


Pentru voi, tot ce e astăzi, e o clipă din viaţă,
Cum zadarnic cauţi alta, mai sublimă, mai măreaţă,
Nu-i o simplă agăţare de galoane la o haină,
E intrarea-n carieră, e un rit, este o taină.
Părăsiţi copilăria azi, ca-ntr-o metamorfoză,
Şi păşiţi în largul vieţii, ce părea atât de roză,
Cum îşi iau din cuiburi puii, înspre zări senine zborul,
Astăzi, camarazi, fiţi mândri, căci al vostru-i viitorul!


Recunosc că şi-n Marină, ca oriunde, nu se poate
În spinosul drum al vieţii, din iluziile toate
Să nu fie câte una, ce-ţi va înşela speranţa,
Şi s-ajungi pe la Sulina, când tu poate vrei Constanţa,
Sau vreodată la Țiglina, ca să instruieşti recruţii,
Când, dintr-un motiv sau altul, la onoarea asta nu ţii.
Ei, atuncea aminteşte-ţi, în momente de acestea,
Că aşa este viaţa, că e veche rău povestea...
C-au avut şi-atâţia alţii, înaintea ta iluzii
Spulberate-n carieră, din pricină de confuzii!...


Recunosc şi împreună recunoaşte asistenţa,
C-o să ai decepţii multe, cât există Intendenţa;
O să-ţi taie alocaţii, o să-ţi masacreze conturi,
Fii nepăsător şi rece, dacă poţi să iei aconturi
Nu te îngriji de soldă c-o măreşte, sau c-o taie,
Din aconturi, nu din soldă, am trăit câţi vezi, o droaie.
Nu-ţi ştirbi entuziasmul şi de-a fi sau nu posibil,
Fii întotdeauna vesel şi boem incorijibil...


O! Vei întâlni atâţia ce vorbesc de milioane,
Te-o sfida din vreo maşină tăietorii de cupoane,
Care ţin să li s-admire singurul lor merit, banul,
Când aruncă pe o carte solda ta de pe tot anul.
Nu-i invidia, în viaţă nu-i acesta idealul,
Snobi nu trec la nemurire, ei se pierd obscuri ca valul
Vietăţilor obscure, ce-au trăit doar pentru ele,
Tu oricând să ştii de-acuma, mai ales în clipe grele:
Poezia tinereţii e-n avânt şi-n resemnare
Pentru cei intraţi în casta vagabonzilor de mare!
La această vorbă veche, ia adeseori aminte,
Deci, Promoţia întâia, de acum: Pe drum’ nainte!...”¹.


Când cadeţii jucau teatru!


În tradiţia interbelică a şcolilor militare din România a existat o zi sorocită, în care disciplina se punea în cui şi elevii din ultimul an deveneau comandanţi (vorba vine!). Era ziua în care pe tabla şcolii, într-un colţ transformat în calendar, se scria „101” - adică mai erau o sută şi o zi până la ataşarea tresei de sublocotenent - în Marină, de aspirant - la mânecă.


Această zi memorabilă fusese adoptată în amintirea promoţiei din Saint Cyr, care, în războiul franco-german din 1871, a fost înaintată în gradul de sublocotenent cu 101 zile mai devreme şi trimisă pe front, unde a fost complet nimicită.
În această zi viitorilor ofiţeri li se permitea să regizeze o serbare şi, prin glume subtile, să-i „şarjeze” adesea chiar şi pe şefii lor. La prima sa organizare, în urmă cu nouă decenii, serbarea din Şcoala Navală a fost acompaniată de o şezătoare literară şi un spectacol cu cor şi orchestră, urmate de o agreabilă serată dansantă, cu o aleasă participare.


Astfel, pe 24 martie 1928, Sărbătoarea celor 101 zile s-a desfăşurat cu un fast deosebit, în saloanele Cazinoului constănţean. Pentru prima dată după Primul Război Mondial, ofiţerii de marină au apărut în ţinuta de bal, de ceremonie, cu redingotă şi bicorn.


Printr-o circulară din 17 martie 1931, comandorul Petre Bărbuneanu, comandantul Şcolii Navale, anunţa Divizia de Mare că „sâmbătă, 21 martie are loc solemnitatea tradiţională de 101 zile”, care a început la ora 21.45.
Aşadar, iată invitaţia:
La Şcoala Navală
Vom da curând în noua sală
O serată de gală.
Vor fi surprize mari, subtile,
La 21 Martie.
Cum şapte zile ne desparte
De a elevilor serbare
Şi-a sălii noi inaugurare,
Întreaga Şcoală vă invită;
E ziua cea mai potrivită
Pentr-un voiaj pân’ la Constanţa,
Să nu ne spulberaţi speranţa!
Serbarea-i scumpul obicei
Printre elevi, şi pentru ei
Ar fi o lovitură tristă
Să n-asistaţi la-a lor revistă.
V-aşteaptă toţi cu mic, cu mare
Să apăreţi deci la serbare.
Şi-ntreaga lume va afla
Că de cumva s-o întâmpla
Ca “Tanti Boby” să nu vie
Vom amâna chiar “sine die”
Sărmanul nostru - o sută unu -;
De jale vom pune tutunu’
Şi bieţi elevi de anul doi
Ce sunt deja nişte eroi
Cu-al lor regim alimentar
Vor pregăti totu-n zadar
Şi-al avansării lor decret
Va apărea, cu mult regret,
Mult după cel de la uscat
Fiindcă serbarea a întârziat!
Deci, cum Constanţa nu-i departe,
Veniţi la 21 Marte.

Haide, Tresă, vin’odată!

Comandorul Gheorghe Panteli, comandantul Şcolii Navale a obţinut acordul Primăriei de a desfăşura în seara zilei de 27 martie 1937 „serbarea zilei de 101 a nouei promoţii de ofiţeri” în sala mare şi cea mică a Cazinoului Municipal
Drept urmare, revista Promoţiei a XVI-a s-a desfăşurat sub genericul „Haide, Tresă, vin’odată”, prologul revistei fiind semnat de viitorul aspirant Ştefan Rick.

Subiectul revistei: “…Veţi vedea ce păţesc câţiva elevi care se iau după capul unei fete. Dar, vedeţi dumneavoastră, fata nu este o fată ca toate fetele. Este Tresa, Tresa de aspirant, este idealul visat de trei ani în şir, zi şi noapte, pentru care elevii au învăţat câte-n lună şi-n soare, au bricuit şi raşchetat sau au speriat peştii din patru mări. Când o să vedeţi şi dumneavoastră tresa, veţi înţelege uşor de ce au ascultat-o şi că nu trebuie să ai numai 20 de ani ca să faci ceea ce au făcut elevii.

Că Tresa, în cazul de faţă, este Didona Rădulescu, că e blondă şi cu nas mic în vânt, cred că este inutil să vă mai informez, deoarece o cunoaşte ţara întreagă.

Până la urmă, vor ieşi toate bine. Dumneavoastră de voie de nevoie, veţi aplauda iar elevii vor avea numai 100 de zile până când va avea fiecare câte o tresă. (Honni soit qui mal y pense)”.

Iată şi textul revistei, director de scenă fiind Piu Mironescu, decoruri - doamna Lita Botez iar muzica - Jazz-ul Hönigsberg-Columbia:
“Onorat auditoriu, spectatori şi spectatoare,
Sosiţi de pe tot pământul luminat de blândul soare,
De la şes şi de la munte, de la baltă, de la mare,
Anadalchioi şi Sinaia, Techirghiol sau din Beyrut,
Din Bombay şi Medgidia, London, Siutghiol... vă salut!

Duduiţe’ n rochi de seară, din oraş şi de la sat,
Cavaleri cu guler tare, ofiţeri de la uscat,
Şi, în fine, toţi ce-n sală cu încredere-aţi intrat,
Părăsindu-vă căminul sau divanul din fumoir
Pentru a fi aci de faţă, eu vă zic la toţi: - Bonsoir!

Şi acum termin cu gluma. Trec la fapte. Serios
Ştiţi toţi ce-i O sută una. Să repet e de prisos,
Totuşi, în două cuvinte: e ceva foarte frumos!
Vă voi spune deci subiectul din revista ce-am brodat,
Ca să ştiţi de ce e vorba, vă facem un rezumat.

Apropos! Întâi de toate, vă prezint pe interpreţi -
Nu sunt staruri brevetate şi vă rog să mă credeţi
Că-s trimişi din Yokohama, Hollywood şi chiar Gârleţi,
De la Opera din New York, Târgu Jiu... aşa, plocon
De la Casa Metro Goldwyn, Stollwerk, Gagel, Parlophon.


Nu, căci starul ce apare e “steluţă” mai discretă
Nu e star ca Ginger Rogers, n-are ifos de vedetă,
În schimb este frumuşică, nu prea-naltă, dar cochetă,
N-a fost vampă, nici solistă, scena-n viaţă n-a urcat,
Are-n schimb alte talente, demne de aplaudat.


Altfel începe să plângă şi s-a dus farmecul serii,
N-o jigniţi decât pe “steluţă”. Se revoltă partenerii.
Partenerii! Da, uitasem şi pe ei puţin să-i perii,
Să nu credeţi că sunt Ghebil Mojukini sau Berimori,
Sunt Ioneşti, Popeşti şi Nae, toţi de teatru amatori.


Veţi vedea cum rar se-ntâmplă, tot ce poate fi mai nou
În materie de teatru: marea pusă-ntr-un tablou
Şi adusă chiar pe scenă. Fac acuma un rondou
Şi vă cer o indulgenţă: nu-mpuşcaţi pe muzicanţi
Fac şi ei ce pot, săracii. Nu uitaţi că-s diletanţi.


Acţiunea se consumă pe Oceanul Pacific,
Prima parte pe vaporul, nici prea mare nici prea mic
Ce, servind de navă-şcoală, plimbă pe elevi un pic.
Dar, regimul era aspru şi elevii-n disperare
Părăsesc bordu-ntr-o noapte, avântându-se pe mare.


Faptă-n fond necugetată; pedepsitu-i-a destinul
Le-au lipsit de toate-n barcă - apa, pâinea chiar şi vinul!
N-au avut decât o velă, vânt deloc. Mai mare chinul!
Când subit iată salvarea: Insulă la orizont,
Neştiută de corăbii, netrecută-n mapamond.


Debarcări, evenimente în decor de chiparoşi,
Au găsit banane, cocos şi locuitori frumoşi.
Veţi aplauda, desigur, la sfârşit, prea bucuroşi,
Că s-a terminat revista şi-o să-nceapă apoi dansul -
Dar mai este până-atuncea, asta este doar avansul!


Iar acum, când totu-i gata, un mic sfat: nu vă jenaţi
Şi de e vreo poantă bună - râdeţi şi aplaudaţi.
Vă gândiţi că-n cercul nostru aţi venit să vă distraţi.
Înc-o ultimă privire: totu-i gata, chiar lumina,
Maestre, menajează sala, nu uita să pui surdina.

Sus Cortina!”⁴.

Marea Noastră

Promoţia a XVII-a a serbat cele 101 zile pe 26 martie 1938, în sala Cazinoului Municipal, sub genericul „Marea Noastră”. Tresa a fost domnişoara Magda Rădulescu, direcţia de scenă - N. Gărdescu, aranjamentul şi conducerea muzicală - şef de muzică clasa a III-a Huhulescu, decorurile - doamna Lita Botez, căpitan P. Lăzărescu, adjutant major P. Ioniţă şi maistru clasa a III-a T. Băltaru, muzica - Jazz-ul Marinei şi Jazz-ul Gică Ştefănescu.
Pe lângă invitaţii din localitate, la festivitate au luat parte şi înalte personalităţi din capitală:

PROLOG
“Onorat auditoriu, doamne, domni şi domnişoare:
Înainte de a începe a subiectului tratare,
Politeţea mă obligă să spun pe ton teatral:
Sărut mâinile, coniţe, trăiţi, Domnule Amiral.
Salut toată asistenţa cu stimă şi cu respect;
Ce mai faci, domnule primar, vă salut, domnule prefect.
Dar să trecem la revistă. De vreo câţiva ani într-una
Cam pe la această dată este „Sfântu-101”.
Şi tradiţia ne spune că în această zi ea vrea
Să se joace o revistă, fie bună, fie rea.
Acum doi ani, de exemplu, în Japonia v-am dus
Anul trecut fantezia ne-a plimbat înspre Apus.
Dar pe drept cuvânt din public o întrebare ni s-a pus
Despre Marea Neagră oare, n-aţi găsit nimic de spus?
Sesizându-ne îndată de dorinţa dumneavoastră
Ne-am gândit că anul acesta să pornim pe marea noastră.
Am plecat atunci îndată la şeful de stat major
„Vă rugăm, dacă se poate... daţi-ne-un distrugător.
Luaţi pe «Regina Maria»”. Luaţi-l! E uşor de spus
Cum să pleci însă pe mare c-un distrugător distrus!
Deci văzând că aşteptarea se transformă în greu chin
Am pornit spre zări albastre, ambarcaţi pe un submarin.
Şi ocazia e rară, vă rog să apreciaţi
Submarinul de pe scenă puteţi ca să-l vizitaţi.
Nu e ca «Delfinul» nostru unde ori şi când veneaţi
Să-i vedeţi doar periscopul, să-i vedeţi caroseria
Eraţi refuzaţi direct: «Se încarcă bateria!» (sic!).
Nu. O spun convingător, priviţi toţi cu încordare
Volţi, turbine şi amperi, carcalaci şi extinctoare,
Manivele şi ghiventuri, tot ce e mai nou sub soare
Tot ce-i mai modern pe lume, tot ce-n tehnică s-a spus, 
Din Sulina şi Chilia - azi pe scenă v-am adus.
Dar, spre ghinionul nostru, când voiajul era-n toi
Vine un delfin ca orbul şi dă buzna peste noi.


Submarinul nostru însă, am uitat ca să vă spun,
Era construit în ţară din oţelul cel mai bun.
Asta-a fost singura şansă că nu s-a distrus cu totul
Şi delfinul prin cuirasă n-a pătruns decât cu botul.
Apa năvălea întruna, marea era agitată
A rămâne înăuntru este-o moarte garantată.
Iar să ieşi la suprafaţă nu se poate deocamdată.
Staţi, duduie, de ce plângeţi? Nu s-a înecat nici unul
Am legat - îndată - o scară, şi încet, unul câte unul,
Am scăpat într-o minută, căci cu ajutorul scării
Am atins uscatu-ndată: am descins în fundul mării!


Fundul mării e minune, este paradis etern.
Nu vi-l mai descriu; cu toţii aţi citit doar pe Jules Verne.
Are însă un defect, vi-l împărtăşesc grăbit -
Nu găseşti în toată marea o cantină sau debit.
Şi cum noi, toţi Robinsonii, eram fumători convinşi
De această lipsă mare am fost foarte greu atinşi.


A-ncercat atuncia unul să fumeze alge crude
În zadar, tot stând în apă, toate algele-erau ude.
Dar probabil că norocul a ţinut din nou cu noi
Salvatorul n-a fost însă din Marina de Război.
Dar că Marina Militară, de necazuri şi nevoi
Doar S.M.R.-ul a salvat-o, în istorie e zisă -
Mi se pare că istoria tot de-un S.M.R.-ist e scrisă.


Ăsta e pe scurt subiectul, şi acum desigur vreţi
Să cunoaşteţi pe artistă, dirijor şi interpreţi
Vi-i prezint: artista este cunoscută doar pe Balş
N-a mai jucat în revistă şi cântă puţin cam falş.
Întrucât priveşte partea restului de interpreţi
Debutanţi suntem cu toţii, de altfel o să vedeţi.
Mă rog, feeria e completă, orchestra e de ne-ntrecut
Dirijoru-i om celebru - celebru de necunoscut.


V-aş mai spune încă multe dar trebuie să sfârşesc
Regizorul face-ntruna semne ca să mă grăbesc.
Totuşi încă o chestiune, şi cu asta isprăvesc:
Am o mare rugăminte, nu intimidaţi artista
Ei, Maestre, eu sunt gata. Poţi începe-acum revista.

Tabloul I

Interiorul unui submarin. După o scenă cu doi vizitatori şi alta pe tema deblocărilor, elevii cântă „Hai Marinari”:

Avem un singur ideal
Să rătăcim pe-ntinsul mării,
Departe de pământul ţării,
Aşa-i viaţa de marinar.
Hai marinari
Veniţi acum


Spre glorie-i un singur drum
Şi gloria,
E sub catarg,
Veniţi să ne-avântăm în larg.


Cu toţi am vrea să ne îmbarcăm,
Pe un „Mircea” nou şi să plecăm.
Ziua şi noaptea să plutim,
Pământu-ntreg să-l ocolim,


Pornim de-acum,
Hai marinari.
Puneţi pe drum
Hai marinari,
Spre glorie-i un singur drum
Şi gloria,
Hai marinari,
E sub catarg.
Hai marinari.
De-acum suntem deja în larg.


Submarinul începe afundarea, dar un delfin găureşte peretele, apa pătrunde, submarinul atinge fundul şi elevii se hotărăsc a descinde „la uscat”.
Tabloul II


Exploratorii fundului descoperă ascunsă într-o scoică visul lor: „Zâna Tresa”, căreia viitorii ofiţeri îi cântă idealul lor „Chemarea Mării”, pe aria „Leac, leac şi un colac”.

Ah, pe mine cum mă doare
De ce ţara noastră n-are,
Flotă mare de dragoare,
Torpiloare, monitoare,
Pe Dunăre şi pe mare, of!

Să avem o navă-şcoală,
Care să ne facă fală.
Navigând cu vele pline,
Să ne ducă-n ţări străine,
Unde vânt şi valuri ne-or purta.
Şi cu ea,
Pe mare, noi când vom pleca,
Cum aş vrea
Să sune sifleea:
Hai, sus gabieri,
Sus la rândunică,
Iară-voi întindeţi vela trincă;
Hai, sus gabieri,
Gata fiţi de voltă,
Fiţi atenţi, la mură şi la şcotă.


Şi lăsând uscatu-n urmă,
Cu vânt din babord,
Să purtăm pavilionul,
Pe pământul tot.


Hai, sus gabieri,
Nu priviţi în urmă,
Pentru voi pământul e o glumă;
Hai, sus gabieri,
Sus la rândunică,
Arătaţi că sunteţi fără frică.


După ce o salvează de patru monştri, comandantul şcolii, ajutorul şi alţi doi costumaţi în stea de mare, rechin, mărgean şi crap, elevii ies la suprafaţă, împreună cu duduia Tresa.


Tabloul III


Ovidiu, nemişcat pe soclu, capătă viaţă şi declamă:


De zece de ani stau nemişcat,
Aici, pe soclu instalat,
Dar nu mai pot, m-am plictisit,
Privind la voi necontenit,
Cum vă plimbaţi, iarna şi vara,
De dimineaţă până seara.
De-i timp urât sau timp frumos,
Cum vă plimbaţi în sus şi-n jos.
De-i noapte sau de e lumină,
Voi vă plimbaţi în limuzină.
Eu vreau să merg în omnibus.
Non discutando gustibus.
Mă rog, să fac şi eu ceva,
De bronz-Tănase nu pot sta.
Mi-e dor şi mie de mişcare,
Să pot să merg ca fiecare,
Să pot să fac un tur la far,
Să pot să merg şi eu la bar.
Ce oare dacă sunt statuie,
Să stau mereu ca o momâie?
Ce vină am dacă am scris,
Poeme de amor aprins?
Ce, dacă ai scris şi tu o carte,
De fericire nu ai parte?
Sau poate sunteţi de acord
C-un astfel de barbar metod?
Dacă-i aşa, acum îndată,
Să se adune lumea toată
Şi să-l transforme la moment,
Pe Pik Cristescu-n monument.
Ca să mai scrie anual,
Lacrimi de dor, lacrimi de val;
Să stea aicea lângă mine,
Să vedem, se simte bine?
(Declamaţia a fost mai lungă, am redat doar începutul).
După ce fiecare dintre elevi, amorezaţi de zână, îi cere mâna şi încep a se boxa. Ovidiu intervenind, totul se sfârşeşte cu cântecul:


În curând ne vom grada,
Tresă cu toţi vom avea.
Până când din nou o s-avansăm,
Noi toţi iubire îţi jurăm.
Sunt înc-o sută de zile,
Până punem tresele;
Vom căuta se ne-nvăţăm,
Să te-aşteptăm.
Până atunci,
Noi nu ne grăbim,
Fiindcă te iubim.
Dar dorim în gând,
Să vii mai curând.
Fericiţi vom deveni,
Când toţi ofiţeri vom fi
Şi tu mulţumire vei avea,
Când ne vei vedea,
Aspiranţi⁵.

Pe vreme bună sau furtună...

Programul Serbării 101 a Promoţiei a XIX-a din anul 1939 a avut ca temă „Pe vreme bună sau furtună...”, subiectul revistei, textul şi regia fiind semnate de aspirantul Dumitru Pleşoianu.


„Pentru un elev din ultimul an al Şcolii Navale, dintre toate sărbătorile anului, cea mai importantă şi mai mult aşteptată este, desigur, aceea care îl mai desparte cu o sută una de zile numai, de mult dorita tresă de aspirant - atenţionau publicul cadeţii organizatori. Dar plăcerile şi avantajele acestei serbări sunt unanime şi pentru a vă convinge de acest adevăr, este suficient să vă amintim din anii precedenţi, câte călătorii gratuite şi comode aţi făcut prin porturile mărilor din toată lumea (ba chiar şi în fundul acestor mări), conduşi de elevii Şcolii.


Anul acesta, deoarece serbarea are loc într-un sezon neprielnic călătoriilor de plăcere, pentru a vă scuti de anumite senzaţii tari (ca naufragiu, rău de mare etc.), vă vom face cunoştinţă cu un nou aspect al activităţii de elev: viaţa în şcoală. Veţi asista la diferite scene caracteristice, ca recreaţii, ore de curs şi de educaţie fizică etc, dintre care unele împrăştie umor iar altele sunt de un dramatism sfâşietor (de exemplu audierea discursurilor rostite la dezvelirea unor statui).


Iar fiindcă astă vară aţi avut prea rare ori ocazia de a vizita noua navă-şcoală «Mircea», elevii îndatoritori vă vor transpune în câteva scene din chiar viaţa de la bordul navelor cu vele.
În final, veţi putea admira, în voie, un tablou reprezentativ (nu putem spune ce, acest capitol formând tocmai punctul de atracţie al revistei).


În sfârşit, credem că este mai bine să vă lăsăm să vă convingeţi singuri, mai ales că elevii sunt nerăbdători să treacă încă o zi, rămânându-le astfel numai o sută din cele o sută una zile câte îi mai despărţeau de realizarea unui ideal atât de frumos: Tresa de Aspirant”.
În rolul tresei - domnişoara Marga Rădulescu. Iată şi Prologul, intitulat “Vânt de seară, vânt de seară”, pe melodia “Țărăncuţă, ţărăncuţă”:
Venit-a ordin de plecare,
Acum pornim din nou pe mare;
Dar noi degeaba-o să dorim
Cu şase noduri să plutim,
De vântul nu va vrea deloc
Să sufle-n rande şi în foc.


Dar dacă vântul va veni,
Atunci spre ţară vom porni.
De valuri nu ne va păsa,
Să fie marea cât de rea;
Noi vom întinde velele
Doar să vrei tu, măi, vântule!


Vânt de seară, vânt de seară,
Haide bate pentru noi,
Să pornim cu vele pline
Duşi de dor şi duşi de tine,
Nopţi întregi, zile senine
Pe albastrul mărilor,
Pe albastrul mărilor.


Vânt de seară, vânt de seară,
De-ai să baţi aşa mereu,
Şi-o să ţină vreme bună,
Sau dacă o fi furtună,
Vom lupta toţi împreună
La întinsul velelor,
La întinsul velelor.


Şi-acum vreau să aud sifleea
Cum spune vesel tuturor:
Învergaţi de zor grandeea,
La randă şi zburător!


Vânt de seară, vânt de seară,
Hai bate pentru noi,
Să ne duci acum spre ţară,
La noi, la Şcoala Navală,
Să putem la primăvară,
Să ajungem aspiranţi,
Să ajungem aspiranţi!

Freamăt de valuri

O astfel de revistă, într-un act şi 20 de tablouri, semnată de acelaşi talentat aspirant Dumitru Pleşoianu şi intitulată „Freamăt de valuri”, a fost jucată în anul 1940 de cadeţii Promoţiei a XX-a a Şcolii Navale N.M.S. „Mircea”.


Iată subiectul: „Un eveniment important provoacă o mare emoţie în rândul elevilor din ultimul an al Şcolii Navale: Pregătirea tradiţionalei reviste de 101 zile. În anii trecuţi subiectul revistei era uşor de găsit în călătoriile pe mări îndepărtate, prin ţări şi porturi străine, dar anul acesta navigaţia fiind mult îngreunată de pericolul minelor, o nouă călătorie apare plină de riscuri pentru elevi şi spectatori. Aşadar, se caută o soluţie. Salvarea o aduce un anunţ dintr-un ziar american, prin care «Studiourile 101 Naval Melody Hollywood» caută actori pentru montarea unui film sonor. Într-adevăr, odată ajunşi la Hollywood, elevii sunt angajaţi pentru a juca într-un... jurnal sonor; idee minunată şi de actualitate prin faptul că vă oferă posibilitatea de a vedea tot ce e nou şi interesant în Şcoala Navală. Veţi afla în primul rând cum se face o revistă, apoi veţi vărsa lacrimi grele la mormintele proaspete a doi mari răposaţi, Muzeul şi Laboratorul Şcolii Navale.


Amatorii de senzaţii tari vor găsi satisfacţie într-o scenă de vastă montare în care marii amirali ai lumii (Marcus Vipsanius Agrippa, Khair ad-Din Barbarossa, Michiel Adriaanszoon de Ruyter, Pierre André de Suffren, David Glasgow Farragut, Tōgō Heihachirō şi Horatio Nelson - n.n.) vor vorbi din împărăţia umbrelor (Tabloul „Marii amirali vorbesc” era imaginat de căpitanul Petre Popescu-Deveselu, fost profesor şi director de studii la Şcoala Navală între 1938 şi 1941 - n.n.). (Autorul nu-şi ia răspunderea acestui tablou dramatic, el fiind inspirat de direcţia de studii şi invită persoanele slabe de inimă să închidă ochii la această scenă). În sfârşit, fiindcă tot ne găsim în America, ţara tuturor libertăţilor dar şi a marilor gangsteri, elevii şi-au luat libertatea de a prezenta într-o scenă pe trei din cei mai mari inamici publici: profesorul de educaţie fizică (căpitanul Traian Adam - n.n.), cel de semnale (căpitanul Tiberiu Sârbu - n.n.) şi medicul şcolii (căpitanul medic Traian Popescu - n.n.). Dar cum scopul urmărit de un jurnal sonor este de a reda în imagini ultimele noutăţi, finalul va cuprinde o mare bătălie navală dată de elevi pentru cucerirea tresei de ofiţer, tresă ce formează idealul cel mai înalt pentru ei.


După final, urmează un ropot nesfârşit de aplauze (din partea dumneavoastră) iar elevii vor avea numai 100 de zile până când fiecare dintre ei va purta câte o tresă de aspirant”.


Printr-o adresă din 2 mai 1945, căpitan-comandorul Eugeniu Săvulescu, comandantul Şcolii Navale, raporta Subsecretariatului de Stat al Marinei că „în ziua de 26 aprilie s-a desfăşurat la Teatrul Judeţean din Turnu Măgurele (unde fusese evacuată şcoala pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial - n.n.) Serbarea de «101» a Promoţiei XXV a Şcolii de Ofiţeri de Marină. Serbarea a avut un deplin succes şi a constituit o frumoasă operă de propagandă pentru Marină.


Beneficiul realizat - în valoare de lei 317878 -, a fost vărsat în întregime unei opere de asistenţă socială, Azilul de Bătrâni din Turnu Măgurele”.


Chiar dacă această frumoasă tradiţie s-a estompat treptat, în perioada postbelică fiind înlocuită cu nu mai puţin aşteptatele şi emoţionantele cursuri festive, care preced şi în prezent festivitatea de avansare la gradul de aspirant a absolvenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, momentul culminant al studenţiei rămâne unul îndelung aşteptat, determinant şi de bun augur, sperăm, pentru tot parcursul carierei.

BUN CART ÎNAINTE, DRAGI COLEGI!

Bibliografie:

Colecţia revistei “Marea Noastră” (1931-1947)

Sursa foto: Colecţia Marian Moşneagu

Despre Marian Moşneagu 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân“ (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  


Citeşte şi:

Comandorul (r) Marian Moșneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci și un standard de viațã“ (galerie foto)

Lumea marinarilor

Bagheta „Albatrosului“ La... 95 de ani!