Schimbare de nume sau de destin? Ultima dorinţă (galerie foto)

Fiul Floarei şi al lui Ilie Coadă, Ioan Coadă s-a născut la 25 iulie 1915 în localitatea Zăvideni din judeţul Vâlcea.
A urmat cursurile Liceului Militar din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1930. Ulterior s-a înscris la Şcoala Navală din Constanţa, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1937, cu gradul de aspirant, al 10-lea din 24 de absolvenţi.
 

În Marina Regală 

La 4 august 1937 s-a prezentat, conform ordinii de bătaie, la Depozitele Maritime de Echipaje şi Materiale, fiind ambarcat ca ajutor al ofiţerului cu timoneria şi manevrele şi ofiţer de detaliu pe monitorul “Ardeal”. În Foaia calificativă pe anul 1937, comandantul navei, comandorul Constantin Ulic constata: “Inteligent. Perseverent. Foarte modest. Din cauza modestiei sale, dă impresia a fi moale, motiv pentru care poate fi subestimat. Maniere frumoase. Bun camarad. Sănătos. Îi plac sporturile. Manevrează bine barca cu vele. A ajutat pe ofiţerul cu timoneria la instruirea oamenilor, depunând multă muncă. Ca ofiţer cu detaliu, s-a ocupat îndeaproape de curăţenia navei. A luat parte la ridicările topografice, însuşindu-şi metodele executate.
 
A executat şedinţe de tragere de 37 mm cu frumoase rezultate, profitând real la aceste trageri. Ca ofiţer de cart, a dat dovadă de iniţiativă şi conştiinciozitate în executarea serviciului. Îl caracterizez: Ofiţer tânăr cu frumoase calităţi, care va deveni un foarte bun ofiţer de marină.. La 1 aprilie 1938 a fost ambarcat ca secund pe vedeta de siguranţă nr. 3. “S-a ocupat îndeaproape de întreţinerea şi curăţenia navei, de instrucţia echipajelor şi maiştrilor, precum şi de lucrările personale, dând rezultate foarte frumoase - consemna în foaia calificativă pe anul 1938 comandantul Depozitelor Maritime. Conştiincios şi cu multă iniţiativă. Inteligent, cult şi energic. Sănătos şi rezistent. Bun camarad. Are foarte frumoase aptitudini manevriere. Ofiţer cu frumoase calităţi.”.
 
În perioada 24 noiembrie 1937 - 1 ianuarie 1938 a făcut o călătorie de instrucţie cu “Alba Iulia”. La 1 noiembrie 1938 a fost transferat la Şcoala de Aplicaţie a Marinei din cadrul Şcolii Navale N.M.S. “Mircea”.
 
În perioada 2 la 15 mai 1939 a efectuat practică la Hidroaviaţie iar între 15 şi 27 mai 1939 a fost ambarcat pentru practică hidrografică pe canoniera “Căpitan Constantin Dumitrescu”. Ulterior a efectuat alte două stagii de practică la Apărarea Fixă Maritimă, ambarcat pe distrugătorul “Regina Maria” (29 mai - 10 iunie 1939), la Şcoala Navală (12 iunie - 8 iulie 1939) şi pe nava-bază pentru submarine “Constanţa” (8 iulie - 31 iulie 1939).
 
După o lună de concediu de odihnă, a fost ambarcat pentru practică, la Galaţi, pe monitorul “Lascăr Catargiu” (1 septembrie - 1 octombrie 1939) şi la Grupul de Distrugătoare din Constanţa (2 - 15 octombrie 1939). La 1 noiembrie 1939 a reluat cursurile Şcolii de Aplicaţie în anul II. Căzut la examenul de absolvire, la 6 aprilie 1940 a fost pus la dispoziţia Şcolii Navale.
 
Între 2 şi 15 mai 1940 a fost încadrat în efectivele Escadrilei de Hidroaviaţie iar între 15 şi 31 mai 1940 a fost ambarcat pe submarinul “Delfinul”. În Foaia de apreciere ca ofiţer-elev, directorul de studii, căpitanul Petre Popescu-Deveselu aprecia, printre altele: “Aptitudini fizice: Înfăţişare foarte plăcută, bine făcut ca organism, foarte rezistent şi foarte sănătos pentru a suporta cu uşurinţă viaţa grea de bord şi de campanie. Ținuta îngrijită şi în faţa frontului se prezintă bine.
 

Aptitudini militare: Destul de energic, cu mult sânge rece şi cu un temperament ce arată calm. Nu destul de prevăzător şi cu o iniţiativă prea autofrânată. Din acest motiv pare nehotărât şi nu prea voluntar. Are multă putere de muncă şi este destul de perseverent. Concepţie clară şi un caracter foarte frumos.
 
Aptitudini marinăreşti: Pare un bun şi pasionat marinar, ce va deveni şi un bun manevrier.
Capacitate: Bine dotat intelectual, cu bun simţ, spirit de metodă, bună memorie şi suficient spirit de observare. Cultura generală şi profesională bine îndrumată şi cu destulă înclinare la studii. A început Şcoala de Aplicaţie cu promoţia sa în anul 1938 - 1 noiembrie - şi la examenul din martie-aprilie 9140 a fost respins. A urmat apoi la practică mai departe cu promoţia 1938 şi a terminat Şcoala de Aplicaţie la 25 octombrie 1940, clasificat al patrulea. […]
 
Concluzie: Caracterizez pe aspirantul Coadă Ioan ca un bun ofiţer de marină, care poate să se ridice mai sus, dacă va fi înţeles greaua lovitură ce a suferit prin pierderea promoţiei sale.”.
 
La 1 septembrie 1940 s-a căsătorit la Constanţa cu domnişoara Gabriela Georgescu. A urmat o serie de ambarcări succesive pe motonava “Durostor” (1 - 15 iunie 1940), canoniera “Căpitan Constantin Dumitrescu” (15 - 27 iunie 1940) şi ca ofiţer cu transmisiunile şi cifrul, ofiţer cu adjutantura, ajutor al ofiţerului cu navigaţia şi manevrele şi însărcinat administrativ pe torpilorul “Năluca” (6 iulie - 1 octombrie 1940). În Foaia calificativă pe anul 1941, căpitanul Horia Popovici consemna: “Ofiţerul a ştiut să facă faţă multiplelor însărcinări ce a avut, în bune condiţiuni.
 

În numeroasele misiuni ce a avut nava pe timpul iernii şi apoi în perioada de tensiune şi în primele patru luni de război, s-a relavat ca bun marinar şi ofiţer de bord, care ţine marea foarte bine. Fiind ambarcat pe torpilor de un an şi jumătate fără întrerupere, în ultimul timp sănătatea sa a început să se resimtă.
 
În calitate de ofiţer cu adjutantura şi însărcinat administrativ, din cauza corespondenţei foarte numeroase şi a actelor administrative, nu a avut timp suficient pentru a se ocupa îndeajuns cu instrucţia personalului.
Corect, muncitor, bun camarad.
Îl caracterizez: Bun ofiţer la bord, cu frumoase aptitudini marinăreşti. Merită a fi înaintat la gradul de locotenent.”.
 

În campanie 

La 22 iunie 1941 a fost mobilizat, activitatea sa în Campania contra Rusiei sovietice fiind rezumată de comandantul torpilorului “Năluca”, căpitanul Dumitru Agarici astfel: “A luat parte la toate misiunile executate de navă: patrulări de zi şi noapte de la 22 la 27 iunie 1941; siguranţă antisubmarin în zilele de 8, 10, 12, 14 şi 17 iulie, 20, 21, 22, 24, 27 şi 30 august, 3 şi 4 septembrie, pentru canoniere şi distrugătoare; siguranţa antisubmarin a convoaielor de transport din zilele de 5, 6 şi 7 august, 7, 8, 9, 21, 22 şi 23 septembrie de la Constanţa-Varna-Constanţa; atacul submarinului rusesc de la 9 iulie 1941 şi misiunea executată de navă în cadrul Forţei Navale Maritime, în zilele de la 7 la 16 octombrie în apele româneşti şi străine, operaţiune citată prin Ordinul de zi pe Armată nr. 16 din 14 noiembrie 1941.”.
 
Conform ordinii de bătaie, la 21 octombrie 1941, a fost mutat în cadrul Grupării Artilerie de Coastă, la comanda Secţiei “Vasile Lupu” şi ulterior la Bateria “Aurora”. Iniţial, comandantul Grupării, comandorul Ioan Iftimescu nu a fost prea încântat de activitatea sa: “Practică sporturile înot şi canotaj. Se prezintă hotărât în faţa trupei. Aptitudini fizice bune, cu excepţia influenţei bolii.
 
Capacitate: Inteligenţă şi judecată normale. Bun simţ normal. Slab spirit de metodă. Memorie normală. Cunoaşte suficient materialul de artilerie. Nu este dotat cu spirit de organizare. Cultură generală şi profesională în formare. Capacitate în curs de formare.
 
Aptitudini militare: energie şi autoritate normale. Lipsit de iniţiativă, voinţă medie. Slabă putere de muncă şi perseverenţă. Concepţie clară. Prevedere normală. Caracter nedecis, apatic, social, generos, neîntreprinzător, ponderat, modest, serios, impresionabil.
Aptitudini militare în formare.
Educaţie militară: Disciplinat. Slab simţ al datoriei. Bunăvoinţă în serviciu slabă. Are simţul onoarei. Bun camarad. Are curaj militar şi al răspunderii. Spirit militar nedecis. Bun patriot. Loial, demn, modest, sincer, drept. Slabă conduită în serviciu. Bună conduită în afara serviciului. Execută ordinele cu întârziere.
 
Îndeplinirea serviciului: A fost comandantul Secţiei “Vasile Lupu” până la data de 18 octombrie 1942. Nu s-a ocupat suficient de buna conducere a unităţii, fiind continuu observat cu ocazia inspecţiilor care i s-au făcut. Nu s-a îngrijit suficient de material şi personal. A obţinut rezultate satisfăcătoare la tragerile de calibru executate. Este necesar a fi controlat şi îndrumat.
Îndeplinirea serviciului mediocră.
Relaţii diferite: etate 27 ani. Vechimea în grad: 24 ianuarie 1942.
 
Nu are avere personală. Promite a deveni un bun ofiţer dacă va pune mai multă râvnă în executarea ordinelor şi mai multă atenţie şi perseverenţă în activitatea sa. Necesar a fi în subordine.
Pentru modul cum s-a comportat în calitate de comandant al Secţiei, îl caracterizez: Ofiţer mediocru.”.
La 24 ianuarie 1942 a fost înaintat la gradul de locotenent.
 
În perioada 18 octombrie 1942 - 1 noiembrie 1943 a fost ambarcat ca ofiţer cu artileria pe N.M.S. “Amiral Murgescu”, comandantul navei, căpitan-comandorul Ioan Economu apreciind: “Cunoaşte materialul de artilerie şi se îngrijeşte de întreţinerea lui. Nu s-a putut pune la curent cu metodele de tragere improvizate de la această navă. Reacţionează prea lent în respingerea atacurilor aeriene. În navigaţie, ca şef al unui post de veghe şi-a îndeplinit conştiincios serviciul. A luat parte la 10 operaţiuni de minare şi convoiere.”.
 
Pentru perfecţionarea în domeniul utilizării artileriei navale, la 1 septembrie 1943 a fost detaşat pentru a urma Cursul de directori de tir. “A frecventat regulat cursul. Şi-a dat toată silinţa pentru a-şi asimila toate cunoştinţele necesare unui director de tir. Bine pregătit pentru comanda unei Baterii de coastă” - concluziona directorul Cursului, căpitanul Iosif Biaciu.
Din motive medicale, o perioadă a beneficiat de concediu medical prelungit.
 
Între 1 noiembrie 1943 şi 15 mai 1945 a activat, în calitate de comandant al vedetei blindate nr. 12, în cadrul Sectorului Dunărea de Sus. Comandantul Detaşamentului Dunărea de Sus, locotenent-comandorul Petre Călăraşu evidenţia în Foaia calificativă pe anul 1944: “Sănătos, rezistent şi energic. Deşi în trecut a suferit de o maladie a inimii de provenienţă reumatică, în operaţiunile care au avut loc în septembrie 1944 şi la care a luat parte intens, s-a comportat foarte bine din punct de vedere fizic, făcând cu succes faţă eforturilor fizice la care a fost supus.
 
Ținută îngrijită. Se prezintă bine şi autoritar în faţa trupei.
Muncitor şi conştiincios. Concepţie clară şi caracter hotărât. Disciplinat şi ordonat, are curajul răspunderii şi simţul onoarei.
Purtare frumoasă la serviciu şi în afara serviciului. Nu are pasiuni sau vicii.
S-a remarcat în mod deosebit în cursul operaţiunilor de trecere a Dunării din lunile septembrie-octombrie 1944, executate de un corp de armată rus, pentru a respinge pe germani din marele cot al Dunării din faţa oraşului Turnu Severin. În aceste operaţiuni, vedeta blindată a fost din belşug utilizată, pentru trecerea trupelor sub focul armelor automate şi tunurilor de calibru mic. De asemenea, a executat o trecere forţată prin faţa inamicului, pentru a aproviziona o divizie rusă încercuită. În toate aceste operaţiuni, locotenentul Coadă s-a comportat în mod strălucit, dovedind curaj, sânge rece şi multă pricepere în conducerea navei sale şi reale calităţi de ofiţer de război.
 
Pentru modul cum s-a comportat, atât subsemnatul cât şi locotenentul Coadă am primit mulţumiri din partea Comandamentului rus.
Pentru toate aceste însuşiri, îl caracterizez ca foarte bun ofiţer.
Merită a avansa la alegere.”.
 
După predarea navei Comandamentului sovietic, locotenentul Coadă a fost însărcinat cu conducerea Biroului 3 din cadrul Sectorului Fluvial nr. 1.
La 1 aprilie 1945 a fost înaintat la gradul de căpitan.
La 15 mai 1945 a fost mutat pe nava de comandament “Căpitan-comandor Păun” din cadrul Flotilei de Dragaj, subordonată Comandamentului Flotilei Fluviale. Îndeplinind funcţia de comandant al Grupului I Dragaj, “a luat parte la operaţiunile de dragaj magnetic executate în zona Zimnicea, Turnu Măgurele, km 615 - cu remorcherul “Decebal” - Călăraşi, Baziaş, Moldova Nouă, Drencova. Şi-a îndeplinit serviciul în mod conştiincios şi cu mult curaj. Cu frumoase cunoştinţe generale şi profesionale. Disciplinat. Respectuos. Muncitor. Îl caracterizez ca un foarte bun ofiţer” - concluziona în Foaia calificativă pe anul 1945 comandantul Flotilei de Dragaj.
 
În Nota de carnet pe anul 1946 se consemnează faptul că “A executat cu Grupul I Dragaj misiuni de dragaj în zona Turnu Severin - Gruia - Moldova Nouă - Baziaş - Orşova, totalizând 3000 km dragaţi. În toate misiunile a dat dovadă de frumoase aptitudini marinăreşti şi militare. Manevrează foarte bine. Foarte bun ofiţer, căruia i se poate încredinţa comanda unei nave de mare - canonieră sau torpilor.”. 

Schimbarea de nume şi de drum 

În perioada 1 septembrie - 31 octombrie 1946 a îndeplinit funcţia de ajutor al Secţiei Cadre Şcoli şi şef al Biroului Studii-Organizare în Direcţia Educaţie, Cultură şi Propagandă din cadrul Subsecretariatului de Stat al Marinei, ulterior Comandamentul Marinei Regale.
 
În Foaia calificativă pe anul 1946, corespunzător perioadei de la 1 noiembrie 1946 la 11 ianuarie 1947, locotenent-comandorul Nicolae Stoenescu, inspectorul Marinei pentru Educaţie, consemna: “A urmat şi a absolvit în foarte bune condiţiuni Cursul de la Centrul de Instruire Breaza. Element perfect încadrat şi orientat cu idei democratice (sic!). Liniştit, cumpătat, dar în acelaşi timp tenace şi cu multă putere de muncă.
 
S-a achitat în bune condiţiuni de sarcinile impuse în cadrul serviciului. Îl consider ca pe un bun element al Aparatului de Educaţie al Marinei”. La 3 iunie 1947 a fost mutat ca ajutor la Secţia Cadre Şcoli la şeful Biroului Studii Organizare Instrucţie din cadrul Comandamentului Apărării Litoralului Maritim.
 
În calitatea sa de instructor pentru propaganda scrisă şi verbală şi de conferenţiar, “a îmbunătăţit în mod substanţial calitatea muncii educative, atât în comandament cât şi la unităţile subordonate.
 
În legătură cu organizaţiile de mase civile şi militare, căpitanul Coadă a depus, de asemenea, muncă rodnică, creând pentru comandament baze bune şi sănătoase pentru strângerea legăturilor cu organizaţiile de masă şi cu clasa muncitoare (sic!).
Dornic de a fi mereu informat, munceşte serios pentru ridicarea nivelului său cultural şi politic.
Fire liniştită dar dârză, constituie pentru Aparatul de Educaţie o piesă de mare utilitate pe care se poate conta.”.
 
La 17 ianuarie 1948 a fost mutat în funcţia de comandant secund Educaţie la Şcoala Navală din Constanţa iar la 31 mai 1949 a fost mutat locţiitor politic la Forţa Navală Constanţa.
 
Pentru activitatea desfăşurată în campanie şi atitudinea manifestată în noul regim, Ioan Coadă a fost distins cu “Coroana României” clasa a V-a, cu panglică de “Virtute Militară” şi spade (1945), “Steaua României” clasa a IV-a, cu panglică de “Virtute Militară” şi spade (1947), Medalia sovietică “Pentru Patrie” (1945), Medalia sovietică “Victoria” (1946) şi Medalia “Virtutea Maritimă” clasa a III-a Navigant.
 
În anul 1953 a absolvit Academia Militară Generală din Bucureşti. După absolvirea acesteia, a fost numit comandant al Bazei Maritime Militare Dunărea de Jos, cu sediul la Sulina.
În anul 1959 a fost trecut în rezervă.

În Marina Comercială 

Dedicat şi devotat profesiei pe care şi-a ales-o, până în anul 1978 a navigat pe navele Marinei Comerciale în calitate de ofiţer maritim şi ulterior de comandant de cursă lungă. Clc Nicolae Romulus Moise, numit din aprilie 1966 ofiţer secund pe “Târgu Mureş”, navă abia recepţionată din Şantierul Naval Galaţi, şi-l aminteşte cu admiraţie: “În timpul probelor de mare, precum şi în timpul recepţiei navei, m-am apropiat de comandant, un om deosebit de agreabil şi foarte bine pregătit profesional. Avea un mod de a conduce cu un fel de reţinere discretă, de parcă te lăsa întotdeauna să-i ghiceşti gândurile şi mai ales să-ţi pui în valoare iniţiativa personală. Calm, nu ridica niciodată tonul, un intelectual cu un vocabular ales şi cu o cultură largă pe care, uşor scolastic, ne-o împărtăşea şi nouă, cu modestie şi câteodată cu subtil umor. Am aflat uimit, puţin mai târziu, că venea din Marina Militară, unde a avut un grad de ofiţer superior şi i-am apreciat fermitatea caracterului prin care s-a ferit de acele deprinderi cazone care reapar la anumiţi ex - militari, atunci când ajung din nou în funcţii de comandă.”.
Clc Marinel Chiriac i-a fost secund, în 1970, pe mineralierul “Hunedoara”.

O înmormântare pe mare 

Poate nu aş fi ajuns prea repede pe urmele clc Ioan Bogdan, dacă cu câţiva ani în urmă, după decesul căpitanului I de port Octavian Sved, fost căpitan al portului Constanţa, nu aş fi intrat în posesia următorului ferpar: “Cu profund regret şi adânc respect, ne plecăm în faţa celui ce a fost căpitanul de cursă lungă Ioan Bogdan.
 
Acum, când nu mai este printre noi, ne obligă la o pioasă aducere aminte a celui pe care l-am cunoscut, l-am preţuit, l-am ascultat şi l-am urmat în lungile călătorii pe mare.
 
S-a născut la 25 iulie 1915 în Zăvideni, Vâlcea.
După absolvirea şcolii primare, în anul 1926 intră în Liceul Militar din Chişinău, unde se dovedeşte a fi un elev eminent, cu remarcabile înclinaţii spre ştiinţele pozitive, dovedindu-se un matematician excelent.
Absolvă liceul cu calificativul Excepţional.
 
Dragostea sa pentru mare, ţinuta sa demnă, îl îndeamnă către una din cele mai valoroase şcoli militare - Şcoala Navală -, pe care o absolvă, de asemenea, în condiţii excepţionale. În anul 1937 obţine gradul de aspirant.
 
Din acest an, serveşte Marina Română ca ofiţer al Forţelor Maritime Militare şi apoi ca ofiţer şi comandant în flota comercială românească, făcându-se cunoscut tuturor marinarilor prin înalta ţinută morală şi profesională, până în anul 1977, când se pensionează, retrăgându-se în odihna căminului său, unde a oferit căldură, înţelegere, făcându-se respectat de vecini.
 
Acest om bun şi blând, curajos şi devotat, care a iubit cu pasiune Marea, marinarii, a fost stimat şi iubit de marinari, de ofiţeri, de comandanţii mai tineri, respectat cu veneraţie de toţi colegii săi, respectat de conducerea instituţiilor prin care şi-a făcut serviciul, ne-a părăsit pentru totdeauna pe noi, pe toţi cei ce acum îi aducem un ultim salut, pe familia sa pe care a iubit-o.
 
Acum, de pe punte acestei nave, înconjurat de cei care, ca şi defunctul, înfruntă mările şi oceanele, ne facem sfânta datorie de a îndeplini dorinţa marinarului Ioan Bogdan, strămutându-l de la ţărmul unde şi-a lăsat îndurerata familie, în adâncul apelor, încredinţându-l lui Poseidon, zeul mărilor, pentru ca să înştiinţeze pe toţi ce înfruntă mările şi vânturile şi depărtările că Ioan Bogdan - Omul, Marinarul, Comandantul - este îngropat aici, în punctul de coordonate Φ = 44º09’ Nord şi λ = 28º44’ Est, urmărind în lungile lor călătorii pe toţi cei care, ca şi el, au iubit Marea.
 
Fie ca toţi acei ce vor trece peste acest punct în drumul lor spre nesfârşitele întinderi ale mărilor sau în drumul lor spre patrie să-şi amintească cu pietate de acel ce ne-a fost coleg, comandant şi instructor.
 
Acum, la acest ceas al zilei de 30 octombrie 1981, ne luăm adio de la marinarul Ioan Bogdan, strămutându-l în adâncuri, aproape de ţara unde îşi are familia iubită, aproape de portul unde îşi lasă colegii şi prietenii.
 
Pentru munca sa neobosită de peste patru decenii în serviciul Marinei Române, căpitanul de cursă lungă Ioan Bogdan va rămâne înscris în Cartea de Aur a flotei noastre comerciale, alături de ceilalţi marinari bravi de la care am învăţat să iubim şi să înfruntăm Marea.
Adio, bunule şi bravule marinar!”.
 
Ceremonia, la finalul căreia cenuşa trupului incinerat i-a fost împrăştiată pe mare, între port şi Cazinou, a avut loc la 30 octombrie 1981, la bordul remorcherului “Meteor”, având pe fundal petrolierul “Argeş”, comandat de clc Traian Băsescu, în organizarea comandanţilor de cursă lungă Ion Lepindea şi Ion Andreescu.
 
Chiar dacă nu îi veţi regăsi numele pe plăcile de marmură care flanchează “Crucea Marinarilor” de pe faleza Cazinoului, Ioan Bogdan merită, cu prisosinţă, un gând pios, o rugă şoptită peste valuri şi o lumânare aprinsă. În semn de preţuire şi de eternă aduce aminte a celui ce a fost şi a însemnat pentru Marina Română.
 
Sursa foto: Colecţia căpitanului 1 de port Octavian Sved
 

Despre Marian Moşneagu

Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016). 

Citeşte şi:

Comandorul (r) Marian Moşneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Interviu online cu comandor (r) Marian Moşneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci şi un standard de viaţã” (galerie foto)
 
Jon: Cavaler Danubian de Rin (galerie foto)