Poezia zilei Ens summum –Irina Lucia Mihalca

 În calea căutătorului,  poemul ermetic al vieţii
 se ţese cu multe fire - mai scurte, mai lungi,
 înnădite sau nu,
 albe, aurii, roşii sau negre...  
 
 Prin derularea trecutului ce biruie timpul,
 cu ajutorul Simurgh-ului 
 de pe muntele Kaf,
 ( muntele care dă ocol pământului,
 acolo unde sălăşluiesc djinii şi demonii),
 un strigăt straniu, o chemare 
 îi trezeşte pe cei adormiţi. 
 O imensă flacără ai simţit că-ţi arde 
 în mijlocul frunţii

 şi, în aceeaşi clipă, fâlfâirea 
 şi umbra de gheaţă a unor aripi imense.
 Cuprins de o viziune dublă, 
 ca prin ceaţă, priveşti concomitent 
 în amândouă lumile.
 
 De ceva timp crezi 
 că înaintezi printr-un tunel.
 Lumina de la capăt nu se vede,

 ieşirea nu mai apare, 
 deşi presimţi că este bine. 
 Te îndoieşti mult de tine, 
 de ce poţi, de ce vrei,
 de unde şi de ce ai pătruns aici. 
 Închizi ochii şi îi deschizi,
 în faţa ta se apropie 
 o leoaică imensă, puternică.
 În ochii ei te uiţi fix,
 ştii că e acolo
 să-ţi dea un mesaj,
 ochii ei ţi-au trasmis atâtea,
 iubire, compasiune, iertare, blândeţe.
 
 Priveşte-i bine!
 Mai au un mesaj pentru tine, alesule?
 Cu-aceste daruri îţi continui drumul
 ca şi cum ai fi nemuritor.
 Prin Graţia Lui, Lumina e în tine,
 nimic în plus!
 
 23 ianuarie 2017