Unire, armonie și devotament– Spiritul perpetuu al Zilei Marinei Române (GALERIE FOTO)

 

 
Patronul Marinei, 1902, credință și speranțe
 
Chiar dacă în privința instituirii Zilei Marinei Române există mărturii documentare care atestă organizarea unor serbări nautice la Constanța la sfârșitul secolului al XIX-lea, există un consens în a considera anul 1902 ca reper cronologic al acestei mărețe sărbători a navigatorilor români.

Majoritatea adepților acestei opțiuni, printre care mă număr și eu, invocă mesajul primarului Constanței, Cristea Georgescu care, prin Circulara nr. 6082 din 6 august 1902, informa primarii comunelor urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara despre evenimentul care nu trebuia ratat de oaspeții litoralului:  ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. - Sfânta Maria -, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări demne de văzut precum regate, alergări, serate veneţiene, mare bal pe apă, bărci alegorice, descoperirea Americii, naufragiul Meduzei, corabia Argonauţilor şi altele.

Avem onoare a aduce acestea la cunoştinţa Domniei Voastre.

Vă înaintăm un număr de 5 exemplare publicaţiuni prin care aducem la cunoştinţa publică aceste serbări mari şi vă rugăm, Domnule Primar, să binevoiţi a dispune afişarea lor prin locurile cele mai expuse vederii din oraşul Domniei Voastre”.
 
Incendiu pe crucișătorul „Elisabeta”

 
Faptul că, de peste 12 decenii, breasla marinarilor români a instituit și promovat cu ardoare această sărbătoare de sorginte creștină, de anvergură națională, se regăsește și în Registrul istoric al Diviziei de Mare.

Din consemnarea cronicarului anonim reiese faptul că la bordul crucişătorului “Elisabeta” s-au adus, între alte materiale, şi „focuri bengale” pentru spectacolul cu artificii.

La 12 august 1902, «către 6.00 seara, declanşându-se un incendiu la una din magaziile cu muniţie ale crucişătorului „Elisabeta”, aprinzându-se focuri bengale» s-au luat măsuri imediate de localizare a incendiului.

Bricul „Mircea” a trimis în ajutor «un pichet de incendiu cu pompă şi ghiordele, care a fost de mare ajutor la stingerea incendiului, care din fericire s-a făcut repede şi fără nicio consecinţă, alta decât arderea completă a ladei cu toate focurile bengale ce conţinea (sic)»”.


În dimineaţa zilei de 15 august 1902 festivitatea oficială a început la bordul crucişătorului „Elisabeta”, comandat de locotenent-comandorul Ion Spiropol, unde au fost convocaţi toţi ofiţerii Diviziei de Mare, aflată sub comanda căpitan-comandorului Sebastian Eustațiu.

Ceremonialul militar a început în momentul sosirii la bordul crucişătorului a primului ministru Dimitrie A. Sturdza, a generalului Petre Vasiliu-Năsturel, comandantul Diviziei a IX-a, precum și a celorlalte personalităţi venite special de la Bucureşti ori de pe plan local.

La bordul navei s-au desfăşurat atât ceremonialul religios cât şi banchetul.

Între activităţile urmărite cu real interes de numerosul public participant, incluse în programul Zilei Marinei, organizată cu sprijinul Primăriei Constanţa, au figurat întreceri sportive cu bărci, precum şi diverse jocuri nautice.

După lăsarea întunericului a urmat spectacolul feeric asigurat de pavoazul luminos al navelor, de cele 400 de felinare puse la dispoziţia Căpităniei portului de Primăria Constanţa, de focurile de artificii şi de ceea ce în epocă erau numite „seratele veneţiene”.

Seratele veneţiene cuprindeau: bătaie cu confetti, focuri bengale şi artificii (diferite piese), luminaţia bărcilor (bombardament – mare bombardament a două vase de război, cea mai măreaţă figură a jocurilor de artificii şi candele romane - o noapte în Veneţia; două baloane uriaşe se vor înălţa în aer aruncând de la înălţime buchete de flori, şerpi şi stele multicolore), jocuri (“Căzăceasca” şi „Banul Mărăcine”) executate pe un ponton, stâncile de marmură, bărcile remorcate de remorchere în largul mării şi diferite alte surprize.

În altă versiune, serbările veneţiene cuprindeau, în prima parte a acestora, mare bătaie de flori, confetti şi asalturi de serpentine, respectiv surprize şi distracţii iar în partea a doua, splendide focuri de artificii executate de Fabrica de Artificii „Vulcanul” Bucureşti.

Acestea din urmă constau din răsăritul soarelui, roza sau buchetul magic, lupta şerpilor în aer, candele romane aruncând globuri de diferite culori, telegrafia fără fir Marconi, moara de vânt cu patru morişti care “îşi vor lua iuţeala prin fir electric”, bombe granate, sportafee americane aruncând mii de globuri multicolore, salve de rachete, şerpi şi pocnitori, evantaie japoneze, ploaia de aur şi argint şi palmierii fermecaţi.
 


Spirit creştin şi propagandă maritimă
 
Dintru început, Ziua Marinei s-a bucurat de susținerea necondiționată a oficialităților epocii, membrii Casei Regale a României fiind ei înșiși susținătorii Marinei și o prezență constantă la aceste festivități. Mai mult, din anul 1928, odată cu înființarea Ligii Navale Române, sub Înaltul Patronaj al M.S. Regina Maria, autoritățile militare și civile au conferit acestei entități deplină legitimitate și s-au poziționat fără rezerve în ierarhia acesteia, încurajând astfel propaganda marinărească și înfăptuirea dezideratelor sale salutare.

Perioada interbelică a consacrat definitiv Ziua Marinei drept o manifestare a cultului faţă de ape şi a destoiniciei slujitorilor Marinei, unanim recunoscută şi susţinută de autorităţi şi acompaniată de admiraţia publicului larg.

Prima oficializare la nivelul Ministerului Armatei a Zilei Marinei a fost realizată prin Decretul nr. 1343 din 17 aprilie 1931, prin care regele Carol al II-lea, omniprezent de altfel între anii 1930 și 1940 la toate evenimentele importante din viaţa marinarilor, decreta faptul că Marina îşi va serba ziua-patron la Sfânta Maria – Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Satisfăcut de reuşita manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Marinei Române, prin Ordinul de Zi din 21 august 1934, comandantul inspector general al Marinei, contraamiralul Ioan Bălănescu menţiona: ,,Serbările Patronului Marinei Regale s-au desfăşurat anul acesta în prezenţa M.S. Regelui şi succesul lor desăvârşit ne dă dreptul să fim mândri, căci munca depusă a fost pe deplin răsplătită.

Toate navele Diviziei de Mare s-au prezentat într-o ţinută cât se poate de îngrijită, cu toate insuficienţele bugetare de care suferim.

Revista navelor în linie de şir prin faţa Majestăţii Sale a impresionat întreaga asistenţă de pe N.M.S. „CONSTANŢA”.

Am reuşit să dăm o idee generală Majestăţii Sale Regelui şi membrilor Guvernului despre activitatea noastră, arătând că forţa noastră navală de Mare, deşi mică în compunere şi nave, există şi îşi dă toate silinţele să-şi cunoască misiunile grele în apărarea hotarelor maritime ale ţării. […]
Sunt dator să adaug că sacrificiile ţării pentru a dezvolta Marina cer ca o condiţie imperioasă unirea tuturor ofiţerilor Marinei Regale într-un singur gând, fiind călăuziţi numai de iubirea de Marină şi de interesele superioare ale ţării, înlăturând din suflet orice spirit de critică şi preocupare de ordin personal.

Cer dar, unire în gânduri, armonie în suflete şi devotament neţărmurit pentru Rege, Ţară şi Marină.”.

De-a lungul anilor, la reușita serbărilor nautice au participat cu entuziasm, alături de Marina Regală și Liga Navală Română, oficialitățile locale din orașele-port de la Marea Neagră și de-a lungul Dunării, membrii Guvernului, conducerile Serviciului Maritim Român și Navigației Fluviale Române, SALVAMAR-ul, Federaţia Română de Sporturi Nautice, Yacht Clubul Regal Român, Cercetașii României, instituțiile de învățământ și reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române.

Chiar și în condițiile dramatice ale celor două conflagrații mondiale, Ziua Marinei a fost marcată prin servicii divine la toate bisericile din fiecare localitate și pomenirea eroilor marinari căzuţi în campaniile din 1877-1878, 1913, 1916-1919 şi 1940-1945,  ,,ridicând rugi în slava celor ce au murit pentru Patrie, cu credinţa în viitor.”.

Cu ocazia primei Zile a Marinei sărbătorită după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, amiralul Petre Bărbuneanu, ministru subsecretar de stat pentru Marină, a adresat tuturor marinarilor următorul Ordin de Zi: ,,În această zi a Marinei, toată suflarea marinărească a României îşi prăznuieşte patronul. De la vâslaşul care-şi plimbă liniştit ambarcaţiunea până la comandanţii cei mai mari în grad din Marina de Război şi de Comerţ, toţi îşi închină astăzi gândul către Cel de Sus, care i-a ajutat să treacă cu bine şi încercările acestui an.

Marina Regală, urmând pilda Regelui democrat al României, s-a înscris în marea luptă a Naţiunilor Unite pentru zdrobirea duşmanului comun. Efectuând transporturi, dragând căile de navigaţie, studiind cu multă asiduitate sisteme de dragaj pe apă şi în aer, realizate şi în curând puse în practică sau executând cu sfinţenie clauzele Armistiţiului, Marina Română şi-a adus contribuţia la victoria comună.

Călăuziţi mereu de marea lor dragoste de ţară, marinarii nu au precupeţit jertfa vieţii lor atunci când minele insidioase ale adversarului hitlerist barau drumul navelor noastre.

Se cuvine să închinăm un gând acelora dintre camarazii noştri care, cu preţul vieţii lor, au deschis acest drum al victoriei şi al păcii.
Marinari,

La 23 august 1944, România a revenit pe calea aspiraţiilor ei fireşti, alături de Marile Naţiuni Unite, alături de Uniunea Sovietică. Marina Regală, ca şi trupele de uscat, a luptat pentru a scăpa ţara de sub jugul hitlerist. Morţii ei arată credinţa lor în destinul ţării, pe calea deschisă de Marile Naţiuni Unite.

Anul acesta sărbătorim Ziua Marinei sub semnul libertăţii şi al democraţiei. Drumul nostru este trasat de marile principii ale iubirii între popoare, al dispariţiei urii rasiale, al încetării speculării omului de către om.

Ca o făclie luminoasă, aceste lozinci trebuie să vă călăuzească paşii ca să realizăm Marina în care ţara îşi pune astăzi nădejdile.”.
 

O concesie de inspiraţie sovietică
 
Prin Decretul nr. 309/1953, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R. a decretat sărbătorirea Zilei Marinei Militare a R.P.R. în prima duminică a lunii august.

Ca urmare, începând cu anul 1954, Ziua Marinei s-a detașat de filonul religios al manifestărilor sale tradiționale, lăsând loc propagandei noului regim politic.

Sosirea zeului Neptun era urmată de parada ambarcaţiunilor militare şi sportive, parada înotătorilor, concursuri sportive şi marinăreşti: înot, bărci militare, ambarcaţiuni sportive, polo pe apă, ştafetă, concurs cu biciclete, sărituri la trambulină, demonstraţii de acvaplane şi schiuri pe apă; demonstraţii de vânătoare sub apă; înot artistic; şcondru cu purcei; prinderea raţelor; tras la parâmă din bărci, parada ambarcaţiunilor alegorice, croaziere de-a lungul litoralului, spectacole artistice pe mare și faleză etc.

Acestea culminau cu aprinderea pavoazului electric, jocuri de artificii, carnavalul bărcilor și retragerea cu torţe.
 


Tradiția continuă
 
După Revoluţia din decembrie 1989, Marina Română a reluat tradiţia sărbătoririi zilei sale la 15 august.

Astfel, prin Ordinul de Zi nr. 15/8 august 1990, ministrul Apărării Naţionale, generalul-colonel Victor Stănculescu sublinia: ,,Această aniversare se prezintă ca o evocare simbolică a muncii, jertfelor şi înfăptuirilor marinarilor români, care, din cele mai vechi timpuri, au făcut să fluture la catarg pavilionul scump al ţării pe toate meridianele Oceanului Planetar şi au adus o importantă contribuţie la înfăptuirea marilor evenimente istorice din viaţa patriei şi a poporului.

Marinarii români au participat activ la apărarea fruntariilor maritime şi fluviale ale României, mărturie fiind faptele de vitejie săvârşite în Războiul pentru Independenţă din 1877-1878 şi în cele două conflagraţii mondiale, unde misiunile primite au fost îndeplinite cu abnegaţie şi devotament.
Moştenitoarea unor bogate tradiţii, Marina Română a făcut încă o dată dovada unui înalt patriotism prin participarea activă la victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în urma căreia poporul şi-a recâştigat demnitatea şi libertatea.”.

Prin Legea nr. 202 din 21 octombrie 2008, ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului a fost desemnată sărbătoare naţională.

Astfel, Ziua Marinei Române a redevenit un moment de înălţare spirituală şi de preamărire a jertfei eroilor apelor, motiv de etalare a frumoaselor tradiţii marinăreşti şi prilej de reafirmare a potenţialului combativ şi a capabilităţilor operaţionale ale Forţelor Navale Române.

LA MULȚI ANI, MARINARI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

BUN CART ÎNAINTE MARINEI ROMÂNE ȘI PAVILIONULUI SĂU TRICOLOR!
 

Bibliografie:
 
Marian Moșneagu, “Ziua Marinei la români”, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, 2002
Marian Moșneagu, “Crucișătorul «Elisabeta» în campanie”, Editura Militară, București, 2012 



Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu