Mari proprietari funciari ai Dobrogei centrale la sfârșitul sec. XIX și la începutul sec. XX

După 1878, odată cu obținerea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră, unii proprietari musulmani au părăsit provincia și au urmat autoritățile otomane. Proprietățile lor vor fi însușite de noi proprietari români.  
 

 
Inițial, aceștia au folosit rutele atât de cunoscute ale transhumanței. Ulterior, se vor stabili în Dobrogea și vor acumula suprafețe însemnate de teren arabil, pășuni și vor deține însemnate turme de animale. Vor deveni cei mai importanți oameni ai așezărilor unde se stabileau. De aici, nu mai rămăsese decât un pas până la ocuparea unor funcții politice, precum cea de primar, ajutor de primar sau membri în Consiliile locale și județene.
 
Vor construi case particulare, prăvălii, depozite de mărfuri și se vor implica în activitatea meșteșugărească și comercială. Locuitorii din Branul Inferior aveau afaceri în Dobrogea, aducând aici scânduri, cai și manufacturi de casă, în special pânzeturi și luând de aici porumb, pește, icre, măsline, lână și piei de vite. Ei participau la Târgul Panairului, unde își desfăceau produsele și cumpărau produse necesare traiului.
 
Mocanii stabiliți la Medgidia s-au întrunit într-o adunare la 29 decembrie 1896, unde presa locală le apăra cauza, fiind considerați negustori cinstiți.  Aceștia vor deveni adevărați „pionieri ai comerțului”, iar unul dintre ei, Aurel  Oancea, se va implica în acte de comerț,  va deschide manufacturi și va deveni întâiul gospodar al urbei.
 
Mari proprietari funciari de la Medgidia erau Dumitru Șteflea, ce avea 160 de hectare, Gheorghe Golea, cu 800 de hectare, și Stan Sorescu, ce avea 1.000 de hectare, acesta având și cele mai multe prăvălii pe Strada cerealelor din localitate.
  
La sfârșitul secolului al XIX-lea, se dezvoltă relații incipiente de tip capitalist, prin deschiderea a două mori cu aburi, a unei fabrici de apă gazoasă și a două fabrici de dărăcit lâna, folosindu-se șase mașini de secerat și cinci mori de bătut porumb.
 

Astfel, proprietarul Stan Vidrighin, avea 1.666 vite mici și 29 mari, Bucur Lupea - 2.664 vite mici și 124 mari, Gheorghe Golea - 2.254 vite mici și 224 vite mari, Neculai și Dumitru Șteflea - 2.420 vite mici și 76 vite mari, Niță și Gheorghe Sassu - 3.047 vite mici și 79 vite mari, Ion Șteflea - 4.203 vite mici și 141 vite mari, Voicu Moțoi - 3.330 vite mici și 92 vite mari, Gheorghe Boroș - 2.020 vite mici și 34 vite mari și Neculai Gologan ce avea 3.684 vite mici și 177 vite mari.
 
Primarul Costică Golea deținea în 1916 terenuri ce însumau 50 ha, pe care le cultiva individual, în comuna Facria. În același an, Gheorghe Golea avea 600 ha teren pe care le cultiva individual la Docuzol (Cuza Vodă), iar în 1922, mai deținea 440 ha; Gheorghe G. Golea deținea 240 ha în 1922, iar Victor G. Golea 130 ha. Tot familia Golea deținea 2 mașini de treierat, 6 semănători, 54 de secerători, 11 pluguri, 157 care și căruțe și o moară cu aburi aflată în reparații în anul 1922. Una din cele mai influente familii stabilite în Dobrogea, a fost familia Golea, ale cărei proprietăți imobiliare se găsesc și astăzi.
 
Medicul și profesorul Ibrahim Themo cumpăra din posesiunile Primăriei șase loturi de vie în valoare de 2.865 lei, pe care le achitase încă din anul 1914. Acesta devenise ulterior senator al României și cumpăra de la urmașii fostului primar Kemal Agi Amet 15 hectare de teren destinat culturilor, aflat pe teritoriul comunei urbane Medgidia.
 
Ca urmare a aplicării reformei agrare, se vor înființa Case de cereale, printre care: Societatea Dreyffus, Societatea „Frații Damadian” (armeni), Societatea cu capital britanic „Pascale”, dar și prăvălii de cereale ale marilor proprietari funciari din oraș. Un reviriment îl observăm și în ceea ce privește sistemul bancar, prin înființarea Băncii „Înfrățirea”, Banca „Medgidia” (în 1924), Banca de Scont (în 1925) și Banca Populară „Unirea” (din 1930).
  
Din august 1936, președinte al Camerei de agricultură fusese ales Gheorghe Golea, una din cele mai strălucite personalități ale agriculturii dobrogene. Președintele Gheorghe Golea, harnicul „plugar” din Medgidia, a dus o politică de „raționalizare a agriculturii în județul nostru”, după cum se consemna în presă. Era considerat ca fiind „omul faptelor”, iar pentru activitatea pe care a desfășurat-o în fruntea instituției menționate a refuzat să primească orice indemnizație. A pus mai presus de orice, interesul pentru propășirea sectorului agricol din județ. Acesta se implicase activ în lupta pentru alegerile comunale din 1927, dar și în celelalte campanii electorale.

 
Putem conchide prin a spune că români, armeni, musulmani, proprietari de pământuri, erau interesați să achiziționeze noi suprafețe de teren, să construiască noi imobile și să prospere în afacerile meșteșugărești, comerciale și chiar bancare pe care le aveau.
 

Surse bibliografice:

 
Ion I. Ghelase, Mocanii bârsani. De la nomadismul pastoral la stabilitatea agricolă în Dobrogea, Imprimeria Națională, București, 1935
V.Helgiu, Școala primară în Dobrogea în curs de 40 de ani (1878-1919), în A.D., I, 2, 1920
George I. Lahovary, Marele dicționar geografic al României, I, București, 1901
M.Vlădescu - Olt, Constituția Dobrogei, Tipografia Doru P. Cucu, București, 1908
N.T. Negulescu, Județul Constanța în anii 1916 și 1922/923, Tipografia Victoria, Constanța, 1924
Constantin Brătescu, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, II, 1919
***Premise ale formării pieței economice unitare românești. Documente. 1862-1914, întocmit de Iosif I. Adam, București, 1983
Adrian Ilie, Valea Kara-Su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008
„Constanța”, nr. 426, din 20 aprilie 1903
Voința Dobrogei, VII, nr. 23, din 5 decembrie 1937
Viitorul Constanței, I, nr. 1, din 5 septembrie 1927
 
Surse foto: Colecția Corneliu Marinescu; Biblioteca Municipală Medgidia
  

Despre Adrian Ilie 

 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București. 
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea. 
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România. 
 
Citește și:
 

163 de ani de la întemeierea orașului modern Medgidia