Lumea Marinarilor O onomastică îndoliată. In Memoriam Comandorul Marcovici Ștefan

Astăzi, când urma să fie felicitat și sărbătorit cu prilejul onomasticii sale, comandorul (rtr) prof.univ. dr. Traian Moșoiu și-a anunțat camarazii că „Ieri a plecat de la noi comandorul Ștefan Marcovici, «Baronul» Promoției «Celor 7 Magnifici».

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace”.

Fiul Ecaterinei şi al lui Sterian Marcovici, Ștefan Marcovici s-a născut la 1 februarie 1945, la Galaţi.
A absolvit Şcoala Generală nr. 19 Galaţi (1959), Liceul „Vasile Alecsandri” Galaţi (1963) și Şcoala Militară Superioară de Marină (1967).

Ulterior și-a perfecționat pregătirea prin absolvirea Facultății de Comandă din cadrul Academiei Militare Generale (1978), precum și a Cursului de limba greacă (1970), Cursului de comandanţi de nave (1973), Cursului postacademic de analişti de stat-major (1984), Cursului de psihopedagogie (1984), Cursului de analişti programatori (1994), Cursului de salvare a vieţii pe mare la Bremen - Germania (1998), Cursului de limba engleză (2000) şi a Cursului de calculatoare pentru certificare europeană (2005).

A urcat treptele ierarhiei militare de la gradul de locotenent (1967), locotenent-major (30 decembrie 1971), căpitan-locotenent (30 decembrie 1976), căpitan de rangul 3 (20 august 1982), căpitan de rangul 2 (20 august 1988) la cel de comandor (31 iulie 1995).

Și-a început cariera în cadrul Marinei Grăniceri, în calitate de comandant de vedetă grănicerească (1967-1973) și comandant al vedetelor de patrulare 22 şi 26 (1973-1978) la Divizionul Nave Grănicereşti Constanţa, respectiv comandant Secţie vedete patrulare Sulina (1978-1979).

Ulterior a revenit în Marina Militară, în calitate de comandant Batalion Elevi (1979-1983), respectiv lector la Catedra de Tactică la Institutului de Marină Mircea cel Bătrân (1983-1984).
În anii 1980 și 1981 a participat cu studenții de la Secția Pescuit Oceanic la stagiile de practică efectuate pe navele de pescuit aflate în Africa de Vest.


Ulterior a fost numit lector-şef la Catedra de Navigaţie din Şcoala Militară Maiştri de Marină (1984-1985).
Promovat ofiţer în Secţia Învăţământ (1985-1989) și ulterior şef Birou Informatică şi automatizarea conducerii trupelor (1989-1995) în cadrul Comandamentului Marinei Militare, a participat la numeroase aplicații și exerciții tactice.

Având în vedere experiența acumulată de-a lungul anilor și expertiza în domeniu, a fost numit şeful Navelor din cadrul Brigăzii 4 Grăniceri (1995-1998), locţiitor pentru pază în cadrul Divizionului Nave Grănicereşti Mangalia (1998-1999), comandant al Divizionului Nave Grănicereşti Constanţa (1999), respectiv comandant Unitate Nave la Garda de Coastă Constanţa (1999-2000).

La 29 februarie 2000 a fost trecut în rezervă.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

 
Despre Marian Moşneagu

Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).

Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.