Încă un amiral ne-a părăsit, chiar de ziua sa

În dimineața zilei de 21 mai 2020 a trecut la cele veșnice constraamiralul de flotilă Marinescu I. Mihail, fostul comandant al Brigăzii de Vedete din Mangalia.

Născut la 21 mai 1937 în municipiul Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, Mihail Marinescu a absolvit cursurile Şcolii Medii Militare de Marină Galaţi (1954), Şcoala Militară Superioară de Marină (1958), Academia Militară, Facultatea Arme, Secţia Marină (1977) și Cursul de specializare Arme sub Apă (1970).

A urcat treptele ierarhiei militare de la gradul de locotenent (2 octombrie 1958), locotenent major (30 decembrie 1961), căpitan-locotenent (30 decembrie 1966), căpitan de rangul 3 (30 decembrie 1972), căpitan de rangul 2 (30 decembrie 1978), căpitan de rangul 1 (23 august 1985) la cel de contraamiral de flotilă în retragere (D.P. nr. 1041 din 21 octombrie 2010).

În perioada 1958-1966 și-a desfășurat activitatea în garnizoana Mangalia, în cadrul Diviziei 42 Maritime, în calitate de comandant Unitate de luptă Arme sub Apă pe dragorul de radă 21 din Divizionul 1162 Dragoare de radă din cadrul Bazei 254 Maritime (2 octombrie 1958-2 martie 1959), ofiţer secund pe dragorul de radă 21 din Divizionul 19 Dragoare de Radă din cadrul Bazei 42 Maritime (2 martie 1959-15 aprilie 1960), ofiţer secund pe dragorul de radă 4 din Divizionul 19 Dragoare de Radă al Brigăzii 22 Dragaj (15 aprilie 1960-17 aprilie 1962), lector pentru Navigaţie şi comandant Grup echipaje la Divizionul Echipaje UL I din cadrul Şcolii de Echipaje a Marinei Militare (17 aprilie-17 decembrie 1962), locţiitor al comandantului dragorului de bază 16 din Divizionul 146 Dragoare de Bază din cadrul Diviziei 42 Maritime (17-24 decembrie 1962), locţiitor al comandantului Divizionului Echipaje la Şcoala de Echipaje a Marinei Militare (24 decembrie 1962-29 iulie 1963) și ofițer în statul major al Şcolii de Echipaje a Marinei Militare (29 iulie 1963-19 noiembrie 1966).

Ulterior a activat în comandamentul Brigăzii 29 Vedete din Mangalia (19 noiembrie 1966-2 octombrie 1969), comandant Secţie Vedete torpiloare şi comandant al vedetei nr. 1 la Divizionul 93 Vedete Torpiloare din cadrul Brigăzii 29 Vedete (2 octombrie 1969-5 ianuarie 1971) și ca şi locţiitor al comandantului Divizionului 93 Vedete Torpiloare (5 ianuarie 1971-23 septembrie 1975).

După absolvirea Academiei Militare și-a reluat activitatea în cadrul Brigăzii 29 Vedete, ca şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Divizionului 81 Vedete Torpiloare (19 august 1977-10 august 1978), şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Divizionului 93 Vedete Torpiloare (10 august 1978-5 iunie 1980), comandant al Divizionului 93 Vedete Torpiloare (5 iunie 1980-13 august 1981), respectiv şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Brigăzii 29 Vedete (13 august 1981-26 martie 1990), mare unitate pe care a comandat-o efectiv în această perioadă.
În această etapă a organizat şi coordonat înfiinţarea Divizionului 93 Vedete Torpiloare Mari, Divizionului 126 Vedete Torpiloare Mari, Divizionului 84 Vedete Torpiloare pe Aripi Portante şi a Bazei 335 Reparații Armament.
În perioada 1983-1989, anual a condus grupările de lovire ale Marinei Militare, formate din vedete purtătoare de rachete şi vedete torpiloare pe aripi portante la aplicaţiile cu trupe ale forţelor din Marea Neagră (U.R.S.S. şi Bulgaria) în raionul Varna-Sozopol, competenţele şi performanţele echipajelor Brigăzii 29 Vedete fiind unanim apreciate de organizatori.
Pe timpul revoluţiei din decembrie 1989, efectivele Brigăzii 29 Vedete aflate sub comanda sa au participat activ la cercetarea şi patrularea zonei de responsabilităţi a Marinei Militare.

Pe 26 martie 1990 a fost trecut în rezervă.

A fost membru fondator al filialelor din Mangalia ale Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere şi Ligii Navale Române şi membru al Asociației „Clubul Amiralilor”.
Pentru performanțele profesionale notabile, de-a lungul întregii sale cariere a fost distins cu Medalia „Meritul Militar” clasele a II-a (1963) şi I (1968), Medalia „Virtutea ostăşească” clasa I (1967), Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972), Ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a (1973), a II-a (1978) şi I (1984), Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974), Medalia „A XXX-a aniversare a Zilei Armatei RSR” (1974), „Pentru întărirea prieteniei de luptă” - U.R.S.S. (1989), „Ordinul de Luptă de argint” - R.D.G. (1989) şi Emblema de Onoare a Forţelor Navale.
Din cauza pandemiei, ofițerul va fi înmormântat fără onoruri militare.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!