Alocutiunea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la intalnirea cu Sefii Misiunilor Diplomatice

 COMUNICAT DE PRESĂ

(20 ianuarie 2010)

 REF: Alocuţiunea preşedintelui României, Traian Băsescu, la întâlnirea de început de an cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi la Bucureşti

Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a primit miercuri, 20 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, pe Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi la Bucureşti.

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„Domnule ministru de Externe,
Excelenţa Voastră, domnule Nunţiu Apostolic,
Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor Şefi de Misiuni,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte de toate, doresc să vă mulţumesc, domnule Nunţiu Apostolic, pentru cuvintele deosebit de amabile pe care le-aţi rostit la adresa ţării mele, precum şi pentru urările calde pe care le-aţi transmis, ca de fiecare dată, mie şi poporului român.

Aş dori să vă împărtăşesc un lucru pe care, poate, nu mulţi îl cunosc. Anul acesta se împlinesc 700 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Basarab I, zis Întemeietorul. Basarab I este considerat fondatorul Ţării Româneşti, el unind sub autoritatea sa toate teritoriile de la sud de Carpaţi. Provincia istorică Basarabia, aflată la nord de gurile Dunării, îşi datorează numele tocmai acestui mare domnitor.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Anul care s-a încheiat de curând a fost unul al contrastelor. A debutat cu două crize severe - conflictul armat din Gaza şi criza gazelor - şi s-a terminat cu un succes major pentru Europa: intrarea în vigoare, la 1 decembrie, a Tratatului de la Lisabona.

A fost un an marcat de o criză economică profundă şi de o pandemie severă de gripă A/H1N1, care abia acum îşi atinge vârful în România. În acelaşi timp, a fost un an al speranţei pentru multe popoare. Pentru poporul american, care şi-a ales un nou Preşedinte, pentru popoarele albanez şi croat, peste care s-a deschis umbrela de securitate a NATO, pentru poporul irakian, care şi-a luat soarta în propriile mâini. A fost un an al speranţei pentru cetăţenii Republicii Moldova, care au luptat pentru democraţie uneori cu preţul vieţii şi pentru poporul islandez care, confruntat cu o criză economică extrem de aspră, şi-a exprimat voinţa de a deveni parte a Uniunii Europene.

2009 este anul în care diplomaţia multilaterală şi respectarea dreptului internaţional au reprezentat principalele instrumente utilizate de comunitatea internaţionala în eforturile de promovare a propriilor interesele. Este o şansă de care trebuie să profităm pentru a reda greutatea cuvenită principiilor fundamentale ale dreptului internaţional, aşa cum sunt stipulate în Carta ONU şi în Actul Final de la Helsinki.

România şi-a construit un profil internaţional de stat care respectă şi promovează respectarea dreptului în relaţiile internaţionale şi îşi susţine interesele bazându-se pe deplinul respect al dreptului internaţional. În februarie 2009, Curtea Internaţională de Justiţie a pronunţat o soluţie echitabilă în cauza delimitării spaţiilor maritime în Marea Neagră. Această experienţă pozitivă îmi oferă argumentele necesare pentru a încuraja utilizarea cu încredere a sistemului jurisdicţiei internaţionale. În aceeaşi logică se înscrie şi implicarea activă a României în cauza exprimării unei opinii consultative la Curtea Internaţională de Justiţie în problema Kosovo.

Doamnelor şi domnilor şefi de misiuni,

Cuvintele cheie ale politicii externe româneşti în noul meu mandat de Preşedinte vor fi dinamismul, continuitatea, valorificarea oportunităţilor, pragmatismul, predictibilitatea, respectarea angajamentelor, multilateralismul eficient şi solidaritatea, iar pilonii care vor susţine această politică sunt participarea energică la proiectul european, o relaţie transatlantică solidă şi o politică de vecinătate activă. Elementul de noutate îl constituie situaţia distinctă a României din 2010 faţă de România din 2005, diferenţa fundamentală fiind aceea între o ţară încă aspirantă la statutul de membru al Uniunii Europene şi un stat membru cu drepturi depline, interesat să-şi crească ponderea şi influenţa în afacerile Uniunii.

Pentru următorii cinci ani, România se va raporta cu dinamism la Uniunea Europeană, dintr-o triplă perspectivă: va contribui la consolidarea profilului Uniunii pe plan internaţional; va urmări să-şi consolideze poziţia în interiorul Uniunii, în special prin desăvârşirea procesului de integrare; şi, în al treilea rând, îşi va utiliza cu eficienţă şi responsabilitate poziţia de stat membru pentru a-şi promova, prin intermediul politicilor Uniunii Eeuropene, propriile interese naţionale.

Consolidarea profilului internaţional al Uniunii Europene reprezintă un obiectiv prioritar al României, explicat, pe de o parte, prin interesul său natural de a face parte dintr-o organizaţie puternică şi influentă şi, pe de altă parte, prin sporirea, pe această cale, a capacităţii Uniunii de a-şi pune în aplicare propriile politici şi de a contribui astfel la soluţionarea problemelor globale presante, cu efecte benefice pentru toate statele membre. Principalul instrument de consolidare a rolului Uniunii Europene este avansarea reformei instituţionale, prin punerea în practică a Tratatului de la Lisabona.

Prin crearea poziţiilor de preşedinte permanent al Consiliului European şi de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Uniunea va fi reprezentată mai eficient în exterior, iar coerenţa sa în politica externă va spori, ceea ce-i va asigura baza necesară pentru creşterea eficienţei eforturilor de combatere a crizei economice globale, problemă care va domina, probabil, şi anul 2010. Printr-o politică externă mai coezivă, Uniunea va contribui la consolidarea noii ordini juridice internaţionale, la creşterea securităţii energetice a statelor membre, la combaterea schimbărilor climatice sau a sărăciei şi excluziunii sociale, 2010 fiind, după cum este ştiut, anul european de luptă împotriva acestui din urmă flagel.

În această nouă etapă, România este în mod îndreptăţit interesată să-şi consolideze poziţia în interiorul Uniunii, în special prin desăvârşirea procesului de integrare. Este un obiectiv care, ca şi până acum, necesită atât eforturile noastre susţinute, cât şi susţinerea dumneavoastră, a partenerilor noştri europeni. Convergenţa intereselor noastre este firească, având în vedere natura Uniunii de spaţiu gestionat în comun. Integrarea presupune atât eliminarea discrepanţelor care ne defavorizează, precum obstacolele în circulaţia forţei de muncă sau mecanismul de monitorizare în justiţie, cât şi participarea la politicile cele mai avansate – aderarea la spaţiul Schengen şi adoptarea euro, la orizontul anilor 2014/2015.

Uniunea Europeană nu este o entitate abstractă, ci o asociere de state suverane, iar conectarea noastră la afacerile Uniunii trebuie dublată de o cooperare eficientă cu statele membre. Interesul nostru major este intensificarea colaborării economice şi politice cu toate statele membre, inclusiv prin valorificarea superioară şi extinderea instrumentului parteneriatelor strategice, de tipul celui pe care România îl are cu Franţa.

În sfârşit, consolidarea rolului Uniunii şi a poziţiei noastre în Uniune ne va permite, în mod natural, să ne satisfacem o serie de interese naţionale: dezvoltarea economică şi socială prin bugetarea corespunzătoare a politicii de coeziune şi a politicii agricole şi, implicit, atragerea sporită a fondurilor europene; dezvoltarea regiunilor învecinate prin continuarea procesului de extindere - inclusiv cu state precum Republica Moldova - sau prin implementarea unor procese utile - Strategia UE pentru Regiunea Dunăreană, Sinergia Mării Negre, Parteneriatul Estic; integrarea socială a romilor prin implementarea Platformei Europene Integrate pentru Incluziunea Romilor.

Stimaţi invitaţi,

Continuitatea este cuvântul care va caracteriza relaţia noastră cu Statele Unite. Vrem o colaborare strânsă cu America pentru valorile pe care ea le simbolizează: democraţie, respectul pentru drepurile omului, eficienţă economică, siguranţă. Dorim să dezvoltăm parteneriatul strategic pe componentele sale esenţiale: cooperare economică, dialog politic, problematica vizelor, securitate.

O prietenie dăinuie atunci când ambii parteneri ştiu să dăruiască, iar noi am dovedit în aceşti ani Statelor Unite că suntem un partener de nădejdem, fie că ne referim numai la Afganistan sau la recent încheiata misiune din Irak. La rândul nostru, ştim că ne putem bizui pe creşterea în continuare a cooperării economice cu Statele Unite ale Americii, pe atragerea de noi investiţii americane, pe sprijinul Americii în proiectele esenţiale pentru securitatea noastră energetică, precum proiectul Nabucco sau terminalul de gaze lichefiate LNG de la Constanţa, pe liberalizarea treptată a regimului de vize sau pe colaborarea strânsă în domeniul securităţii.

Asigurarea securităţii României nu poate fi concepută fără o relaţie transatlantică strânsă, al cărei pilon este Alianţa Nord-Atlantică. Anul curent stă sub semnul adoptării noului concept strategic care, în viziunea României, trebuie să includă răspunsuri la o gamă extinsă de noi ameninţări la adresa securităţii, şi mă refer în principal la terorism, insecuritate energetică, atacuri cibernetice sau proliferare. Securitatea poate fi asigurată atât prin prestabilirea de răspunsuri eficiente la ameninţările prezumtive, cât şi prin implementarea de proiecte cu potenţial descurajator – cum ar fi scutul aliat antirachetă sau asigurarea securităţii rutelor de transport al energiei. O politică ce şi-a dovedit eficacitatea în acest sens este extinderea, care trebuie să continue cu statele din estul şi sud-estul continentului. Este de la sine înţeles că principiul indivizibilităţii securităţii, concretizat în Articolul 5 al Tratatului de la Washington, îşi va menţine importanţa capitală.

Predictibilitatea va fi amprenta politicii României în domeniul securităţii. Ne vom implica activ în dezbaterile pe marginea iniţiativelor curente privind arhitectura de securitate europeană, prin susţinerea unei poziţii comune a statelor membre ale Uniunii Europene şi NATO; ne vom continua eforturile pe plan naţional şi internaţional în combaterea terorismului; ne vom duce la îndeplinire angajamentele în domeniul neproliferării, cu sublinierea rolului esenţial al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică; vom urmări cu interes procesul reducerii armamentelor strategice, ale cărui progrese vor contribui la deblocarea activităţii conferinţei de dezarmare; ne vom onora angajamentele în Afganistan, dosar prioritar al Uniunii Europene şi NATO, precum şi în alte teatre de operaţii, cu obiectivul pacificării şi reconstrucţiei zonelor în conflict.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Vorbind despre politica externă a României în statele din vecinătatea estică şi sud-estică, vorbim despre solidaritate şi valorificarea oportunităţilor. Solidaritatea ne animă eforturile de sprijinire a apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Cu toţii cunoaşteţi relaţia specială dintre România şi vecinul său din est. Ne leagă o istorie comună, avem aceeaşi limbă şi aceeaşi cultură. Românii trăiesc pe ambele maluri ale Prutului, iar această realitate face din susţinerea aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova proiectul meu de suflet. Nu întâmplător, prima vizită pe care o voi efectua în străinătate, la începutul noului mandat, va fi în Republica Moldova, peste exact o săptămână. După o perioadă în care bunăvoinţa noastră a fost pusă la încercare, există, acum, premisele pentru reconstruirea unei relaţii bazate pe încredere, solidaritate şi năzuinţe comune, nucleu pe care nu vom pregeta să-l valorificăm în interes reciproc. În ceea ce ne priveşte, ne vom manifesta activ în interiorul UE pentru includerea Chişinăului în spaţiul unde, istoric vorbind, îi este locul. Un obstacol care trebuie depăşit este conflictul transnistrean, dosar în care Uniunea poate avea, credem, o implicare mai susţinută.

Interesele noastre legate de Ucraina sunt multiple, iar satisfacerea lor nu poate fi disociată de edificarea unui stat vecin democratic, dezvoltat şi stabil. Numai astfel ne vom asigura securitatea energetică, numai astfel vom putea soluţiona dosarele comune sensibile precum Bâstroe sau drepturile minorităţilor. Iar o Ucraină democratică şi dezvoltată nu poate fi imaginată, în contextul actual, în afara spaţiului politic european sau euroatlantic.

Importanţa strategică a statelor din Caucazul de Sud poate fi cu greu îndeajuns evidenţiată. Obiectivul noului meu mandat este de a fructifica relaţia privilegiată pe care o avem cu aceste ţări, fie că vorbim de Georgia, al cărui potenţial de cooperare în domenii precum energia, transportul sau infrastructura este deosebit de ridicat, de Azerbaidjan, alături de care dorim să valorizăm parteneriatul strategic încheiat în septembrie 2009, având drept vectori cooperarea economică şi energetică. Apropierea acestor ţări de UE şi, în cazul Georgiei, de NATO, are o importanţă capitală în atingerea acestor obiective şi va contribui inclusiv la soluţionarea problemelor subregiunii – adică conflictele îngheţate sau relaţiile cu vecinii.

Acum cinci ani de zile atrăgeam atenţia partenerilor noştri asupra potenţialului strategic insuficient exploatat al Mării Negre. Astăzi există o acceptare generală a acestei realităţi şi, mai mult decât atât, există instrumente de a o valorifica, fie că vorbim de Sinergia Mării Negre, a cărei implementare nu mai poate fi amânată sau de proiectul complementar, Parteneriatul Estic. Vom utiliza aceste mijloace şi altele, precum preşedinţia în exerciţiu a OCEMN pe care o vom deţine în 2011, pentru satisfacerea unui interes major – securitatea energetică, prin conectarea zonei Mării Negre cu zona Mării Caspice prin intermediul coridoarelor de transport energetic.

De Asia Centrală ne vom relaţiona pe două căi – prin intermediul instrumentelor oferite de Uniunea Europeană, în special Strategia Uniunii Europene pentru Asia Centrală şi prin intermediul relaţiilor bilaterale foarte bune pe care le avem cu toate statele zonei – în urmărirea obiectivului central de asigurare a securităţii noastre energetice. În acest sens, vom acţiona pentru implicarea ţărilor regiunii în proiecte europene strategice precum Nabucco sau PEOP.

Pentru România, o importanţă cel puţin egală cu vecinătatea estică o au Balcanii de Vest. Avem nevoie, în imediata noastră vecinătate, de o zonă stabilă şi prosperă, ceea ce, pentru statele din Balcanii de Vest, se traduce în susţinerea proceselor de integrare europeană şi euroatlantică. Avem o cooperare economică în creştere cu aceste ţări, am obţinut sprijinul lor pentru proiecte de dezvoltare regională, cum ar fi coridorul de transport dunărean şi suntem puternic implicaţi în misiunile de stabilizare din zonă. Pe de altă parte, credem că misiunile OSCE trebuie finalizate treptat, iar atribuţiile lor transferate statelor gazdă. 

Datorită imediatei vecinătăţi şi a situaţiei sale particulare, Serbia prezintă o importanţă aparte pentru noi. Tocmai de aceea, apropierea Serbiei de Uniunea Europeană şi NATO constituie un interes naţional al României. Ataşamentul nostru pentru respectarea normelor juridice internaţionale a stat la baza susţinerii demersului Serbiei la Curtea Internaţională de Justiţie în problema Kosovo.

Importanţa vitală pe care o acordăm zonelor învecinătate nu poate fi pe deplin înţeleasă fără luarea în considerare a intereselor noastre în materie de minorităţi. Firul logic ar fi acesta: state vecine democratice şi dezvoltate, relaţii reciproc avantajoase cu România, tratament corect pentru minoritatea română. În acest scop, vom participa activ şi la procesul de remodelare şi eficientizare a structurilor de cooperare regionale şi subregionale.

Doamnelor şi domnilor,

Politica externă a României nu se opreşte aici. Am ajuns în zona pragmatismului, iar acesta semnifică, în prezent, o relaţie economica eficientă. Există o serie de state cu un potenţial excepţional de cooperare economică, dintre care unele adevărate puteri globale, care ne interesează în cel mai înalt grad.

Relaţia noastră cu Rusia a avut, de-a lungul timpului, accente particulare, însă niciodată nu ne-am ignorat. Influenţa Rusiei în regiune este semnificativă, iar România conştientizează această realitate. Mesajul pe care doresc să-l transmit aici este că Rusia poate avea în România un partener atâta timp cât interesele noastre sunt respectate. Avem nevoie de o cooperare economică reciproc avantajoasă cu Rusia, pe linia schimburilor comericiale, care au crescut deja de patru ori în timpul primului meu mandat.

China este un exemplu de succes al politicii externe româneşti, o ţară alături de care avem o cooperare politică excelentă pe care dorim să o fructificăm prin consolidarea relaţiilor economice tradiţionale. Am primit cu deosebită satisfacţie angajamentul autorităţilor chineze de a sprijini investiţiile firmelor naţionale în România. Ţara noastră este, deja, principala destinaţie a investiţiilor Chinei în Europa Centrală şi de Sud-Est. Pe termen mediu, vizăm concretizarea Parteneriatului Amplu şi, pentru acest an, o participare de succes la Expoziţia Mondială de la Shanghai.

Potenţialul economic şi energetic al Turciei o plasează în prim planul eforturilor diplomatice româneşti. Nu vom înceta să ne facem cunoscută convingerea că valorizarea deplină a acestui potenţial nu se poate realiza decât prin aderarea Turciei la Uniunea Europeană, desigur cu respectarea condiţionalităţilor aferente, obiectiv pe care îl susţinem puternic.

O zonă de maxim interes pentru România este Orientul Mijlociu, atât datorită implicaţiilor globale ale situaţiei sale de securitate, cât şi datorită oportunităţilor de cooperare economică pe care le oferă statele regiunii. Suntem interesaţi de colaborarea pe linie energetică cu aceste state care, din această perspectivă, apar nu doar nişte consumatoare de securitate, ci şi contributoare la securitatea energetică a Europei. Valorificarea acestor oportunităţi nu poate avea loc în lipsa progreselor din procesul de pace, ale cărui puncte de referinţă valoroase sunt Foaia de Parcurs şi Iniţiativa Arabă de Pace.

Legătura specială pe care o avem cu Israelul, datorată inclusiv celor 61 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte, dar şi a realităţii că în Israel trăiesc circa 500 de mii de vorbitori de limbă română, se va dezvolta în sensul celor convenite în cadrul vizitei pe care am efectuat-o anul trecut la Ierusalim.

Avem ambiţii şi pentru cooperarea cu alte state de mare importanţă pentru noi: valorizarea Parteneriatului Strategic cu Coreea de Sud, concretizarea Parteneriatului Extins cu India, relaţionarea cu Canada prin prisma relaţiei transatlantice, întărirea cooperării economice cu Japonia sau cu statele din Asia de Sud-Est, în special Indonezia, Vietnam, Thailanda şi Malaiezia, cooperarea mai strânsă cu state din America Latină, precum Brazilia, Chile sau Mexic, fructificând inclusiv afinităţile culturale sau dezvoltarea unei cooperarări multisectoriale eficiente cu ţările africane, mai ales cele din nordul continentului – Algeria, Egipt, Maroc sau Tunisia.

Excelenţele voastre,

Gestionarea problemelor globale nu se poate imagina în afara diplomaţiei multilaterale şi, în special, fără participarea la activităţile ONU, fie că ne referim la combaterea schimbărilor climatice sau la implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. România îşi va menţine angajamentul ferm în eforturile de combatere a schimbărilor climatice, în special prin susţinerea acţiunii UE. Interesul major pe care îl acordăm acestei problematici este motivul pentru care intenţionăm să ne depunem candidatura pentru găzduirea conferinţei ONU din 2013.

Criza economică va afecta şi în acest an majoritatea statelor lumii, însă, alături de implementarea de politici economice vizând combaterea efectelor sale, va trebui să întreprindem fără întârziere reformarea organismelor financiare internaţionale, pentru a elimina factorii care au făcut posibilă o astfel de evoluţie.

Aderarea la OCDE reprezintă o prioritate a politicii externe româneşti şi vom depune eforturile necesare pentru îndeplinirea cât mai curând posibil a acestui obiectiv. Profit de acest prilej pentru a-mi exprima încrederea că România va beneficia de sprijin din partea statelor pe care le reprezentaţi, membre OCDE, în perspectiva viitoarei extinderi.

Doamnelor şi domnilor,

Promovarea economică externă şi sprijinirea pătrunderii, menţinerii sau revenirii companiilor româneşti pe pieţele străine va constitui o preocupare prioritară a autorităţilor române. Relaţiile economice şi comerciale în interiorul Uniunii Europene vor continua să deţină un rol major în acest proces, însă dorim să valorificăm şi alte relaţii: Balcanii, vecinatatea estică, Orientul Mijlociu, nordul Africii, Orientul Îndepărtat sau Asia de Sud-Est. În acelaşi timp, ne propunem să generăm reluarea fluxurilor investiţionale spre ţara noastră, pe măsura depăşirii efectelor crizei economice.

Am susţinut constant o politică energetică consolidată a Uniunii Europene, cu două componente principale: asigurarea interconexiunilor între statele membre – iar România va dezvolta două proiecte importante cu Ungaria şi Bulgaria – şi diversificarea surselor şi rutelor de transport ale hidrocarburilor. Materializarea proiectului Nabucco a constituit un succes major, iar finalizarea sa rămâne o prioritate absolută.

Stimaţi invitaţi,

Obiectivul final al politicii externe este identic cu cele ale altor politici ale statului: creşterea bunăstării şi siguranţei cetăţenilor. Majoritatea acţiunilor de politică externă au un grad ridicat de abstractizare, iar beneficiile pe care le aduc populaţiei sunt, adesea, greu cuantificabile şi pe termen lung. Atunci, însă, când există acţiuni de politică externă care pot ajuta direct şi imediat cetăţeanul, ne revine datoria să le punem în practică în cel mai scurt timp.

Nu am făcut niciodată vreo diferenţiere între cetăţenii români din interiorul ţării şi cei din afară. Promovarea intereselor şi protejarea drepturilor ambelor categorii reprezintă o prioritate pentru politica externă a României. Atunci când vorbim, însă, de politica externă, avem în vedere sprijinirea românilor din afara graniţelor. Pentru ei, trebuie să implementăm acele proceduri şi să creăm acele instituţii care sunt mai bine poziţionate pentru a-i ajuta în viaţa de zi cu zi şi, mai ales, în contactele lor cu ţara.

Una dintre cele mai mari satisfacţii ale primului meu mandat o reprezintă îndeplinirea promisiunilor pe care le-am făcut românilor din străinătate, fie că am în vedere liberalizarea pieţei muncii într-un număr semnificativ de state ale Uniunii Europene, modificarea Legii Cetăţeniei, reprezentarea acestor români în Parlamentul de la Bucureşti sau creşterea numărului de consulate din străinătate. Acest proces va continua şi în următorii cinci ani, prin măsuri precum introducerea votului prin corespondenta, înfiinţarea unui Call Center pentru românii din străinătate sau deschiderea de noi consulate. Pentru multe dintre aceste proiecte avem nevoie şi de sprijinul ţărilor dumneavoastră.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Închei printr-un apel la solidaritate. În faţa multiplelor provocări şi probleme cu care ne confruntăm pe plan internaţional nu există un răspuns mai eficient decât solidaritatea. Mai devreme sau mai târziu vom fi confruntaţi cu toţii cu probleme greu de rezolvat. Atunci, însă, când avem de partea noastră partenerii dintr-o organizaţie sau comunitatea internaţională în ansamblul său, nu există dificultate pe care să nu o putem depăşi. Nu am un exemplu mai bun decât solidaritatea pe care au demonstrat-o toate ţările lumii în faţa catastrofei naturale şi umanitare din greu încercatul stat Haiti.

Înainte de a încheia, vă mulţumesc pentru activitatea admirabilă pe care o desfăşuraţi în România, pentru eforturile deosebite pe care le faceţi pentru strângerea cooperării bilaterale sau în cadrul organizaţiilor internaţionale şi vă doresc un an prosper, liniştit şi plin de realizări. Vă rog să transmiteţi acest mesaj şi în capitalele dumneavoastră. La mulţi ani! Vă mulţumesc.”

Departamentul Comunicare Publica