Proiectul Planului de Management al Fluviului Dunarea, Deltei Dunarii, Spatiului Hidrografic Dobroge

Proiectul Planului de Management al Fluviului Dunarea, Deltei Dunarii, Spatiului Hidrografic Dobrogea si Apelor Costiere

      Directiva Cadru in domeniul apei a fost adoptata de catre Parlamentul European la data de 23 octombrie 2000 si a fost pusa in aplicare incepand cu 22 decembrie 2000, cand a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Obiectul central al Directivei Cadru in domeniul apei este acela de a obtine o “stare buna” pentru toate corpurile de apa, atat pentru cele de suprafata cat si pentru cele subterane, cu exceptia corpurilor puternic modificate si artificiale, pentru care se defineste “potentialul ecologic bun.”
Planul de management bazinal este in stransa corelatie cu dezvoltarea socio-economica si prezinta punctul de plecare pentru masurile de management din toate ramurile economiei, masurile de gospodarire a apelor la nivel bazinal si local evidentiaza factorii majori care influenteaza gospodarirea apei intr-un bazin hidrografic.
Proiectul Planului de Management al Fluviului Dunarea, Deltei Dunarii, Spatiului Hidrografic Dobrogea si Apelor Costiere – varianta preliminara – este prezentat pe site-ul Directiei de Apa Dobrogea-Litoral pe 22 decembrie 2008, in vederea informarii si consultarii publicului pe o perioada de 6 luni in cursul anului 2009.
Proiectul Planului de Management cuprinde caracterizarea apelor de suprafata si subterane, identificarea tipologiei, delimitarea si caracterizarea corpurilor de apa existente pe arealul administrat de Directia Apelor Dobrogea-Litoral.
In procesul de caracterizare a starii corpului de apa, o etapa importanta o reprezinta identificarea presiunilor si a impactului acestora asupra corpului respectiv. Aceste presiuni pot fi impartite in: presiuni punctiforme (evacuari directe in apele de suprafata), presiuni difuze (provenite din agricultura, aglomerari fara sisteme de canalizare, poluare atmosferica, etc.). In conformitate cu Directiva Cadru in domeniul apei, se considera presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apa studiat.
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apa de suprafata a fost evaluat avand in vedere corpurile de apa redelimitate in anul 2008, reactualizarea informatiilor privind presiunile semnificative si impactul acestora asupra apelor, precum si identificarea masurilor de baza.
Riscul ecologic (riscul de a nu atinge starea ecologica buna) este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substante organice, poluarea cu nutrienti, precum si alterarile hidromorfologice. Pentru riscul ecologic, evaluarea realizata pe baza elementelor biologice are un rol primordial.
Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimica buna) este definit de o singura categorie si anume poluare cu substante prioritare si cu alti poluanti, considerand valorile prag propuse in noua Directiva privind standardele de calitate pentru mediu in domeniul politicii apei.
Riscul total este compus din riscul ecologic si riscul chimic, iar evaluarea este data de cea mai proasta situatie regasita la cele 2 categorii de risc.