Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
20:16 24 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Comandanții unici ai Portului Constanța (II). Ioan Pasidea, inginer militar

ro

05 Nov, 2021 00:00 4518 Marime text

Cel de-al doilea ofițer de marină desemnat comandant unic al portului Constanța a fost căpitanul de rangul 1 ing. Ioan Pasidea.
Fiul Sofroniei şi al lui Grigore Pasidea, Ioan Pasidea s-a născut la 11 iunie 1927, în comuna Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud).



După absolvirea Liceului industrial la Bucureşti (1942), în septembrie 1942 s-a angajat ca mecanic la Atelierul Teatrului Național din București, „fiind cunoscut ca un meseriaș bine pregătit profesional, capabil, cu multă putere de muncă și voință în executarea lucrărilor.”.
În perioada mai 1945 – februarie 1949 a lucrat ca mecanic la Institutul Politehnic București, fiind apreciat ca fiind „bine pregătit, muncitor, dovedind conștiinciozitate în îndeplinirea sarcinilor din planul de producție al Atelierului.”.
 

În Forțele Maritime Militare

 
Din februarie 1949 și până în septembrie 1951 a urmat cursurile Facultății Muncitorești din Bucureşti (1951) iar la 15 octombrie 1951 a fost chemat în cadrele active ale armatei, cu gradul de sublocotenent.

După ce a urmat un curs de trei luni de pregătire militară, a fost numit în funcția de ajutor al specialistului tehnic la Comandamentul Marinei Militare, funcție pe care a îndeplinit-o până în decembrie 1951.

În această calitate s-a făcut remarcat prin preocuparea constantă pentru perfecționarea pregătirii sale, reușind să facă față în bune condiții sarcinilor încredințate.


La 7 martie 1952 a fost înaintat în gradul de locotenent.
Dovedind calități pe linie tehnică, a fost propus să-și continue studiile la Academia Militară Tehnică, Facultatea de Marină, fiind admis direct în Anul III.

Și-a continuat cariera în Marina Militară ca ajutor pentru armament la Comisia de Supraveghere 708 Galaţi din cadrul Direcţiei Construcţii Înzestrare a Comandamentului Marinei Militare (7 martie - 26 decembrie 1953).

La 20 aprilie 1955 a fost înaintat în gradul de locotenent major.

Ulterior a fost numit ofiţer pentru instalaţii energetice la Grupul Industrial nr. 2 al Bazei 258 Maritime (27 octombrie 1955 - 20 septembrie 1956).
După absolvirea Academiei Militare Tehnice (1956), specialitatea inginer pentru mașini cu aburi și agregate de pe nave, a fost numit inginer-şef al Atelierului 127 Plutitor din cadrul Bazei 258 Maritime (20 septembrie 1956 - 7 iunie 1958).


La 9 iulie 1958 a fost înaintat în gradul de căpitan-locotenent.

A urmat o perioadă de acumulări ca şef Secţie corp navă, cazangerie şi tinichigerie la Şantierul Naval Mangalia din cadrul Bazei 258 Maritime (7 iunie 1958 - 5 aprilie 1960), şef Secţie corp navă, lăcătuşerie, fierărie, zincaj, turnătorie la Şantierul Naval Mangalia din cadrul Portului Militar nr. 12 (5 aprilie 1960 - 9 octombrie 1963), respectiv şef Secţie reparaţii construcţii metalice nave la Şantierul Naval Mangalia din cadrul Direcţiei Generale a Înzestrării Ministerului Forțelor Armate (9 octombrie 1963 - 20 martie 1964), „dovedind multă putere de muncă și simț practic pentru rezolvarea sarcinilor de producție.”.
La 30 decembrie 1963 fusese înaintat în gradul de căpitan de rangul 3.
Revine ca locţiitor şef Secţie pentru exploatare şi reparaţii şi cu reparaţii corp, andocări la Serviciul Tehnic al Comandamentului Marinei Militare (20 martie - 25 septembrie 1964), de unde este mutat ca locţiitor tehnic şi şef al Serviciului Tehnic la Divizia 42 Maritimă (25 septembrie 1964 - 15 iunie 1971).
La 30 decembrie 1965 fusese înaintat în gradul de căpitan de rangul 2, la Excepțional.
În Notarea de serviciu corepunzătoare perioadei 30 iunie 1969 – 30 iunie 1970, contraamiralul Mihai Aron, comandantul Diviziei 42 Maritime sublinia:
Este foarte bine pregătit ca inginer militar și manifestă interes pentru informarea sa continuă cu noutățile apărute în domeniul său de activitate.
Are o bogată experiență și o înclinație deosebită pentru realizarea unor lucrări practice menite să îmbunătățească baza materială a pregătirii de luptă și condițiile de lucru în unități. În acest sens îl preocupă și încurajează inovațiile și raționalizările, pe care se străduiește să le finalizeze și să le generalizeze.
Pentru preocuparea deosebită în acest sens, pentru participarea nemijlocită la construirea unei vedete torpiloare în marea unitate a fost recompensat de ministrul Forțelor Armate.
Își conduce cu competență și eficiență personalul din subordinea nemijlocită și pe cel din unități, astfel că starea tehnică și de întreținere a tehnicii de la nave și unitățile de uscat se prezintă bine și foarte bine. [...]
A căpătat experiență și a reușit să conducă cu competență și operativitate organul tehnic în cadrul aplicațiilor și exercițiilor tactice. [...]
A corespuns FOARTE BINE funcției.
Propun să fie avansat la gradul de căpitan de rangul 1 înaintea expirării duratei minime de stagiu.”.
La 8 mai 1971 a fost înaintat în gradul de căpitan de rangul 1.
În perioada 15 iunie 1971 - 14 iunie 1980 a fost locţiitor pentru exploatare la Direcţia Tehnică de Înzestrare a Marinei Militare din Comandamentul Marinei Militare. Energic și operativ în îndeplinirea sacinilor, a dovedit o bună pregătire profesională.
În Notarea de serviciu aferentă perioadei 30 iunie 1970 – 30 iunie 1971, comandantul Diviziei 42 Maritime preciza:
A organizat foarte bine activitatea Serviciului Tehnic, a îndrumat nemijlocit unitățile și formațiunile subordonate, astfel că la inspecția din acest an starea tehnică și de întreținere a armamentului și tehnicii de luptă a primit calificativul FOARTE BINE pe întreaga mare unitate.
Depune pasiune în munca sa și este continuu preocupat pentru a ameliora condițiile de pregătire de luptă și de viață a unităților.
Un aport însemnat a adus (!) pe linia realizării unor dispozitive tehnice menite să îmbunătățească procesul de ieșire a unităților la alarmă.
Din inițiativa sa, multe nave de luptă și auxiliare au executat ducerea lor în Șantierul Naval, fapt ce a dus la importante economii financiare și de timp și a contribuit la o temeinică pregătire a echipajelor.
Este inteligent, energic și dotat cu spirit practic, dând soluții prețioase în multe situații. [...]
Propun a fi promovat într-o funcție superioară.”.
Cunoaște foarte bine atribuțiile și sarcinile de perspectivă ale compartimentului ce-l conduce, aducându-și un aport (sic!) deosebit la rezolvarea lor. Dovedește inițiativă, perseverență și fermitate în realizarea planului” – se preciza în recomandarea întocmită de șeful Secției Cadre, colonelul Lupu Bălăceanu, certificată de comandantul Marinei Militare, contraamiralul Ioan Mușat și contrasemnată de secretarul Consiliului Politic, căpitanul de rangul 1 George Petre.

La rândul său, contraamiralul ing. Constantin Tomescu, locțiitor tehnic al comandantului Marinei Militare și șef al Direcției Tehnice de Înzestrare evidenția în Notarea de serviciu pe intervalul de timp de la 15 mai 1971 la 15 mai 1972:
Fiind bine pregătit profesional și militar și având o bogată experiență practică de șantier și în unități, s-a achitat în foarte bune condiții de atribuțiile și sarcinile sale. Navele au fost mai bine aprovizionate cu materiale de întreținere, atelierele și depozitele au fost mai bine controlate și îndrumate, activitatea de întreținere și exploatare a navelor, armamentului și tehnicii s-a îmbunătățit.
Este muncitor, conștiincios, cinstit, corect, moral, modest. Principial și exigent față de subordonați; un foarte bun executant al ordinelor, cu inițiativă, exemplu pentru cadrele din subordine.”.
 

La Comandamentul unic al portului Constanța

 
Cu asemenea referințe, la 14 iunie 1980 a fost numit comandant unic al portului Constanţa, funcție pe care o va exercita cu succes până la 4 martie 1988.
Miercuri, 15 iulie 1981, Nicolae și Elena Ceaușescu, acompaniați de Emil Bobu, Nicolae Constantin, Gheorghe Oprea, Ioan Pățan și Petru Enache au început o vizită de lucru în județul Constanța.

În portul Constanța, înalții demnitari au fost salutați de Ion Ioniță, viceprim-ministru al guvernului, Vasile Bulucea, ministrul Transporturilor și Telecomunicațiilor, precum și de membri ai conducerii portului și ai unităților care își desfășurau activitatea pe platforma portuară.
Comandantul unic al portului, căpitanul de rangul 1 Ioan Pasidea raportează stadiul îndeplinirii sarcinilor de plan și a indicațiilor date la precedenta vizită a tovarășului Nicolae Ceaușescu, evidențiind faptul că a crescut constant numărul navelor operate – încărcate sau descărcate – în condițiile sporirii capacității medii de transport a navelor.
Față de anul 1980, în acest an vor fi încărcate sau descărcate cu circa 310 de nave mai mult.
Se estimează că în acest an traficul portuar total va atinge 45,8 milioane tone, urmând ca în anul viitor să crească la 52 milioane tone.” – consemna gazeta „Flota Patriei” în ediția de joi, 16 iulie 1981.
În Notarea de serviciu pe anul 1981, contraamiralul ing. Neculai Hîrjeu, din postura de adjunct al ministrului Transporturilor și telecomunicațiilor aprecia:
În funcția de comandant unic al portului Constanța, căpitanul de rangul 1 Pasidea Ioan a îndeplinit cu conștiinciozitate și competență sarcinile și atribuțiile stabilite de Decretul Consiliului de Stat nr. 260/1978.
În calitatea sa de conducător și șef al Comandamentului portului, s-a preocupat cu dăruire și pasiune de folosirea eficientă a capacității și a mijloacelor de transport, de desfășurarea în condiții optime a traficului de mărfuri, precum și de respectarea ordinii și disciplinei de către întregul personal muncitor, obținând rezultate foarte bune în activitatea portului Constanța, constatare rezultată și cu ocazia vizitelor de lucru efectuate de conducerea de partid și de stat. [...]
În munca sa a executat în foarte bune condiții dispozițiile și sarcinile operative și permanent trasate de conducerea de stat, ale Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, insistând continuu pentru întărirea ordinii și disciplinei în muncă pe platforma portuară.
Cunoaște și aplică legislația în vigoare, precum și toate actele normative privind activitatea de transport din portul Constanța.
Căpitanul de rangul 1 Pasidea Ioan posedă capacitatea organizatorică și de conducere, analizează activitatea desfășurată de către întreprinderile de exploatări portuare, luând măsurile eficiente pentru ridicarea calității.
Perseverent și cu multă stăpânire de sine.
Îi recomand ca în viitor, în calitatea sa de șef al Comandamentului portului, să acționeze și mai mult pentru reducerea timpilor de staționare a navelor românești și străine, pentru operarea în timpii normați și pregătirea pentru plecarea în voiaj, sarcini trasate de conducerea de stat prin Planul de măsuri privind îmbunătățirea utilizării capacității de transport a flotei maritime.”.
Prin Decretul nr. 25/1988 căpitanul de rangul 1 ing. Pasidea Ioan a fost eliberat din funcția de comandant unic al portului Constanța.
La 26 martie 1988 a fost trecut direct în retragere.

A publicat o serie de articole de specialitate în paginile „Buletinului Marinei Militare”, „organ pentru pregătirea operativă şi de luptă” al Comandamentului Marinei Militare, printre care „Organizarea, pregătirea şi executarea întreţinerilor şi a reviziilor la nave şi tehnica din dotare”, „Mecanizarea lucrărilor de manipulare a materialelor în depozitele militare”, „Unele posibilităţi de reducere a consumului de combustibil la navele Marinei Militare” ș.a. De altfel, din anul 1974 a făcut parte din Colegiul de redacţie al acestuia, alături de contraamiralul Mihai Aron - redactor-şef, căpitanul de rangul 1 Longin Boca – redactor-şef adjunct, căpitanii de rangul 1 Nicolae Radu, Ion Boian, Gheorghe Anghelescu și căpitanii de rangul 2 George Petre şi Eugeniu Dumitrescu – membri şi căpitanul de rangul 2 Constantin Voinoiu – secretar de redacţie.
Pentru merite deosebite și probitate profesională, de-a lungul întregii sale cariere a fost distins cu Medalia „Meritul Militar” clasele a II-a (1957) şi I (1961), Medalia Muncii (1957), Medalia jubiliară „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate” (1964), Ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a (1966), a II-a (1972) şi I (1977), Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969), Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a V-a (1969), Medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.” (1972), Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972), Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974) și Ordinul „Steaua R.S.R.” clasa a V-a (1979).

S-a stins din viață la numai 69 de ani, în urma unei scurte dar grele suferințe, fiind înmormântat cu onoruri militare pe 26 noiembrie 1996.
 
Bibliografie:
 
  1. Marian Moșneagu, „Dicționarul marinarilor români”, Editura Militară, București, 2008
  2. Colecția gazetei „Flota Patriei” 1980-1981
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
 
Citește și:
Lumea marinarilor Comandanții unici ai Portului Constanța (I). Neculai Hîrjeu, „Woody”, Ceaușescu (galerie foto)

 
 
 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii