Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea marinarilor In Memoriam Karl Robert Perko, pictor marin. Un penel rebel, mării fidel
Lumea marinarilor: In Memoriam Karl Robert Perko, pictor marin. Un penel rebel, mării fidel
30 Jan, 2025 17:00
ZIUA de Constanta
360
Marime text
360
Marime text
Se întâmpla în ultima sâmbătă de mai 2022. Între două ploi prevestitoare de belșug, m-am avântat nerăbdător spre Mangalia, să nu cumva să întârzii la revederea cu Maestrul Perko.
Ambientul Maestrului
Pe strada Rozelor, la parterul unuia dintre cele trei turnuri, nu ai cum să ratezi locația. Balconul pavoazat cu simboluri marinărești și diploma de Cetățean de onoare al Callatisului contemporan reprodusă pe ușa de la intrare mă introduc direct în atmosfera de atelier plastic și amfiteatru al celui mai jovial septuagenar posibil. Căci Maestrul Karol Robert Perko este un amalgam de talent, umor și romantism care te copleșesc, te bine dispun și te provoacă în același timp.
Numeroase albume de artă, superbe tablouri cu nave și imagini portuare, zeci de diplome, trofee, afișe și instantanee de la diverse evenimente expoziționale, partituri, instrumente muzicale (?!), felurite bastoane și o impresionantă colecție de pipe mă distrag de la scopul inițial al vizitei și dau frenezie imaginației mele.
La aproape 78 de ani – împliniți pe 25 iunie – învață clarinetul, după ce a cântat, rând pe rând, la clarinetto, hammond și muzicuță!
Numeroase albume de artă, superbe tablouri cu nave și imagini portuare, zeci de diplome, trofee, afișe și instantanee de la diverse evenimente expoziționale, partituri, instrumente muzicale (?!), felurite bastoane și o impresionantă colecție de pipe mă distrag de la scopul inițial al vizitei și dau frenezie imaginației mele.
La aproape 78 de ani – împliniți pe 25 iunie – învață clarinetul, după ce a cântat, rând pe rând, la clarinetto, hammond și muzicuță!
Dialogul racilor
Ne îmbrățișăm, ne gratulăm și, la o cafea oferită cu amabilitatea unei amfitrioane cu stil de fosta maratonistă Ana-Maria Popescu, purced la o avalanșă de întrebări. Este aproape imposibil de notat și de dus până la capăt o idee. Maestrul exuberează și te poartă peste tot în trecutul tumultuoasei sale vieți; de la obârșia sa cu ascendență nobiliară, înrudirea cu Lucian Blaga și Gheorghe Groza, la imprevizibila sa carieră militară, curmată abuziv de comuniști în 1983, în urma rămânerii mamei Leontina și a tatălui său vitreg în Germania, la experimentul său renan, în Kaiserlautern, din ianuarie 1990 până în 2008, preschimbarea aproape ciclică a consoartelor și perpetua tentație a periplurilor sale oriunde pe mapamond.
Încerc să revin tot mai des la tema dialogului nostru - doi raci volubili, pe care ne despart doar patru zile de iunie – el '44, eu '61! – spre a obține chintesența unei cariere artistice remarcabile, cu aproape 200 de expoziții personale și de grup, din Mangalia la Los Angeles și Paris, și “De la Veneția, pe oceanele lumii”, cum sugestiv a intitulat una dintre ele.
Carol al nostru – al marinarilor! – a fost un răsfățat al breslei, fiind exploatat la maxim de oficialii vremii, grație talentului său înnăscut. O vreme arădeanul autoexilat în Dobrogea a hălăduit pe la cheurile Mangaliei, ca maistru mecanic ambarcat la dragoarele de radă și navele auxiliare, unde avea un atelier improvizat și unde, pe lângă propaganda vizuală, alimenta cu operele sale locuințele mai marilor zilei.
Pe la mijlocul anilor '70 l-a cunoscut și a colaborat nemijlocit sub aripa comandorului Dimitrie Știubei. A fost preferat de Maestrul Marinelor dintr-o serie de membri ai Uniunii Artiștilor Plastici. A lucrat cu acesta, detașat la Muzeul Marinei Române din Constanța, la o frescă uriașă dedicată epopeii navelor românești în Războiul de Independență. S-a ales de la reputatul pictor regalist cu o experiență rarisimă, lecții ad-hoc de pictură pe schelă, o pensulă și… o cicatrice la o mână, în urma unei corecții aplicate de răsfățatul companion al reginei Maria.
A lucrat îndeaproape și cu comandorul Valentin Donici, fostul său comandant de companie din Școala de Maiștri Militari de Marină, căruia îi aprecia umorul și navele așezate stângaci, la începuturi, pe valurile nefirești de ostile penelului.
După îndepărtarea din armată, Carol este nevoit să lucreze vremelnic la IAPIT Mangalia, iar din toamna anului 1984 ca maistru de lucrări practice în atelierul Școlii generale nr. 33 din Mangalia, și la Albești, după un prim divorț.
Fotograf ambulant în ultimii ani ai Epocii de aur, după Revoluție, la 46 de ani, alege drumul spre libertate. Cu escale în lagărele de la Nürnberg, Alweier, Enfingen și, în fine, Kaiserslautern…
Încerc să revin tot mai des la tema dialogului nostru - doi raci volubili, pe care ne despart doar patru zile de iunie – el '44, eu '61! – spre a obține chintesența unei cariere artistice remarcabile, cu aproape 200 de expoziții personale și de grup, din Mangalia la Los Angeles și Paris, și “De la Veneția, pe oceanele lumii”, cum sugestiv a intitulat una dintre ele.
Carol al nostru – al marinarilor! – a fost un răsfățat al breslei, fiind exploatat la maxim de oficialii vremii, grație talentului său înnăscut. O vreme arădeanul autoexilat în Dobrogea a hălăduit pe la cheurile Mangaliei, ca maistru mecanic ambarcat la dragoarele de radă și navele auxiliare, unde avea un atelier improvizat și unde, pe lângă propaganda vizuală, alimenta cu operele sale locuințele mai marilor zilei.
Pe la mijlocul anilor '70 l-a cunoscut și a colaborat nemijlocit sub aripa comandorului Dimitrie Știubei. A fost preferat de Maestrul Marinelor dintr-o serie de membri ai Uniunii Artiștilor Plastici. A lucrat cu acesta, detașat la Muzeul Marinei Române din Constanța, la o frescă uriașă dedicată epopeii navelor românești în Războiul de Independență. S-a ales de la reputatul pictor regalist cu o experiență rarisimă, lecții ad-hoc de pictură pe schelă, o pensulă și… o cicatrice la o mână, în urma unei corecții aplicate de răsfățatul companion al reginei Maria.
A lucrat îndeaproape și cu comandorul Valentin Donici, fostul său comandant de companie din Școala de Maiștri Militari de Marină, căruia îi aprecia umorul și navele așezate stângaci, la începuturi, pe valurile nefirești de ostile penelului.
După îndepărtarea din armată, Carol este nevoit să lucreze vremelnic la IAPIT Mangalia, iar din toamna anului 1984 ca maistru de lucrări practice în atelierul Școlii generale nr. 33 din Mangalia, și la Albești, după un prim divorț.
Fotograf ambulant în ultimii ani ai Epocii de aur, după Revoluție, la 46 de ani, alege drumul spre libertate. Cu escale în lagărele de la Nürnberg, Alweier, Enfingen și, în fine, Kaiserslautern…
Viața, ca o mare…
Peste hotare, Carol a evoluat maiestuos, de la scenograf la Teatrul de Operă din Kaiserslautern, șeful Secției de Arte și restaurator la Muzeul de Artă Teodor Zink, de unde se va pensiona, ulterior grafician la o revistă porno, la pictorul consacrat de astăzi, capabil să umple cu pânzele, acuarelele, icoanele și sculpturile sale un întreg muzeu la Mangalia. Pe care încă îl așteaptă de la autorități. Și pentru care este dispus să doneze 500 de lucrări!
Licențiat în pictură și grafică, absolvent al Universității de Arte Frumoase de la Darmstadt, Secția Pictură și grafică aplicată la clasa profesoarei Iuta Ieger, von Perko are în siajul carierei sale patru decenii de la prima sa expoziție, la Cercul Militar din Mangalia.
Atât înainte cât și după Revoluție a expus cu același succes la Constanța, Iași, Arad, București și la Tabăra de vară Măgura. Apoi peste hotare, la “Edith Stein Haus” din Kaiserslaurten, München, Köln, Amsterdam, Berlin, Londra (două), Paris (cinci), Memlingen, Los Angeles.
A lucrat cu un randament demn de invidiat în jur de 9000 de lucrări – marine, peisaje dobrogene, imagini moldave sau secvențe portuare continentale, aranjamente florale, desene în creion, peniță sau cărbune etc -, răspândite astăzi în colecții particulare și muzee din Europa, Asia și cele două Americi.
Participă de nouă ori la Bienala Internațională de Pastel de la Saint-Quentin-Franța, unde obține trei valoroase premii.
A executat machete unei serii de șase timbre, din vânzarea cărora s-au obținut donații consistente ale UNESCO pentru copiii săraci ai lumii.
Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Europa și din Rheinland-Pfalz iar în anul 2011 participă ca invitat la Congresul Internațional al Pictorilor Marini de la Rotterdam.
În prezent lucrează – și visează! - la o Enciclopedie a navelor lumii din toate epocile.
La pleiada de cronici plastice și articole elogioase apărute în presa națională și cea germană, emisiunile TV dedicate exclusiv activității și operei sale („Viața mea”, „Gări și oameni de poveste”, „O zi de poveste”) colecția impresionantă de plachete, premii, diplome de onoare, de excelență și trofee se adaugă distincția și felicitările transmise în 2014 de președintele Klaus Iohannis. Și, ca o recunoaștere deplină a meritelor sale incontestabile, titlul de Cetățean de onoare al municipiului Mangalia, acordat la 15 septembrie 2020.
A publicat nouă cărți de specialitate în limba germană, precum și un curs de desen în 12 volume, redactat în colaborare cu Facultatea de Arte din Damstadt.
După revenirea în țară, în anul 2008 a înființat la Mangalia propria sa Școală de pictură și grafică, mulți dintre discipolii săi devenind ulterior elevi la Liceul de Artă “Regina Maria” din Constanța, dar și studenți la Iași, București sau New York.
Licențiat în pictură și grafică, absolvent al Universității de Arte Frumoase de la Darmstadt, Secția Pictură și grafică aplicată la clasa profesoarei Iuta Ieger, von Perko are în siajul carierei sale patru decenii de la prima sa expoziție, la Cercul Militar din Mangalia.
Atât înainte cât și după Revoluție a expus cu același succes la Constanța, Iași, Arad, București și la Tabăra de vară Măgura. Apoi peste hotare, la “Edith Stein Haus” din Kaiserslaurten, München, Köln, Amsterdam, Berlin, Londra (două), Paris (cinci), Memlingen, Los Angeles.
A lucrat cu un randament demn de invidiat în jur de 9000 de lucrări – marine, peisaje dobrogene, imagini moldave sau secvențe portuare continentale, aranjamente florale, desene în creion, peniță sau cărbune etc -, răspândite astăzi în colecții particulare și muzee din Europa, Asia și cele două Americi.
Participă de nouă ori la Bienala Internațională de Pastel de la Saint-Quentin-Franța, unde obține trei valoroase premii.
A executat machete unei serii de șase timbre, din vânzarea cărora s-au obținut donații consistente ale UNESCO pentru copiii săraci ai lumii.
Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Europa și din Rheinland-Pfalz iar în anul 2011 participă ca invitat la Congresul Internațional al Pictorilor Marini de la Rotterdam.
În prezent lucrează – și visează! - la o Enciclopedie a navelor lumii din toate epocile.
La pleiada de cronici plastice și articole elogioase apărute în presa națională și cea germană, emisiunile TV dedicate exclusiv activității și operei sale („Viața mea”, „Gări și oameni de poveste”, „O zi de poveste”) colecția impresionantă de plachete, premii, diplome de onoare, de excelență și trofee se adaugă distincția și felicitările transmise în 2014 de președintele Klaus Iohannis. Și, ca o recunoaștere deplină a meritelor sale incontestabile, titlul de Cetățean de onoare al municipiului Mangalia, acordat la 15 septembrie 2020.
A publicat nouă cărți de specialitate în limba germană, precum și un curs de desen în 12 volume, redactat în colaborare cu Facultatea de Arte din Damstadt.
După revenirea în țară, în anul 2008 a înființat la Mangalia propria sa Școală de pictură și grafică, mulți dintre discipolii săi devenind ulterior elevi la Liceul de Artă “Regina Maria” din Constanța, dar și studenți la Iași, București sau New York.
Limbajul formelor și culorilor
La îndemnul familiei preotului Constantin Andrei, parohul bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” - Bărboi din Iași, a ticluit lucrarea autobiografică „Inscripție pe șevalet. (Confesiuni)”, apărută în anul 1996 la Editura „Gheorghe Asachi” din Iași. În Prefața acesteia, criticul de artă Aurel Leon constată:
„Robert e pictor marin. Cu asta se recomandă. Are o culoare ademenitoare, compusă din sentimente și poezie. […]
Integrată în pictura realistă, cu vagi reminiscențe de romantism, pictura lui e eveniment al bucuriei de viață, de lumină, contrară deformării nordice.
Pictura lui solară e de la Mangalia.”
La rândul său, profesorul Ionel Dumitrescu i-a dedicat, în 2010, albumul „Viața, pictura, femeile și marea maestrului Karl Robert Perko”. Despre care autorul avea să concluzioneze:
„La modul esențial, Robert Perko e un pictor marin, așa cum și-a dorit-o întotdeauna. Dar un pictor naval, în descendența lui Dimitrie Știubei, o retină fidelă a ambarcațiunilor civile sau militare în care acestea dintâi sunt subiectul, iar marea doar fundalul pe care trăiesc, nu.
Viziunile sale sunt seduse de alternalitatea esențială a mării în care liniștea și tumultul se pot înlocui în fiecare clipă una pe alta, lumina cu amenințarea întunecată a adâncurilor, albastrul ceresc cu cenușiul opac, sidefiul strălucitor cu verdele acvatic. Dincolo de propria sa realitate de esență primordială, apa e semn, e simbol, e metaforă a oglindirii interiorului sufletesc în propriile sale neliniști și spaime.
Sinele artistului percepe intelectual această prezență covârșitoare pe care redând-o, reprezentând-o, transfigurând-o, încearcă să o transforme în realitate plastică armonică, echilibrată, inteligibilă, acceptabilă pentru suflet nu ca stihie ci ca izvor de frumusețe, de liniște, de meditație estetică.
De aceea, mările plasticianului de la mare, deși vălurite, zbuciumate, nestăpânite, devin subiect de contemplație calmă, degajată, apolinică.
Robert nu își exprimă sentimentul, îl disciplinează.”
Cu referințe dintre cele mai elogioase îl regăsim în „Dicționarul de arte frumoase 1800-2010”, precum și în volumul „Vernisaje selective”, ambele realizate de reputatul critic de artă Valentin Ciucă.
Sub titlul „Artă, boemă, valoare…”, acesta consemnează:
„Instruit de timpuriu în mediul artistic arădean unde s-a născut, fremătător și exuberant, a făcut din mentori idealuri și din orgoliul personal o strategie de lucru. Rigorile armatei pe care a slujit-o la Marină o vreme i-a ordonat gândirea și l-a provocat să-și asume un alt destin decât cel al universului cazon. […].
A învățat să picteze prin intermediul desenului pe care-l tratează ca pe o religie.
Desenul este rigoarea dintotdeauna a artei picturii lui și Karl Robert a înțeles exact această axiomă care era privită ca eșefodaj obligatoriu pentru construcțiile vaste ale inefabilului. Știe să organizeze suprafața, să stimuleze punctele de interes optic și să genereze atmosferă. […].
Are verva unui latin și disciplina unui arian veritabil, ambele fiind folosite cu aplicația unui desenator neobosit.”
M-am despărțit de Maestru cu albumul său sub braț, convins fiind că numai Marea poate dărui oamenilor de pretutindeni astfel de talente și de povești.
Dar și aici, la Mangalia, unde ne-am început amândoi cariera, legendele vin și pleacă de la țărm cu încărcătura spirituală, cromatica și freamătul atât de firesc al marilor regăsiri...
Maestrul Perko s-a stins din viață în dimineața zilei de joi, 29 ianuarie 2025, la Kaiserslautern, în Germania.
DUMNEZEU SĂ TE OHIHNEASCĂ ÎN TIHNA PASTELATELOR SALE MĂRI, MAESTRE!
Bibliografie: Revista EM ART, nr. 16, iunie-iulie 2022
Sursa foto: Albumul Familiei Perko
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește și:
Doliu în lumea artei din Constanța Pictorul Karl Robert Perko a decedat. „Bunul Dumnezeu să-l țină în Împărăția Lui!”
/stiri/cultura/doliu-in-lumea-artei-din-constanta-pictorul-karl-robert-perko-a-decedat-bunul-dumnezeu-sa-l-tina-in-imparatia-lui-885584.html
DUMNEZEU SĂ TE OHIHNEASCĂ ÎN TIHNA PASTELATELOR SALE MĂRI, MAESTRE!
Bibliografie: Revista EM ART, nr. 16, iunie-iulie 2022
Sursa foto: Albumul Familiei Perko
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește și:
Doliu în lumea artei din Constanța Pictorul Karl Robert Perko a decedat. „Bunul Dumnezeu să-l țină în Împărăția Lui!”
/stiri/cultura/doliu-in-lumea-artei-din-constanta-pictorul-karl-robert-perko-a-decedat-bunul-dumnezeu-sa-l-tina-in-imparatia-lui-885584.html
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
