Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea marinarilor 7 septembrie 1930 - Intrarea în serviciu a „Distrugătoarelor Regale” (GALERIE FOTO)
Lumea marinarilor: 7 septembrie 1930 - Intrarea în serviciu a „Distrugătoarelor Regale” (GALERIE FOTO)
07 Sep, 2023 15:45
ZIUA de Constanta
1523
Marime text
1523
Marime text
.jpg)
.jpg)
Distrugătoare, „REGELE FERDINAND”, „REGINA MARIA”
Întâmpinate în larg de distrugătoarele ,,MĂRĂŞTI” şi ,,MĂRĂŞEŞTI”, la bordul cărora se ambarcaseră comandantul Marinei, viceamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare, contraamiralul Victor Pantazzi şi numeroși ofiţeri de marină cu familiile, pe 7 septembrie 1930, la ora 13.00, după salutul pământului patriei, distrugătoarele ,,REGELE FERDINAND” şi ,,REGINA MARIA” au acostat în portul Constanţa.
Conform Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei Militare, navele au intrat în serviciu, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare. Astfel, în anul 1930, cele patru distrugătoare tip R şi M au constituit Escadrila de Distrugătoare, cea mai importantă unitate a Diviziei de Mare.
Un botez cu mare fast
Botezul distrugătoarelor tip R va avea loc pe 27 mai 1931, prilej cu care bricul ,,MIRCEA” a fost decorat cu ,,Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu”.
Festivitățile din portul Constanța au fost onorate de Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai, A.S.R. Principele Nicolae, Nicolae Iorga, preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Constantin Ştefănescu-Amza, ministrul Armatei și Dimitrie Ghica, ministrul de Externe.
După cuvântările P.S.S. Gherontie, episcopul Constanței şi viceamiralului Vasile Scodrea, comandantul Marinei Regale, M.S. Regele Carol al II-lea a semnat actele de botez ale celor două distrugătoare:
„Noi, Carol al II-lea, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României,
În a douăzecişişaptea zi a lunii mai şi a anului mântuirii 1931 şi întâiul an al Domniei Mele s-a desăvârşit în portul Constanţa binecuvântarea a două nave de război (distrugătoare), pe care le-am botezat Eu însumi dându-le numele:
«REGELE FERDINAND“ pentru a aminti de Regele făuritor al României Mari şi a-l da de pildă generaţiunilor de marinari, pentru caracterul său şi devotamentul nemărginit către ţară,
«REGINA MARIA» pentru a simboliza iubirea unei mândre fiice de marinar pentru Marină şi dorinţa pe care Regina Maria a arătat ca navele noastre să folosească cât mai intensiv căile noastre maritime, stând cu mândrie alături de navele ţărilor civilizate.
Încredinţez aceste două nave marinarilor Mei, pentru a veghea şi păzi hotarele maritime ale ţării, brăzdând mările pentru a purta pavilionul românesc în ţările cele mai îndepărtate”.
Misiuni de război și fapte de arme memorabile
.jpg)
În cursul anului 1941 Escadrila de Distrugătoare a executat 51 de misiuni de luptă, în 921 ore de marş, în care cele patru distrugătoare au parcurs 10 100 Mm, printre care 19 misiuni de siguranţă, în folosul operaţiunilor de dragaj, minare şi transporturi, 106 misiuni de susţinere şi supraveghere, două atacuri asupra submarinelor inamice cu rezultate pozitive.
La 26 iunie 1941 distrugătorul ,,REGINA MARIA” a participat la confruntarea navală din zona Tuzla, soldată cu scufundarea distrugătorului ,,MOSKVA” şi avarierea liderului ,,HARKOV”, ambele de 5 900 tone.
În Raportul Special pentru decorarea distrugătoarelor „REGELE FERDINAND” şi „REGINA MARIA” cu Ordinul „Mihai Viteazul”, înaintat eşaloanelor superioare de comandantul Diviziei de Mare, comandorul Paul Zlatian se arăta:
,,Am onoarea a vă raporta că la 22 martie 1942 se împlinesc nouă luni de când Marina Română este în război cu cea Sovietică. Acest război s-a concretizat în ceea ce priveşte operaţiunile maritime, în special prin acţiunea Escadrilei de Distrugătoare, care a avut în sarcina ei executarea majorităţii misiunilor la inamic, adică în zonele unde orice ajutor de la coastă era exclus şi unde acţiunea se sprijinea în special pe distrugătoare.
Faptul că raportul de forţe între navele Escadrilei de Distrugătoare şi cele inamice este atât de mult în defavoarea noastră, operaţiunile mai sus anunţate constituie fapte de arme excepţionale, adevărate titluri de glorie ale Marinei Române, prin care se va sprijini atât temelia morală a Marinei României de mâine, cât şi moştenirea sufletească a generaţiilor viitoare de marinari.
În comparaţie cu faptele de arme ale diferitelor unităţi şi mari unităţi ale Armatei de Uscat, Marina Regală nu a rămas cu nimic mai prejos şi consider că este absolut necesar să se pună în valoare acest lucru pentru ca prestigiul Marinei să nu iasă ştirbit. Or, aceste fapte de arme se datoresc în special Escadrilei de Distrugătoare, care a constituit elementul consistent al fiecărei operaţiuni şi care a avut întotdeauna şi conducerea lor în câmpul tactic.
Pentru exemplificare, vom reaminti că distrugătoarele au luat parte şi au făcut în acelaşi timp siguranţa instalării barajelor de mine de la Constanţa, operaţiune de amploare considerabilă, dacă ţinem seamă de posibilităţile reduse ale Marinei noastre şi că ea constituie prima mare acţiune de acest gen.
În primele zile ale războiului (26 iunie), două distrugătoare au angajat şi au contribuit la scufundarea distrugătorului sovietic ,,MOSKVA” şi la avarierea distrugătorului sovietic ,,HARKOV”, acţiune în care navele au arătat o dârzenie şi un spirit de ofensivă deosebit şi graţie căruia s-au putut distruge navele sovietice.
Această valoroasă acţiune care nu a fost răsplătită până astăzi, a impus flotei sovietice o rezervă datorită căreia nici un vas de suprafaţă inamic nu s-a mai apropiat de coasta noastră până azi.
În perioada lunilor iulie-august, distrugătoarele, prin prezenţa lor în diferite puncte ale coastei, au constituit elemente de siguranţă înspre larg, luând parte la apărarea antiaeriană a zonei Constanţa şi doborând mai multe avioane.
Cu începere de la 20 august şi până astăzi, adică nouă luni, Escadrila de Distrugătoare a executat 29 de misiuni la inamic, din care 25 misiuni de escortă şi convoiere şi 4 operaţiuni de protecţie a operaţiunilor de minare.
Trebuie ţinut seama că aceste operaţiuni s-au făcut cele mai deseori noaptea, uneori pe ceaţă şi vreme rea iar vasele de transport nu erau proprii navigaţiei în formaţie în condiţiuni atât de grele. Totuşi, echipajele distrugătoarelor au învins toate dificultăţile şi cu toate că au trecut adeseori prin regiuni minate, cu toate atacurile de submarine care se repetau de 2-3 ori în cursul aceleiaşi misiuni, protecţia transporturilor a fost asigurată, putându-se astfel alimenta frontul din Ucraina cu combustibil şi muniţii.
Toate aceste acţiuni au fost executate în regiuni în care inamicul maritim, aerian şi submarin are o superioritate zdrobitoare; ele indică efortul prelungit, competenţa şi eroismul echipajelor, care ştiau că orice clipă le poate aduce nimicirea.
La aceasta se adaugă glorioasa victorie constituită prin scufundarea unui submarin sovietic, în ziua de 1 decembrie 1941, în zona Şabla, de către distrugătorul ,,REGINA MARIA” şi a unui al doilea submarin la 17 decembrie 1941, în zona Bugaz, de către distrugătorul ,,REGELE FERDINAND”.
Având în vedere aceste strălucite rezultate, în spiritul celor enunţate la începutul acestui raport, pentru a da echipajelor o justificată emulaţie şi a se lăsa generaţiilor viitoare ale Marinei o moştenire cât mai valoroasă, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a interveni pentru a se acorda navelor şi comandanţilor distincţii care să consacre curajul şi meritele pe care le-au dovedit.
În acest scop, anexez alăturatele tabele de distincţiuni, pe care vă rog a le susţine cu toată căldura.”.
DISTRUGĂTORUL „REGELE FERDINAND”
Propunere: Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a
,,Pentru bravura şi avântul eroic cu care au luptat ofiţerii, maiştrii şi echipajele acestui distrugător – făcând protecţia operaţiunilor de minare din zilele de 7-13 octombrie şi 11 noiembrie, încununate de deplin succes – cu toată prezenţa pe mare a forţei superioare inamice.
Acest distrugător a executat 17 misiuni la inamic, asigurând numeroase transporturi destinate frontului din Ucraina – nepregetând a executa marşuri grele şi neîntrerupte – mii de mile – pe timpuri de furtună şi ger intens, într-o mare în care inamicul pândea pretutindeni şi avea o superioritate zdrobitoare în forţe de suprafaţă şi submarine.
A trecut neînvins prin numeroase baraje de mine duşmane şi a înfrânt intensa supraveghere a submarinelor sovietice, cauzându-le serioase pierderi – culminate în ziua de 17 decembrie prin scufundarea unui submersibil inamic în apele de Nord-Vest ale Mării Negre.
A fost citat prin Ordinul de Zi nr. 16 din 14 noiembrie 1941 pe Armată.”
DISTRUGĂTORUL „REGINA MARIA”
Propunere: Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a
,,Pentru bravura şi avântul eroic cu care au luptat ofiţerii, maiştrii şi echipajul acestui distrugător în ziua de 26 iunie, contribuind prin spontaneitatea intervenţiunii sale la scufundarea distrugătorului sovietic ,,MOSKVA” şi la avarierea distrugătorului sovietic „HARKOV”.
Pentru elanul cu care au executat protecţia operaţiunilor de minare în zilele de 7-13 octombrie şi 11 noiembrie, încununate de deplin succes, cu toată prezenţa pe mare a forţelor superioare inamice.
Acest distrugător a executat 12 misiuni la inamic, asigurând transporturile destinate frontului din Ucraina, nepregetând la marşuri grele şi neîntrerupte, navigând mii de mile, într-o mare în care inamicul avea superioritate zdrobitoare în mijloace navale şi pândind în tot timpul.
A trecut neînvins prin numeroase baraje de mine duşmane, a înfrânt intensa supraveghere şi atacurile submarinelor sovietice, cauzându-le serioase pierderi, culminate în ziua de 1 decembrie prin distrugerea unui submarin bolşevic în apele Mării Negre, la larg de Capul Şabla.”.
Echipajul N.M.S. „REGINA MARIA”, aflat sub comanda locotenent-comandorului Eugen Săvulescu, a fost citat şi prin Ordinul de Zi nr. 107 din 24 mai 1942 al Forței Navale Maritime pentru contribuţia ,,la victoria armatelor româno-germane de pe frontul Crimeei prin operaţiunile de transporturi şi minări. Transporturile efectuate ziua şi noaptea sub paza şi siguranţa navelor de război ale Forţei Navale Maritime, sunt astăzi tăcute şi necunoscute în ansamblul lor chiar şi de forurile române superioare. Dar istoria nu va putea să tăinuiască mâine cât au însemnat ele în victoria de la Cherci, despre care vorbesc comunicate oficiale şi întreaga presă.”.
Prin Î.D.R. nr. 2253 din 13 august 1943, a fost conferit Ordinul ,,Steaua României” cu spade în gradul de Ofiţer cu panglică de ,,Virtute Militară” pavilionului distrugătorului N.M.S. ,,REGINA MARIA” ,,pentru bravura şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă comandantul, ofiţerii, maeştrii şi echipajul în executarea a 31 de operaţiuni de război pe întinsul Mării Negre, protejând transporturile armatelor de uscat şi Marinelor Aliate, precum şi operaţiunilor de minare împotriva inamicului, parcurgând 8 920 mile în ape minate fără paravan sau dragaj, sub ameninţarea continuă a submarinelor şi aviaţiei inamice.
A colaborat la scufundarea distrugătorului ,,MOSKVA”.
A grenadat sumbarinele inamice întâlnite, silindu-le să nu activeze, scufundând unul şi a respins atacurile aviaţiei inamicului, atât în largul mării cât şi în portul Constanţa, doborând un avion.”
Cu aceeaşi distincţie a fost decorat pavilionul distrugătorului N.M.S. ,,REGELE FERDINAND”, care a executat 24 operaţiuni de război în largul Mării Negre, ,,parcurgând6 925 mile în ape minate fără paravan sau dragaj, sub ameninţarea continuă a submarinelor şi a aviaţiei inamice.
A grenadat submarinele inamice întâlnite, silindu-le să nu acţioneze scufundând unul şi a respins atacurile aviaţiei inamice, atât în largul mării cât şi în portul Constanţa, doborând un avion”.
În dimineața zilei de 12 mai 1944, mareşalul - a vizitat navele din portul Constanţa, sosite de la Sevastopol, ,,prima vizită fiind la distrugătorul „REGELE FERDINAND”, care era acostat la dana Gării Maritime, înclinat mult la babord din cauza avariilor şi cu foarte multe găuri de schije în borduri şi la suprastructură. Ţinuta navei era maiestuoasă, chiar sub aspectul dureros al urmelor de lovituri inmice şi această ţinută i-o imprima echipajul încremenit la front…
Domnul mareşal s-a întreţinut cu ofiţerii şi echipajul şi a încheiat spunând comandantului: «- Vă mulţumesc pentru serviciile aduse Patriei…
Am încredere în dumneavoastră şi convingerea mea că, în noile misiuni ce veţi primi, vă veți purta la fel».”.
În nefasta zi de 5 septembrie 1944, la bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare aflate în portul Constanţa au pătruns ofiţeri şi soldaţi sovietici înarmaţi care au debarcat echipajele românești, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime din port.
În aceste împrejurări dramatice, comandantul Escadrilei de Distrugătoare, căpitan-comandorul Alexandru Dumbravă s-a sinucis iar ofiţerul de gardă, căpitanul Nicolae Tudor a fost rănit prin împunsături de baionetă.
.jpg)
Având la bord echipaje sovietice, cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Militare, au părăsit portul Constanţa în dimineața zilei de 12 octombrie 1944, intrând astfel în compunerea flotei sovietice dislocate în porturile din Marea Neagră.
Abia la 24 iunie 1951, distrugătoarele „REGELE FERDINAND” şi „REGINA MARIA”, submarinul ,,RECHINUL”, monitoarele ,,LAHOVARY”, „BRĂTIANU“, „BASARABIA“, „BUCOVINA“ și „ARDEALUL”, şalupa de dragaj magnetic S.D. 50 şi şalupele fluviale S.F. 23, S.F. 24, S.F. 25, S.F. 26 şi S.F. 27 aveau să fie restituite Marinei R.P.R., printr-o ceremonie fastuoasă, la Galați.
Prin Ordinul de Zi nr. 1009 din 26 iunie 1951 navele ,,donate” de către U.R.S.S. au fost reînscrise în patrimoniul Marinei Militare.
Ca urmare a unei noi organizări a Marinei Militare, în anul 1952 s-a înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, compus din cele patru nave cu numerele tactice D 11, D 12, D 21 şi D 22, dislocat în portul Constanţa.
Din anul 1956, distrugătorul „REGELE FERDINAND” a purtat numărul tactic D 1 iar ,,REGINA MARIA” - D 2.
La 23 februarie 1959, Divizionul 418 Distrugătoare şi-a schimbat denumirea în Divizionul 101 Distrugătoare. D 1 a devenit D 9 iar D 2 a fost redenumit D 10, ambele având un echipaj de 198 marinari.
La 15 aprilie 1960 Divizionul 101 Distrugătoare a fost desfiinţat. Arhiva acestei unități de elită a Marinei Române a fost predată Regimentului 43 Artilerie de Coastă. Odată cu ştampilele unităţii a fost predată şi decoraţia Divizionului 101 Distrugătoare cu brevetul, ,,Apărarea Patriei” clasa a III-a.
În prezent, tradițiile “distrugătoarelor regale” au fost preluate și sunt perpetuate de fregatele omonime din cadrul Flotilei 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu”.
BUN CART ÎNAINTE!
Bibliografie: Marian Moșneagu, „Regele și Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» și «Regina Maria»”, Editura Muntenia, Constanța, 2006
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește și:
Lumea marinarilor Marinari în panteonul Aviației Române. Ași ai aerului și mării
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
