Lumea marinarilor Ce folos că-i marea noastră? „Gloria”, „Petromar”, Marea Neagră

 
Au trecut deja 45 de ani. Abia acostasem pe bulevardul Lenin din Constanța, cadet în Anul I la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”, când avea loc acest eveniment memorabil, dătător de speranțe tuturor românilor.

Copleșit de emoțiile începutului de drum, cu siguranță atunci n-am realizat semnificația majoră a momentului.
Pentru că joi, 16 septembrie 1976, avea loc inaugurarea oficială a intrării în exploatare a primei platforme de foraj marin, „Gloria”, construită integral în România, după o licență americană a Offshore Co.

Unicat în România

Ca urmare, Prin Decretul Prezidențial nr. 283 din 30 decembrie 1985, președintele României a aprobat „prețul de producție și de livrare pentru platforma fixă nr. 1 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră, cu descrierea prevăzută în anexa la prezentul decret, la 82.600.000 lei bucata.
Prețul de producție și de livrare prevăzut la alineatul precedent se înțelege în condiția de livrare franco dană șantier.”.
Iată motivarea acestui act normativ: „În conformitate cu sarcinile stabilite de Conducerea Superioară, Întreprinderea de Utilaj Chimic Ploiești, din subordinea Ministerului Industriei de Utilaj Greu, execută pentru Întreprinderea de Foraj și Exploatarea Sondelor Marine «Petromar» Constanța, din cadrul Ministerului Petrolului, platforma fixă nr. 1 și platforma fixă nr. 2 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră.
Pentru platforma fixă nr. 1, pe baza costurilor de producție antecalculate potrivit normelor de consum pentru materii prime și materiale, a normelor de muncă, a normelor de amortizare și a normelor financiare, se propune prețul de producție și de livrare de 82.600.000 lei bucata, față de 135.000.000 lei bucata cât a fost prevăzut în nota de comandă pentru exploatarea zăcământului «Albian» de pe structura «Lebăda Est» din Marea Neagră.
Din lipsa unui etalon de comparație, prețul propus a fost determinat în urma analizei critice a costurilor, la care s-a aplicat o cotă de venit net de 14,5% față de total costuri și 18,9% față de costurile de producție, exclusiv valoarea subansamblurilor mari din industria orizontală.
Pentru platforma fixă nr. 2, care încă nu are documentația tehnică și tehnologia de execuție definitivate, se propune, pe baza costurilor de producție, determinate prin comparație cu costurile platformei fixe nr. 1, prețul plafon de 117.000.000 lei bucata, față de 205.000.000 lei bucata cât a fost prevăzut în Nota de comandă pentru investiția sus-menționată.
Prețul plafon propus conține un venit net de 14,5% față de total costuri și 18,9% față de costurile de producție, exclusiv valoarea subansamblurilor mari din industria orizontală.
Caracteristicile tehnice și funcționale ale produselor noi sunt redate în fișele anexe nr. 1 a, 1 b și 1 c.
Structura prețului de producție și de livrare și a prețului plafon, precum și datele generale la nivelul Întreprinderii de Utilaj Chimic Ploiești sunt redate în fișele anexe nr. 2 a, 2 b și 2 c.

Materialele prelucrate în întreprindere sunt incluse în costurile de producție antecalculate cu un coeficient de utilizare a laminatelor de 0,920, la nivelul celui planificat la grupa de produse.
Producția platformelor fixe nr. 1 și nr. 2 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră are caracter de unicat, urmând a se executa câte un exemplar din fiecare.
Urmare aplicării la costurile de producție antecalculate, analizate critic, a unei cote de venit net limitată la 18,9% față de cota de venit net planificată la grupa de producție de 52,8% și a exceptării de la calculul venitului net a subansamblelor mari din industria orizontală, se propune modificarea corespunzătoare a indicatorilor economici și financiari de plan la Ministerul Industriei de Utilaj Greu și Ministerul Petrolului, cu menținerea în acest fel a echilibrului bugetar.
În conformitate cu prevederile Decretului Prezidențial nr. 200/1975, anexa nr. 1, punctul 11, prețurile unicatelor cu valori peste 10.000.000 lei se stabilesc prin decret prezidențial. În acest scop, am întocmit proiectul de decret prezidențial alăturat, cu care vă rugăm a fi de acord și a-l supune spre aprobare Președintelui Republicii Socialiste România.
După aprobare, propunem ca decretul prezidențial să fie difuzat Ministerului Industriei de Utilaj Greu, Ministerului Petrolului, Comitetului de Stat pentru Prețuri, Comitetului de Stat al Planificării, Ministerului Finanțelor și Consiliului Legislativ.”.

„prețul de producție și de livrare pentru platforma fixă nr. 1 pentru exploatarea petrolieră din Marea Neagră, cu descrierea prevăzută în anexa la prezentul decret, la 82.600.000 lei bucata.
Prețul de producție și de livrare prevăzut la alineatul precedent se înțelege în condiția de livrare franco dană șantier.”.

Regim de monitorizare și maximă securitate

„Gloria” a fost concepută să fie exploatată la o adâncime medie a apei de 90 metri, cu amplitudinea valurilor de maxim 12 metri, viteza maximă a vântului 45,5 m/s, pătrunderea maximă a picioarelor în mâl 6 metri și avea următoarele caracteristici: corpul, flotor de formă prismatică; deplasament 10.000 tdw; lungimea – 72 metri, lățimea – 41 metri, înălțimea - circa 10 metri, pescajul - circa 3,5 metri; puterea instalată destinată asigurării funcționării utilajelor de 10.000 CP.

Poziționată în cursul lunii august 1976 în apele internaționale ale Mării Negre, în punctul de coordonate latitudine 44⁰18΄N și longitudine 30⁰17΄5̋ E, la 80 km travers Eforie, „Gloria” și-a început activitatea de foraj cu succes, evenimentul fiind semnalat cu justificată mândrie și în presa locală și centrală.

Sub titlul „Petrol din adâncul mării”, cotidianul „Scânteia” relata în grupajul dedicat vizitei de lucru efectuate de președintele Nicolae Ceaușescu în județele Constanța și Ialomița:

„Elicopterul prezidențial aterizează pe helioportul platformei. Sosirea președintelui republicii este salutată, potrivit tradiției marinărești, cu lungi sunete de sirenă de echipajele platformei și ale navelor de aprovizionare.
Secretarul general al partidului este întâmpinat cu cuvinte de bun venit de Bujor Almășan, ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei.
Sunt prezenți directorul Întreprinderii de foraj și lucrări geologice speciale, Iorgu Zahiu, directorul Centralei industriale navale din Galați, Gelu Kahu, reprezentanți ai unor întreprinderi și instituții care au participat la executarea acestei instalații complexe de o deosebită valoare a industriei românești.
Instalat în largul mării, la 130 km de țărmul românesc, acest colos de metal reprezintă, după aprecierile unanime ale specialiștilor, una dintre cele mai moderne platforme de foraj de acest tip din lume.
La proiectarea și executarea sa și-au adus contribuția numeroase institute și întreprinderi din diferite centre ale țării, printre care sunt de remarcat Șantierele navale și Institutul de Cercetare și Proiectări Navale din Galați, Institutul de Proiectări și Cercetare pentru utilaj petrolier și Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice din București, unități specializate din domeniul geologiei, Uzina «1 Mai» din Ploiești, Întreprinderea constructoare de mașini din Reșița, «Electroputere» Craiova și altele.
Prin realizarea și punerea în funcțiune a acestui complex de agregate și utilaje România intră în rândul celor câtorva țări care produc în prezent instalații de foraj marin pentru exploatarea resurselor de energie de pe fundul mărilor și oceanelor.
Prezentând datele tehnice cu privire la amplasarea și parametrii platformei, gazdele îl informează pe secretarul general al partidului că lucrările geofizice complexe care s-au efectuat anterior de către organizațiile specializate românești, cu metode și aparate moderne au pus în evidență existența unor zone de interes, ceea ce a determinat realizarea unei instalații de cercetări și prospectări prin foraje.
Se vizitează mai întâi grupul de comandă, care asigură ridicarea pe «picioare» a platformei, dotat cu un sistem de televiziune cu circuit închis ce permite controlul operațiunilor subacvatice, stația de carotaj, dispozitivele de manevrare a pilonilor de susținere.
Gazdele explică, între altele, că echipamentele tehnice cu care a fost înzestrată platforma sunt printre cele mai moderne din lume. Sunt prezentate câteva din caracteristicile tehnice ale acestei platforme: insula plutitoare se sprijină pe patru picioare, fiecare în lungime de 122 metri și în greutate de 700 tone, cel mai înalt punct al platformei aflat pe sondă se găsește la 70 metri deasupra valurilor, iar cel mai adânc punct la care se va ajunge cu sapa de foraj va atinge 6000 metri.
Întregul complex de instalații cântărește aproape 10000 tone.
La invitația gazdelor, secretarul general al partidului taie panglica inaugurală a instalației de foraj. Apoi tovarășul Nicolae Ceaușescu manevrează dispozitivul de pornire a sondei. Puternicul ax de oțel se pune în mișcare, antrenând masa rotativă a instalației.
Este un moment trăit cu intensă emoție de toți cei prezenți. Geologi, sondori, mecanici, electricieni, geofizicieni, chimiști, marinari, toți cei care formează acest mic, dar destoinic colectiv de muncă, subliniază cu ropote de aplauze, cu puternice urale bucuria de a-l avea în aceste clipe în mijlocul lor pe secretarul general al partidului, exprimându-și mândria de a fi părtași la o realizare tehnică românească de asemenea anvergură.
Apreciind că activitatea de până acum s-a desfășurat în bune condiții, secretarul general al partidului adresează călduroase felicitări colectivelor de geologi, proiectanți, constructori de mașini, petroliști care au contribuit la acest prestigios succes al industriei românești.
Este un început bun - subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu, urând întregului colectiv să găsească cât mai curând și cât mai mult petrol.
Ministrul de resort îl încredințează pe secretarul general al partidului de hotărârea nestrămutată a colectivului de a face tot ce depinde de el pentru a fi, ca și până acum, la înălțimea sarcinilor de mare răspundere încredințate de partid în acest sector industrial de o deosebită însemnătate pentru progresul economic rapid al patriei.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu își ia un călduros rămas bun de la acest merituos colectiv de muncă, strânge, rând pe rând, mâinile muncitorilor, maiștrilor, tehnicienilor, inginerilor care lucrează aici.
Înainte de plecare, sus, pe puntea superioară a platformei, ei fac o entuziastă manifestare de dragoste și recunoștință față de tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru atenția cu care le urmărește activitatea, eforturile și împlinirile lor, pentru condițiile de muncă și de viață create pe platforma de foraj marin.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu, ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat se fotografiază împreună cu grupul de muncitori și tehnicieni ai platformei.
Este un moment cu profunde semnificații pentru oamenii care lucrează aici și, prin ei, pentru toate colectivele institutelor și uzinelor noastre care au cooperat la realizarea primei platforme de foraj marin din țara noastră.
În această atmosferă sărbătorească, elicopterul prezidențial se ridică de pe helioportul platformei, însoțit în semn de salut de sunetele de sirenă ale vaselor aflate în preajmă.
După vizitarea platformei de foraj marin, tovarășul Nicolae Ceaușescu și ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat s-au înapoiat pe aeroportul Mihail Kogălniceanu.”[1].
„O insulă din metal scăldată de valurile mării – consemna și gazeta „Flota Patriei”, reluând informațiile din presa centrală.
Instalată în largul țărmului românesc, gigantica platformă de foraj reprezintă, după aprecierile unanime ale specialiștilor, una dintre cele mai moderne realizări de acest tip din lume.”.

Armata intervine și previne

„Zona de securitate a acesteia este egală cu raza de 500 metri de la fiecare din cele 4 picioare ale sale.
Pe platformă sunt instalate semnale de navigație și de avertizare optice și acustice conform uzanțelor internaționale specifice platformelor de foraj.
Forțele și mijloacele de care dispun Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei și Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie destinate pazei și apărării platformei de foraj marin sunt constituite în scopul executării observării în aer, pe mare și sub apă, avertizării mijloacelor ce intenționează să pătrundă în zona de securitate a platformei, respingerii (combaterii) actelor de diversiune sau sabotaj întreprinse asupra platformei.”.

Între fluxul promisiunilor și refluxul așteptărilor

„În câmpul petrolifer românesc al Mării Negre, două importante raioane maritime au contribuit în mod substanțial la producția națională în 1992, cu peste 130.000 barili/zi. Zăcământul «Lebăda Vest» produce circa 10.000 barili/zi, iar «Lebăda Est» aproximativ 4.000 barili/zi.
Două alte zăcăminte identificate lângă zăcămintele «Lebăda», în parcelele 13 și 15, încă nu au intrat în exploatare.
Rezerva totală de petrol marin este aproximată la circa 100 – 150 milioane barili.”.

Începând din anul 1998, „Gloria” a fost folosită ca platformă de producție, fiind poziționată pe zăcământul Sinoe, la aproximativ 30 de km de țărm, în ape de aproximativ 40 de metri adâncime.

Producția sa cumulată în ultimii 20 de ani echivala cu peste 20 de milioane de plinuri auto și cu energia necesară pentru a încălzi peste 170.000 de locuințe.

Pentru prevenirea unor accidente la bordul acestor „nave cu destinație specială”, cum erau definite în epocă, evitarea poluării mediului marin și menținerea siguranței navigației în perimetrul de cercetare și extracție a hidrocarburilor din platoul continental al Mării Negre, „Petromar” a încheiat inițial contracte, privind activitatea de supraveghere și control tehnic, cu Registrul Naval Român, Centrul de Scafandri Constanța și Institutul de Sudură și Încercări Materiale din Timișoara.

În primul deceniu postdecembrist, Marina Militară a constituit principalul aliat al „Petromar”.

Nu o dată echipajele unor nave militare au fost în măsură să intervină prompt, în condiții dificile, pentru salvarea vieții unor petroliști aflați în dificultate. O asemenea situație s-a întâmplat pe 8 aprilie 1992, când vedeta torpiloare 52, comandată de locotenentul major Constantin Răduț, navă de intervenție pe portul Mangalia, l-a preluat pe mecanicul Traian Munteanu, care căzuse de la 4 metri înălțime, pe timpul transferului de pe platforma „Fortuna” la bordul remorcherului „Boldești”.

„Pentru promptitudinea și bunăvoința de care ați dat dovadă în vederea salvării persoanei accidentate în ziua de 8 aprilie 1992 pe platforma «Gloria», vă rugăm să primiți sincerele noastre mulțumiri și cordiale felicitări echipajului vedetei torpiloare 52” – menționa în telegrama adresată Comandamentului Marinei Militare directorul adjunct tehnic producție, inginerul V. Ionași.

De altfel, începând din luna mai 1992, pe baza Convenției încheiate între „Petromar” și Comandamentul Marinei Militare, o navă militară rapidă a fost pusă la dispoziție pentru transportul accidentaților, deplasarea medicilor, aducerea aparaturii și a medicamentelor necesare.

De la liberalizare la raționalizare

De ce evoc toate acestea, după patru decenii și jumătate de la acest eveniment? Pentru a demonstra că înainte vreme România avea o strategie energetică națională, avea specialiști redutabili, avea tehnologii competitive, avea o armată plurivalentă, aptă să susțină pe frontul muncii artizanii marilor proiecte macroeconomice iar noi, consumatorii, aveam speranțe mari în privința beneficiilor exploatării resurselor Mării Negre. Adică energie pentru un trai mai bun!

... La 19 noiembrie 2019, OMV Petrom anunța că a finalizat procesul de aducere la țărm a platformei autoridicătoare „Gloria”, care a fost transportată cu succes în portul Agigea, din zona în care efectuase cu succes operațiuni de extracție a țițeiului și gazelor din zăcământul Sinoe.

”Se marchează astfel sfârșitul unui istoric de 40 de ani ca platformă de foraj și producție în apele românești ale Mării Negre și prima operațiune de dezafectare de acest fel din România.
Platforma «Gloria» și-a adus din plin contribuția la asigurarea necesarului de energie al României (sic!).
Vom opera în continuare celelalte șase platforme marine de producție, care asigură peste 16% din producția Grupului”, declara Peter Zeilinger, membru al directoratului OMV Petrom responsabil cu activitatea de Upstream.
Producția din zăcământul Sinoe este în prezent suspendată, iar sondele rămase pe platforma dedicată sunt puse în conservare, în condiții de siguranță.
Platforma marină «Gloria» a ajuns la limita duratei de viață după mai mult de 40 de ani de utilizare. OMV Petrom a contractat GSP Offshore, o companie românească, pentru serviciile de dezafectare a platformei.
Soluția de dezafectare a constat în repunerea în funcțiune a sistemului de ridicare/coborâre a platformei, poziționarea platformei «Gloria» pe o barjă de transport (GSP Big Foot 2) și tractarea acesteia până la țărm.”.

1. „Scânteia”, Anul XLVI, nr. 10599, vineri, 17 septembrie 1976, p. 2.
2. https://www2.deloitte.com
3. https://wwwomvpetrom.com˃gloria-reintoarcere-tarm