Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea marinarilor Mai-marele marinei civile Dumitru Munteanu, consilier diplomatic (galerie foto)
Lumea marinarilor: Mai-marele marinei civile Dumitru Munteanu, consilier diplomatic (galerie foto)
3993
Marime text
Fiul Stanei şi al lui Duţu Munteanu, Dumitru Munteanu s-a născut la 3 mai 1925, la Constanţa.
După absolvirea primelor patru clase la Şcoala primară de băieți nr. 5 din Constanţa (1936), a urmat cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân”, ca bursier, pe care l-a absolvit în anul 1944.
Deși dorea să urmeze Politehnica, părinții săi fiind lipsiți de posibilități materiale, a ales să urmeze Şcoala de Ofiţeri Marină din Constanţa, care din cauza războiului, în perioada 1944-1946 a funcționat la Turnu Măgurele.
În luna mai 1946 a urmat un curs scurt de informare politică la Breaza.
În Foaia de apreciere ca elev, pe durata școlii de la 8 august 1944 la 1 iulie 1946, locotenentul Raymond Stănescu, în calitate de comandant al Unității de Elevi, realizează o primă și deosebit de realistă caracterizare a viitorului ofițer:
„Înfățișare plăcută. Simpatic. Robust, cu sănătate excelentă. Poate suporta cu ușurință greutățile vieții la bord sau rigorile unei campanii.
Ținuta destul de îngrijită.
În fața frontului se prezintă bine, însă nu suficient de serios.
Inteligență deosebită. Judecată normală. Cultura generală normală vârstei și pregătirii ce o are.
Nu are o deosebită aplicație la studii, deși ar fi putut obține rezultate mult mai bune decât cele obținute. Spirit de observație dezvoltat.
Energic și autoritar. Temperament vioi, cu mult spirit de inițiativă.
Caracter hotărât, concepție clară. Se prezintă foarte bine în societate.
Nu pot aprecia asupra aptitudinilor marinărești, deoarece elevul nu a fost ambarcat până în prezent. Are dragoste de meseria aleasă și prezintă calitățile necesare pentru a deveni un bun ofițer de marină, dacă este îndrumat bine.
Disciplinat în fond. În aparență, datorită temperamentului vioi lasă de dorit, apărând uneori chiar obraznic.
Foarte bun camarad; are curajul răspunderii. Sincer și drept.
Îndeplinirea serviciului lasă de dorit.
Trebuie supravegheat.
Element bun, cu multe calități care, dacă se controlează și se stăpânește și este bine îndrumat, poate deveni un foarte bun ofițer de marină.”.
În perioada 1 octombrie 1946 - 15 mai 1947 a fost ambarcat, împreună cu promoția sa, ca ofiţer practicant pe nava-şcoală „Mircea”, comandată de căpitan-comandorul Ion Stoian, pentru desăvârșirea instrucției din punct de vedere marinăresc.
Ulterior a fost numit şef centrală trageri la Bateria „Carol” din Regimetul Artilerie Marină (15 mai - 1 octombrie 1947) și comandant de companie la Batalionul Infanterie Marină (1 octombrie 1947 - 10 ianuarie 1948).
În perioada ianuarie - mai 1848 a urmat Cursul de educaţie politică la Școala Militară Politică nr. 3 Breaza, după absolvirea căreia a fost numit locțiitor politic pe distrugătorul „Mărăști” din Gruparea Nave de Mare Constanța.
La 1 septembrie 1948 a fost mutat la Școala Navală, unde a predat elevilor de Anul I cursurile de Economie politică și Istorie.
La 1 noiembrie 1948 a fost numit locţiitor politic la Flotila de Dragaj din Giurgiu.
Cel mai tânăr redactor-șef
Între 15 iulie 1949 și 5 ianuarie 1951 a fost mutat în Aparatul de Propagandă și Agitație din Comandamentul Marinei Militare, ulterior fiind numit redactor responsabil în redacţia ziarului „Marina Nouă”.
„Ofițerul este bine pregătit profesional în munca ce o are ca redactor șef, având o activitate rodnică și progresistă, fără să precupețească de multe ori timpul liber – consemna la 22 septembrie 1950, într-o Caracterizare, maiorul Constantin Burada, șeful Direcției Politice a Marinei.
Se orientează ușor și colaborează în muncă. Are putere de acumulare a materialului de partid și se străduiește să-și ridice nivelul politic, dovedind aceasta prin calitatea articolelor scrise la gazeta de armă.
Este o fire neserioasă și se lasă ușor influențat, lucru care a dovedit în relațiile sale cu tovarășii (?!).
În perioada mai – iunie 1949 a fost pedepsit cu aspre mustrări și două zile de arest pentru neseriozitatea lucrărilor.
La avansările de la 30 decembrie 1949 și-a manifestat nemulțumirea că au fost avansați toți sublocotenenții, spunând: «Ce, credeți că aceasta este o avansare?!».
Criticat, și-a primit critica și a lichidat, în parte, cu aceste lipsuri.
Deși muncește și are o comportare bună, trebuie ajutat și controlat îndeaproape.”.
În urma unei „greșeli politice” apărute în „Marina Nouă” nr. 238 din 21 octombrie 1950 în articolul „Lupta de eliberare a poporului iugoslav va izbândi în ciuda terorii titoiste”, ministrul adjunct și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei l-a pedepsit cu 5 zile de arest la domiciliu.
În unitatea de elită a Marinei
În anul 1951 a urmat Cursul de comandanţi nave, unde a obținut rezultate bune, drept pentru care a fost trecut pe linie de comandă. Astfel, la 24 iulie 1951 i s-a încredințat funcția de comandant al Unității de Luptă Navigație pe distrugătorul 21 din Divizionul 418 Distrugătoare, navă comandată de căpitanul-locotenent Toader Iordan iar din luna iulie 1952, funcția de specialist cu Navigația la Divizionul 418 Distrugătoare, comandat de căpitanul de rangul 3 Ioan Ciucă.
Pentru rezultatele remarcabile înregistrate, la 1 mai 1952 a fost avansat la Excepțional la gradul de căpitan-locotenent.
Ca urmare, în perioada 15 decembrie 1952 - 1 decembrie 1955 a fost promovat la comanda distrugătorului D 21.
În Foaia de notare aferentă perioadei 15 octombrie 1952 – 28 decembrie 1953, căpitanul de rangul 2 Nicolae Milu, comandantul Divizionului 418 Distrugătoare adăuga referințe preponderent pozitive la hotărârea comisiei din anul precedent, care, în rezumat, apreciase:
„Ofițer bine pregătit profesional și politic, cu mari perspective de dezvoltare”: „La 1 iulie 1953 distrugătorul D 21 se clasa prima unitate pe Divizion. Misiunea 1 și 2 a fost predată la timp, cu calificativul Satisfăcător iar misiunea 3 – misiunea navei – cu calificativul Bine. La controlul de primăvară unitatea a obținut calificativul Bine.
La concursurile de înot și bărci pe Marina Militară majoritatea probelor au fost câștigate de concurenți de la D 21. La cursa de bărci de mare distanță Sulina – Constanța, armamentul distrugătorului D 21 a ocupat primul loc.
Comandantul navei s-a preocupat îndeaproape de pregătirea militară și marinărească a echipajului. În intervalul de timp dintre notări, ofițerul a fost 68 de zile în mare, a navigat 280 de ore și a parcurs 2580 mile marine. [...]
Este un bun organizator. Distrugătorul D 21 a avut cea mai bună organizare de luptă și zilnică din Divizionul 418 Distrugătoare.”.
Între 1 decembrie 1955 și 22 decembrie 1956 a fost desemnat comandant al Divizionului 418 Distrugătoare din Brigada 214 Nave.
La 3 august 1956 beneficiază de o nouă avansare la Excepțional, la gradul de căpitan de rangul 2.
În perioada 22 decembrie 1956 - 29 mai 1958 a fost numit comandant al Brigăzii 214 Nave.
Cu toate acestea, contraamiralul Gheorghe Sandu, comandantul Forțelor Maritime Militare, era de părere că deși era
„un foarte bun ofițer de marină, cu practică la nave, la conducerea marii unități s-a descurcat mai greu, din cauza faptului că nu are pregătirea teoretică necesară funcției.
Nu a condus și nu poate să conducă personal pregătirea operativă a grupei sale, neavând pregătirea necesară.
Rezolvă foarte bine problemele de pregătire de luptă și de pregătire tactică până la eșalonul Divizion de nave.
Dacă va fi trimis la Academia Militară, după absolvirea ei va fi un foarte bun comandant de mare unitate.
Are putere de muncă, are voință, are spiriti organizatoric și capacitate de conducere.
Este iubit de subordonați. Deși are rău de mare, nu a dat niciodată înapoi, ci a executat toate misiunile primite, în orice condiții hidrometeorologice.
Este sincer și este atașat regimului nostru.
Față de munca depusă, de calitățile sale și practica pe care o are, atașaentul său față de regim, partid și guvern, propun să fie trimis la Academia Militară «Voroșilov» din U.R.S.S., chiar în anul 1958 toamna.”.
Începând cu 22 septembrie 1958, căpitanul de rangul 2 Dumitru Munteanu a fost admis să urmeze cursurile Facultății de Comandă în Academia Militară de Marină din Leningrad.
Pe timpul studiilor, s-a dovedit a fi un ofițer muncitor și disciplinat, absolvind cursurile Academiei Militare de Marină, specialitatea Comandă și Stat Major cu diplomă de merit.
În Caracterizarea redactată la 29 august 1961, contraamiralul Filipov aprecia faptul că
„este un ofițer muncitor și perseverent la învățătură. Este șeful grupei naționale, ajută conducerea facultății în organizarea procesului de învățământ și munca educativă cu ofițerii-elevi.”.
Pe funcție de contraamiral
La 30 mai 1962 a fost promovat comandant al Diviziei 42 Maritime.
În Notarea de serviciu corepunzătoare perioadei 1 iulie 1962 – 1 iulie 1963, contraamiralul Gheorghe Sandu, comandantul Marinei Militare remarca faptul că
„Ofițerul are o bună pregătire tactico-operativă, aceasta a ilustrat-o cu ocazia aplicației din luna iunie 1962, când a luat o hotărâre bună și a condus cu calm, competent și pe bază de calcule unitățile diviziei.
Apreciază just situațiile create.
Are o frumoasă cultură generală și este preocupat de continua ei ridicare.
Are putere de muncă, are spirit organizatoric, știe să conducă ... Nu este timid, este rezistent la eforturi, disciplinat, destul de ironic.
Nu este pripit în acțiuni, are un dezvoltat spirit critic, apreciază just valoarea cadrelor.
Este un bun marinar, cu frumoase perspective. Iubește Marina și meseria de marinar.”.
Sorții nu i-au zâmbit în continuare și comandantul Marinei Militare, contraamiralul Gheorghe Sandu a avut grijă să-l încondeieze în Notarea de serviciu pe anul 1963:
„Căpitanul de rangul 1 Munteanu în activitatea sa a avut lipsuri care au umbrit rezultatele obținute pe linia pregătirii operativ-tactice și de luptă.
Este îngânfat, ca militar vorbește prea mult, din care cauză uneori nu este agreat de o parte dintre ofițeri.
Nu este autocritic, din care cauză nu a putut să vadă și să înțeleagă starea necorespunzătoare a ordinei și disciplinei militare din Divizia 42 Maritimă.
A controlat fără exigență unitățile și a fost lipsit de fermitate și hotărâre în luarea măsurilor disciplinare împotriva celor care s-au făcut vinovați de lipsă de disciplină.
Nu este suficient de maturizat, din care cauză în unele probleme este superficial, iar în modul de exprimare nu și-a format un vocabular milităresc.
Are posibilități să-și lichideze aceste lipsuri. Va trebui să fie controlat mai îndeaproape pentru lichidarea lipsurilor.
Rezultatele muncii sale în funcția de comandant al Diviziei 42 Maritime pot fi apreciate cu greu satisfăcătoare.”.
Cu o asemenea „carte de vizită”, concluzia Comisiei superioare de notare, prezidată de generalul-colonel Ioan Ioniță, adjunctul ministrului Forțelor Armate, era ușor de anticipat: „În parte de acord cu notarea. Nu are calitățile necesare unui bun comandant de mare unitate. Nu cunoaște, nu aplică și nu pretinde respectarea regulamentelor militare generale în viața unităților. Superficial și lipsit de simțul răspunderii personale în organizarea și îndeplinirea planului pregătirii de luptă și executatea ordinelor. Nu se bucură de autoritatea necesară. A căutat popularitate ieftină, admițând și trecând cu vederea încălcarea ordinelor din partea subordonaților.”.
Sub acest pretext, căpitanul de rangul 1 Dumitru Munteanu a fost schimbat din funcție. Astfel, la 18 octombrie 1963 a fost numit locţiitor şef Secţie și ofițer cu pregătirea operativ-tactică în Secția Operaţii a Comandamentului Marinei Militare, îndeplinind și atribuțiile funcționale ale șefului de secție, funcție neîncadrată de circa opt luni.
La 28 decembrie 1965 a fost numit șef al Secţiei Pregătire de luptă în Comandamentul Marinei Militare, fiind apreciat cu calificative maxime de șeful său nemijlocit, locțiitorul comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu.
Director în Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor
La 14 decembrie 1972, căpitanul de rangul 1 Dumitru Munteanu a fost detașat pe termen nelimitat, fiind numit comandantul Marinei Civile la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor (MTTc).
În această calitate, a avut atribuții clare referitoare la coordonarea unitară a activității de transporturi maritime și fluviale de mărfuri și călători și de organizare și funcționare a porturilor civile.
A asigurat îndrumarea și coordonarea activității de control a navigației martime și fluviale în apele naționale și în marea liberă pentru navele sub pavilion românesc în scopul realizării unei siguranțe depline a navigației civile.
De asemenea, a asigurat condițiile necesare pentru selecționarea, pregătirea și perfecționarea personalului necesar Marinei Civile, precum și baza materială aferentă, organizarea și buna funcționare a școlilor profesionale, liceelor de specialitate și cursurilor de calificare, recalificare și specializare a cadrelor necesare Marinei Civile.
Prin natura mandatului funcției îndeplinite, a coordonat lucrările privind elaborarea programului de dezvoltare și modernizare a flotei și porturilor civile, îmbunătățirea dotării tehnice și pentru asimilarea în țară a noi tipuri de nave, echipamente și piese de schimb.
În Notarea de serviciu pe anul 1973-1974, inginerul Marin Măroiu, adjunctul MTTc, evidenția faptul că
„a muncit cu devotament și simț de răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor ce reveneau MTTc în domeniul navigației.
A urmărit cu perseverență creșterea eficienței economice a întreprinderilor, introducerea metodelor moderne în transportul maritim și fluvial și în activitatea portuară. A obținut rezultate bune în principalele sectoare de activitate ale Marinei Civile. În anii 1973 și 1974, planul a fost îndeplinit la toți indicatorii în sectorul transporturi maritime și fluviale și activitatea portuară, iar la flota de pescuit oceanic s-au obținut producții sporite față de anii anteriori.
Este un ofițer foarte bine pregătit din punct de vedere al specialității și are o bogată experiență în problemele de conducere a navei.
Manifestă interes pentru generalizarea experienței pozitive, fiind autor al unor lucrări de specialitate. În anul 1973 a publicat un manual pentru comandanții de nave. A contribuit personal al elaborarea Regulamentului serviciului la bordul navelor civile.
Ofițerul posedă aptitudini de conducător care-i permit să-și îndeplinească cu randament funcția de comandant al Marinei Civile. În afara unor aptitudini generale ca inteligența, creativitatea, spiritul de observație, ofițerul posedă unele aptitudini specifice activității sale, cum sunt capacitatea organizatorică, capacitatea de concepție, autoritatea.
Este un comandant dinamic, curajos, manifestă putere de muncă, voință, privește lucrurile în perspectivă și nu se descurajează în fața greutăților.
În activitatea sa dă dovadă de inițiativă și simț de răspundere.”.
„În funcția de comandant al Marinei Civile, muncește cu pasiune și simț de răspundere, urmărind cu perseverență și fermitate îndeplinirea sarcinilor ce-i revin cu privire la organizarea, planificarea, asigurarea tehnico-materială și eficiența economică a activităților – sublinia în Notarea de serviciu pe anul 1975 același adjunct al ministrului MTTc.
Se preocupă de realizarea sarcinilor de perspectivă privitoare la dezvoltarea tuturor sectoarelor Marinei Civile, la asigurarea și pregătirea personalului.
În anul 1975 a obținut rezultate foarte bune în activitatea de transport maritim și fluvial, exploatarea portuară, siguranța navigației și rezultate bune în activitatea de pescuit oceanic.
În calitate de membru în Consiliul de conducere, al Biroului executiv și al Comitetului de partid al M.T.Tc., își îndeplinește corect, conștiincios și la timp sarcinile ce-i revin, aducându-și aportul (sic!) la buna desfășurare a activităților acestor organe de conducere colectivă. [...]
Are o frumoasă cultură generală, o temeinică pregătire de specialitate și o vastă experiență în conducerea navelor; cunoaște foarte bine și aplică în practică politica partidului și statului nostru în domeniul transporturilor pe apă. [...]
În exercitarea funcției de comandant al Marinei Civile a dovedit capacitate de organizare și conducere a activităților complexe, putere de analiză și sinteză pentru stabilirea sarcinilor majore și soluțiilor optime. Acționează calm, manifestă inițiativă și conștiinciozitate.
Are opinie și își apără ferm poziția, când interesele instituției necesită aceasta.”.
În funcția de director în cadrul Departamentului Transporturilor Navale a continuat să-și exercite atribuțiile și competențele în aceeași notă sobră, distinsă și maximă responsabilitate, demonstrând principialitate, corectitutine și modestie în relațiile de serviciu.
Astfel, în anul 1976
„S-a preocupat pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor privind dezvoltarea flotelor de transport și pescuit oceanic, prin dotarea acestora cu nave noi, moderne, de mare capacitate și tehnicitate, luând totodată măsuri corespunzătoare pentru asigurarea pregătirii personalului necesar. [...]
În exercitatrea funcției de comandant al Marinei Civile a dovedit calități de bun organizator și coordonator al activității, competență și perseverență în desfășurarea muncii de îndrumare și control a unităților din subordine.”.
„S-a preocupat de asigurarea necesarului de personal pentru flotele de transport și în mod deosebit opoentru noile nave intrate în exploatare.
Manifestă exigență în aplicarea metodologiilor moderne în sectorul navigației, dovedind capacitate de organizare și conducere, putere de analiză și sinteză.
Acționează cu calm, discernământ și conștiinciozitate și perseverează în realizarea sarcinilor la timp.”.
Consilier în Comisia Dunării
La 7 mai 1980 căpitanul de rangul 1 Dumitru Munteanu a fost încadrat consilier cu probleme de navigație la Secretariatul Comisiei Dunării, cu sediul la Budapesta.
Astfel, în Notarea de serviciu pe anul 1980, adjunctul ministrului TTc și șef al Departamentului Transporturilor Navale, contraamiralul ing. Neculai Hîrjeu sublinia, printre altele:
„Este apreciat de șefii săi ca element capabil, harnic și bun profesionist, executând lucrări de bună calitate.
Ofițer cu multă experiență și boogată cultură profesională. La curent cu fenomenele și evenimentele politice interne și internaționale.
Cult și manierat.
Ordonat în gândire și acțiune. Are o ținută îngrijită. Impune respect prin modul de comportare.
Are simțul respectării legii și a normelor de conviețuire socială.
Bun organizator. Dovedește o logică dezvoltată în abordarea și structurarea problemelor, precum și în domeniul comunicării informațiilor.
Se exprimă concis, clar și inteligibil.
Dovedește multă stăpânire de sine și un dezvoltat simț al măsurii.
Foarte bun familist.
Fire deschisă, este agreat în colectivul de muncă.
Activ în cadrul colectivului Ambasadei române din Budapesta.”.
„În această activitate a dat dovadă de multă competență și autoritate în stabilirea și luarea tuturor hotărârilor stabilite prin convențiile internaționale referitoare la organizarea, controlul și supravegherea navigației pe fluviul Dunărea, asigurând și susținând interesele statului român.”.
„A menținut legătura cu Ambasada și a informat, întocmind lucrări pe problemele navigației și în alte domenii care fac obiectul activității Comisiei.”.
„A colaborat cu MTTc, Departamentul Transporturilor Navale și Întreprinderea de Navigație Fluvială Galați în vederea folosirii cât mai eficiente a mijloacelor de transport pe Dunăre și desfășurării în condiții optime a traficului de mărfuri inport-export-tranzit.
Dovedește competență în cadrul protocoalelor internaționale, reprezentând cu autoritate țara noastră și ia decizii corespunzătoare în ceea ce privește soluționarea problemelor părții române.”.
„a desfășurat o intensă activitate, elaborând o serie de documente pentru reglementarea navigației de Dunăre.
A participat ca reprezentant al Comisiei Dunării la sesiunile grupelor de experți în cadrul CEE/ONU, unde a promovat interesele țărilor dunărene.
În cadrul Comisiei Dunării s-a preocupat de promovarea intereselor țării noastre și a informat cu regularitate Ambasada despre problemele care interesează țara noastră. [...]
Datorită vastei sale experiențe și activității desfășurate în cadrul personalului Comisiei Dunării se bucură de o bună apreciere și considerație.”.
A decedat la 3 iulie 2000, la Bucureşti.
Bibliografie:
- Marian Moșneagu, „Dicționarul marinarilor români”, Editura Militară, București, 2008
- Marian Moșneagu, „Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
- Nicolae Romulus Moise, „O jumătate de veac în Marină. Volumul II”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește si : Lumea marinarilor Marinarul care a cucerit văzduhul (galerie foto)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
