N-a fost gafă, ci agapă!

Din culisele Zilei Marinei

Sâmbătă, 2 august 1964, în avanpremieră la Ziua Marinei, sărbătorită din 1954 în prima duminică de Gustar, la Casa de Cultură din Mangalia a avut loc adunarea festivă consacrată Zilei Marinei R.P.R., la care au luat parte generalul-locotenent Ion Ioniţă, adjunct al ministrului apărării naționale, Vasile Vâlcu, secretar al Comitetului Regional PMR Dobrogea, generalul-maior Ion Dincă, secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei, contraamirali, generali, ofiţeri superiori, ataşaţi militari acreditaţi în România, precum şi un numeros public.
          Despre importanţa Zilei Marinei a vorbit comandantul Marinei Militare, contraamiralul ing. Grigore Marteş[1]. În încheiere, echipa artistică “Albatrosul” a prezentat un frumos spectacol muzical coregrafic.
Duminică, 3 august, la ora 09.00, a sosit în avanport însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al C.C. al P.M.R., președinte al Consiliului de Stat al R.P.R., însoțit de generalul de armată Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate ale R.P.R., Vasile Vâlcu, generalul-locotenent Ion Ioniţă, generalul-maior Ion Dincă, reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat, generali şi amirali, ofiţeri, invitaţi. De asemenea, au participat ataşaţi militari acreditaţi în ţara noastră.
          După ce a primit raportul prezentat de comandantul Marinei Militare, contraamiralul ing. Grigore Marteş, Gheorghe Gheorghiu-Dej a urcat la bordul navei-comandant şi, împreună cu ceilalţi invitaţi, a asistat la desfăşurarea manifestărilor consacrate Zilei Marinei.
Navele de luptă au ridicat pavilionul şi marele pavoaz. Ministrul Forţelor Armate şi comandantul Marinei Militare au trecut în revistă navele militare şi au felicitat echipajele.
          După citirea Ordinului ministrului Forțelor Armate, fanfara a intonat Imnul național. Răsună 21 salve de artilerie, iar escadrila de avioane supersonice, brăzdând văzduhul, aduce salutul marinarilor.
Încep demonstraţiile şi jocurile marinăreşti.
Din adâncuri, în mijlocul unei flori de nufăr îşi face apariţia Neptun, zeul mărilor. Marinarii înscriu cu trupurile lor iniţialele R.P.R.-P.M.R.
          Evoluţia ambarcaţiunilor cu vele, demonstraţia înotătorilor şi a scafandrilor, săriturile de la trambulină, ştafeta de bărci cu rame sunt aplaudate de cei prezenţi.
Echipa “Albatrosul” încheie festivităţile cu un frumos spectacol artistic.
          Seara, în portul Mangalia, au apărut constelaţii de lumini. La bordul navelor s-a aprins marele pavoaz electric, după care au urmat carnavalul bărcilor şi jocuri marinăreşti, până seara târziu.
Martor ocular la acest eveniment, contraamiralul de flotilă în retragere Niculae Ștefan, pe atunci locotenent major, îndeplinind în perioada 1962-1965 funcția de comandant de subunitate de elevi şi şef de cabinet de specialitate la Şcoala Militară Superioară de Marină, a trăit o întâmplare pe cât de nostimă, pe atât de riscantă. Pe care ne-a relatat-o în exclusivitate, cu lux de amănunte...

Cu avânt – volta sub vânt!

„Aici, în leagănul formării mele profesionale – Școala Militară Superioară de Marină -, în calitate de comandant de companie, prin natura și atribuțiile unui comandant de subunitate de elevi, trebuia ca pe timpul practicii la nave să fii integrat în corpul instructorilor pentru pregătire marinărească și pentru desăvârșirea pregătirii lor profesionale.
În acest scop, pe timpul practicii de vară la bordul navelor erau constituite echipaje pentru ambarcațiuni cu rame și vele, echipaje care erau desemnate să participe la competițiile incluse în programul Zilei Marinei, care pe atunci se sărbătorea în prima duminică a lunii august.
În anul 1964, când la comanda Marinei Militare se afla contraamiralul ing. Grigore Marteș, la festivitățile dedicate Zilei Marinei a participat însuși șeful statului, secretarul general al P.C.R., Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Subsemnatul eram ambarcat cu elevii mei la Divizionul de Nave Dragoare de Bază.
Programul stabilit pentru sărbătorirea Zilei Marinei era condus de șeful de stat major al Diviziei 42 Maritime, căpitanul de rangul 1 Mihai Aron[2]. În cadrul programului era inclus și un detașament de ambarcațiuni cu vele, condus de căpitanul de rangul 1 Sorin Nicoară Zavalide-Kirculescu[3], ambarcat pe un „Star”, ca navă-comandant.
În detașament eram inclus și eu care, prin elevii mei, armasem patru yole.
Ocupam primul loc după „Star” și-l aveam ca mus pe stimabilul meu elev Petre Șomfelean[4] (Dumnezeu să-l ierte!), un copil cuminte, cu remarcabile abilități practice.
În săptămâna premergătoare, cu aceste ambarcațiuni făceam antrenamente asidui și exerciții sub conducerea căpitanului de rangul 1 Zavalide-Kirculescu, fostul meu profesor și instructor pentru pregătirea marinărească la Casa „Vapor” din Mamaia.
Așadar, întreaga campanie de pregătire și antrenamentele parțiale și generale contribuiau efectiv la armonizarea și reușita programului dedicat Zilei Marinei Române.
Detașamentul de ambarcațiuni cu vele avea două variante de evoluție. În varianta I, pentru vreme bună, detașamentul trebuia ca, în formație de șir, la semnalul „Start” să plece către ieșirea din port, ambarcațiunea-comandant „Star” fiind capul formației, apoi să dubleze geamandura și, ulterior, pe drumul de întoarcere paralel cu digul de larg al avanportului Mangalia, unde era acostată nava hidrografică NH 112, amenajată ca navă prezidențială și pe care se afla ambarcată suita oficialităților de partid și de stat, să prezinte onorul.
Tot acvatoriul portului Mangalia era înconjurat de nave militare și civile drapate cu marele pavoaz.
La travers de nava prezindențială, la circa 1,5 cabluri, se găsea pontonul pe care se afla celebrul ansamblu artistic ostășesc „Albatrosul”, condus de maestrul Marin Hudițeanu, cea mai iubită, admirată și apreciată formație artistică din armată.

Deci toate detașamentele cuprinse în programul festivităților trebuiau să evolueze între nava prezidențială și pontonul pe care era ambarcat ansamblul artistic „Albatrosul”.
A doua variantă de desfășurare, pentru condiții de vreme rea, limita deplasarea ambarcațiunilor până la geamandură și de întoarcere pe același drum ca în prima variantă.
După depășirea navei prezidențiale, formația ambarcațiunilor trebuia să întoarcă la babord și să ocupe un loc de adunare și staționare până la terminarea festivităților, în spatele navelor militare prezente la manifestări.
După ce oficialitățile au intrat în dispozitiv și protocolul de deschidere a festivităților s-a încheiat, coordonatorul programului a dat startul de desfășurare, în ordinea cunoscută de la repetiția generală din ziua precedentă.
Ambarcat pe „Star”-ul desemnat drept navă-comandant, căpitanul de rangul 1 Zavalide, neluând în considerare starea vremii, cu mare rea și vânt puternic, a trecut după geamandură. Eu fiind a doua ambarcațiune, m-a obligat să fac volta sub vânt și astfel am intrat în formația de înapoiere.
Coechipierul meu, Petrică Șomfelean, a acționat cu o salutară iscusință. Nu aveam nici atunci și nici acum pretenția că eram cel mai viteaz marinar dar când mai aveam cam 100-150 de metri până la pupa navei-comandant, am început să ne abatem de la drum către pontonul pe care se afla maestrul Marin Hudițeanu cu admirabilii săi artiști, fiind în pericol de a-l lovi cu catargul destul de mult înclinat chiar pe ilustrul dirijor.
Am strigat puternic la Șomfelean și, transpirat în apă, am făcut încă o voltă sub vânt și m-am îndreptat ca un călăreț la turnir, cu prova perpendicular pe nava prezidențială. Cu o ultimă zvâcnire, a treia voltă sub vânt și cu vântul sub o întoarcere plină de enfază, am plecat spre locul de repliere.
Toată asistența de pe cheu și de la bordul navelor aplauda la nesfârșit această paradă, ca pe o adevărată probă de acrobație și virtuozitate nautică. Eu, transpirat, transfigurat și vibrând până-n măduva oaselor, l-am îmbrățișat pe Șomfelean, bucuros că am ieșit basma curată din această situație.
Înaintea celei de-a doua volte, intimidat de prezența fotoreporterilor și a cameramanilor, Șomfelean a scăpat școta, dar parcă Dumnezeu ne-a văzut și ne-a salvat.
Una câte una au sosit și celelalte trei ambarcațiuni din subordinea mea. Am acostat unii lângă alții, elevii rămânând la bord pentru a face ordine pe borduri.
Nici nu terminasem bine operațiunile de acostare și verificare a ambarcațiunilor că am fost chemat urgent la ordinul șefului de stat major al Marinei, căpitanul de rangul 1 Mihai Aron, conducătorul programului festivităților organizate cu prilejul Zilei Marinei.
Eu, tânăr locotenent major, am simțit că mi se înmoaie genunchii și mă copleșesc toate emoțiile din lume.
Pe un ton extrem de drastic,  căpitanul de rangul 1 Aron m-a apostrofat:

• Cine ți-a permis să faci tu așa manevre riscante tocmai în fața celor mai înalte oficialități? Zece zile de arest! Du-te imediat și lasă-ți înlocuitor la comandă!

Eram devastat, mai cu seamă că primisem aprobare să-mi aduc soția să asiste la festivități și aceasta se afla la bord, în compania colegilor mei, locotenenții majori Gheorghe Bănduțoiu, Dumitru Matei și Ștefan Mihai. De altfel, era prima sa participare la o asemenea festivitate lângă soțul său tânăr ofițer de marină.
Toți colegii parcă trăiau și ei solidari cu mine durerea mea.
Dar eu trăiam această mare rușine față de soție, care venise lângă mine cu toată dragostea și admirația pentru prestația mea și acum trebuia să îndure neplăcerile unui asemenea nefericit deznodământ.
N-au trecut mai mult de 4-5 minute de la papara administrată fără rezerve de  căpitanul de rangul 1 Aron că șeful de cart m-a anunțat să mă prezint de urgență la comandantul Marinei Militare, contraamiralul ing. Grigore Marteș, la bordul navei prezindențiale. Noroc că eram prea tânăr și destul de călit psihic încât că rezist unor asemenea șocuri, întrebându-mă oare la ce să mă mai aștept. Poate, cine știe, voi fi trecut în rezervă?!
Cu ultimele zvâcniri la tâmple și în piept, m-am deplasat în pas alergător la nava-comandant unde, în bordul de acostare al navei prezidențiale, mă aștepta contraamiralul ing. Grigore Marteș. Eram roșu ca racul la față, lac de transpirație și aproape transfigurat.
În această atipică ipostază, ușor neconformă cu rigorile conduitei militare, contraamiralul Marteș mi s-a adresat jovial:

• Tinere, vino să te felicit pentru tot ce ai făcut! Le-ai dovedit tututor ce caracter și ce curaj au ofițerii de marină. Te recompensez cu o soldă și o săptămână permisie, după ce-ți duci elevii la școală!

Nu știam ce să fac mai întâi. Să-l iau în brațe pe acest om? Să râd sau să plâng de fericire... La un moment dat, militarul din mine a reacționat:

• Servesc Patria!  după care am făcut stânga-mprejur și am plecat la nava mea.

Înainte de a pleca, lângă mine pe cheu se afla maiorul de contrainformații Gheorghe Tudor, care m-a felicitat, îmbrățișându-mă camaraderește.
Agale dar în culmea fericirii, am urcat la bord, unde mă așteptau soția și colegii de promoție. Pe puntea navei m-a întâmpinat și căpitanul de rangul 1 Mihai Aron care, spășit, mi-a șoptit:

• Hai, liniștește-te, că eu credeam că o să pățești și altceva. Te felicit!

Colegul meu, locotenentul major Gheorghe Bănduțoiu m-a luat în brațe și mi-a zis extaziat:

• Plugule, hai să mergem în careu (loc de adunare, pregătire și recreiere pentru ofițeri) să o liniștim pe Zânica (soția mea) și diseară să ne întâlnim la IGAF (pe atunci cel mai modern restaurant din Mangalia) să-ți sacrificăm recompensa!

Scumpul meu subordonat Petre Șomfelean organizase rebazarea ambarcațiunilor și le predase la bază.
Drept recompensă, la întâlnirea de la IGAF a fost invitatul meu de onoare.”.
          Peste ani, musul Petre Șomfelean avea să devină comandor, comandant al Centrului de Scafandri din Constanța (1995-1997).
Totul e bine când se termină cu bine! Ca dovadă, la 25 octombrie 1964, de Ziua Armatei, locotenentul major Niculae Ștefan a fost înaintat în gradul de căpitan-locotenent. La excepțional!
 
Bibliografie:

1. Marian Moșneagu, „Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
2. Marian Moșneagu, „Dicționarul marinarilor români”, Editura Militară, București, 2008
3. Marian Moșneagu, „Ziua Marinei la români”, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A., Constanța, 2002
4. Niculae Ștefan, „Pe marea vieții”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2020

 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016). 
 
Citește și:

Oaspeți la Ziua Marinei