Declaratia de presa a presedintelui Romaniei, Traian Basescu

COMUNICAT DE PRESĂ

(09 iunie 2009)

REF: Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 09 iunie a.c., o declaraţie de presă, la Palatul Cotroceni. Vă prezentăm textul declaraţiei:

„Bună ziua,

Aş vrea să fac o foarte scurtă declaraţie legată de intervenţiile publice ale domnului preşedinte al Senatului, Mircea Geoană, legat de retragerea trupelor româneşti din Irak. În primul rând, doresc să încep prin a saluta anunţul domnului Mircea Geoană că doreşte să se retragă din CSAT. Sigur, eu salut declaraţia, legalitatea, din punct de vedere constituţional şi din punct de vedere al respectării legilor în vigoare, nu o apreciez eu, rămâne să o aprecieze cei în drept, dar pe fond salut declaraţia de intenţie a domnului Mircea Geoană. Aş aminti că această declaraţie de intenţie a domnului Mircea Geoană de a se retrage din CSAT este total contradictorie cu insistenţa dânsului de a impune, în protocolul coaliţiei, prezenţa preşedintelui Senatului în această structură de securitate naţională. A reuşit să o impună în negocierile cu partenerii de guvernare, s-a emis în baza acestui protocol o ordonanţă de urgenţă care modifica structura CSAT. Este o schimbare radicală faţă de opţiunile pe care le avea acum şase luni. În orice caz, dacă am fi luat în seamă toate declaraţiile domnului Mircea Geoană, făcute în timp, probabil că ar fi trebuit să retragem trupele din Irak când nu îşi terminaseră misiunea, în anul 2006, sau ar fi trebuit probabil să avem ţara într-un derapaj economic, neavând un acord de finanţare a rezervei Băncii Naţionale cu Fondul Monetar Internaţional. De aceea, am anumite suspiciuni asupra responsabilităţii cu care domnul Mircea Geoană face declaraţii publice. În ceea ce priveşte desfăşurarea aprobărilor pentru menţinerea trupelor în Irak după 31 decembrie 2008, aş vrea să-i aduc aminte domnului Mircea Geoană că pe data de 22 decembrie 2008 Parlamentul României a aprobat Hotărârea nr. 32, prin care se aproba prelungirea misiunii trupelor româneşti în Irak. Pe data de 22 decembrie domnul Mircea Geoană era preşedintele Senatului, iar Hotărârea 32 este o hotărâre a Parlamentului. De asemenea, pe data de 20 ianuarie în prezenţa domnului vicepreşedinte CSAT, Mircea Geoană, 20 ianuarie 2009, în CSAT s-a discutat şi s-a aprobat rămânerea trupelor româneşti în Irak în baza solicitării guvernului irakian.

În data de 5 februarie 2009, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 2, la care a contribuit prin contrasemnare ministrul de Externe, care face parte din partidul dânsului. Deci, prin această ordonanţă, s-a aprobat memorandumul negociat de Ministerul de Externe şi Ministerul Apărării, din România, sub conducerea Ministerului de Externe, pe de o parte, iar pe de altă parte, Guvernul irakian. Memorandumul stabilea, printre altele, misiunile trupelor româneşti în Irak după data de 31 decembrie 2008 şi menţiona extrem de precis că trupele româneşti se vor retrage cel mai târziu la 31 iulie din Irak. Deci, termenul de cel mai târziu implica orice altă dată înainte de 31 iulie 2009 ca termen maxim de retragere. Această Ordonanţă de urgenţă a fost adoptată de Parlamentul României pe data de 12 mai 2009 prin Legea 179. Deci, Ordonanţa de urgenţă care reda integral conţinutul memorandumului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak a fost adoptată prin lege pe data de 12 mai. Sigur, conform procedurilor constituţionale această aprobare a fost posibilă cu votul Senatului şi cu votul Camerei Deputaţilor, Senatul fiind Cameră decizională pentru că era o problemă de politică externă.

Şi acum, explicaţia prezenţei mele în Irak pe data de 4 iunie. Nu este o explicaţie pe care o dau domnului Mircea Geoană, pentru că ştie foarte bine de ce m-am aflat acolo, ci este o explicaţie pe care trebuie să o dau românilor. Data de 4 iunie nu a fost data retragerii din Irak. Data retragerii noastre din Irak este cea stabilită de Parlamentul României prin lege, adică cel mai târziu 31 iulie 2009. Data de 4 iunie a fost data în care comandamentul forţelor multinaţionale din Irak a stabilit începerea predării atribuţiunilor militarilor români către militarii irakieni şi încetarea mandatului de operaţiuni militare în Irak pentru trupele româneşti. Aceasta a fost şi semnificaţia coborârii drapelului României pe data de 4 iunie în Irak. Data de 4 iunie nu a fost stabilită de Guvernul României, repet. Politicienii iau deciziile politice, deciziile de staţionare şi de misiuni ale trupelor, dar modul de, în cazul nostru, de retragere a trupelor, este o operaţiune pe care o stabilesc generalii. Data, momentul potrivit pentru predarea atribuţiunilor româneşti către armata naţională irakiană au stabilit-o generalii. Din punct de vedere politic, ei trebuie să respecte data limită de staţionare a trupelor româneşti în Irak. Nu intru în mai multe explicaţii pentru că operaţiunea a fost mult mai complexă decât cea legată de predarea misiunii de către trupele româneşti. Întreaga divizie americană sub comanda căreia au luptat trupele româneşti în Irak a predat teritoriul de responsabilitate şi atribuţiunile către armata irakiană în data de 4 iunie.

Şi acest lucru, repet, l-au stabilit generalii şi nu politicienii. Prezenţa mea acolo era importantă pentru că am fost unul dintre aceia care au susţinut că România trebuie să-şi menţină trupele până când îşi termină misiunea, pe de-o parte; pe de altă parte, era obligaţia mea de şef al statului ca, după ceremonia de încetare a acţiunilor militare româneşti pe teritoriul irakian, să-l întâlnesc pe preşedintele irakian şi să-l informez că trupele româneşti nu mai sunt trupe combatante pe teritoriul Irakului. Este un gest care se face între şefii de stat. Acum, probabil că domnul Geoană nu înţelege ce înseamnă încetarea operaţiunilor. Nu înseamnă şi posibilitatea de a pleca imediat. În intervalul până la termenul limită, militarii români trebuie să predea către militarii americani toată tehnica de luptă care le-a fost împrumutată pe timpul misiunii şi este un volum foarte mare de tehnică de luptă împrumutată militarilor români. În al doilea rând, toată tehnica de luptă a militarilor români trebuie dusă într-o altă ţară unde să fie ambarcată pe navă şi adusă acasă. Pentru cei care nu ştiu, deja din Irak s-a mai făcut un transport de tehnică de luptă cu nava, pentru că noi am avut acolo mijloace de luptă pentru 860 de militari, ori în momentul de faţă mai avem în Irak 360 de militari. Ori, tehnica de luptă pentru cei 360 de militari trebuie dusă în altă ţară şi de acolo, cu nava, adusă în România. Vă mai dau un exemplu, nu pentru că pare spectaculos, dar acolo, în cei şase ani de operaţiuni ale Armatei Române, s-a creat un mare stoc de muniţie cu termenul de valabilitate expirat. În acest interval, până la plecare, militarii români trebuie să distrugă cele 45 de tone de muniţie expirată, care nu mai pot fi urcate pe nave, datorită riscului pe care îl prezintă la transport o muniţie expirată. Toată planificarea de retragere în condiţiile în care militarii români au încetat operaţiunile pe data de 4 iunie este planificată să se termine pe 25 iulie. Există o rezervă de cinci zile pentru situaţiile în care ar apărea ceva excepţional, să nu ne punem militarii în situaţia de a depăşi termenul de 31 iulie 2009 pe teritoriul irakian, pentru că aceasta ar însemna că se află într-o staţionare ilegală şi ostilă pe teritoriul statului irakian, ostilă prin nerespectarea angajamentului ca pe 31 iulie să nu mai avem niciun militar. Acestea sunt explicaţiile!

Putem merge şi mai departe. Niciodată nu m-am dus în Irak fără să vizitez şi trupele din Afganistan. Ar putea fi considerat un gest de impoliteţe să te duci în Irak, la trupe, şi să nu îţi continui drumul în Afganistan. Datorită progamului de acasă pe care l-am fixat cu mult timp înainte, adică întâlnirea din Insula Mare a Brăilei cu agricultorii, pe 5 iunie, am fost nevoit să vin să particip la acea întâlnire din Insula Mare a Brăilei şi pe data de 6 să-mi continui drumul către Afganistan. Niciodată deplasările în Irak sau Afganistan nu au fost făcute publice înainte, din motive de securitate. Acestea sunt explicaţiile pe care cred că trebuia să le dau românilor, nu domnului Geoană, pentru că, am convingerea, el poate să înţeleagă. A făcut un joc politic pe spinarea Armatei, un joc politic incorect. Nu am vrut să-i răspund în ziua alegerilor pentru că nu era în regulă să mutăm concentrarea de pe alegeri spre o dezbatere legată de încetarea operaţiunilor în Irak. Ca şi o concluzie vreau să ştiţi că sunt mulţumit că s-a rezistat presiunilor politice de întrerupere a misiunii şi că este prima misiune în afara frontierelor României pe care Armata Română a angajat-o în 2003, a dus-o la bun sfârşit şi a predat partenerului irakian responsabilităţile pe care ea le-a îndeplinit timp de şase ani. Aş vrea cu această ocazie să felicit cele 12 batalioane care s-au succedat prin rotaţie în misiunile din Irak, să le mulţumesc militarilor români pentru modul cum s-au comportat în teatrul de operaţii şi să le mai spun încă o dată ceea ce le-am spus şi acolo, că au adus un aport extraordinar de credibilitate României ca furnizor de securitate şi ţară capabilă să-şi onoreze angajamentele.

Un al doilea subiect pe care aş dori să-l abordez este legat de disputa care a început, disputa nefericită care a început între partide cu privire la cine desemnează viitorul comisar. Aş vrea să vă spun care este legea şi regula în Uniunea Europeană: propunerea o face Guvernul. Nimeni altcineva nu poate face propuneri Comisiei Europene. Decizia cu privire la desemnarea comisarilor se face în Consiliul European, acolo unde misiunea mea va fi să susţin propunerea Guvernului, eu fiind membru al Consiliului European în calitate de şef al delegaţiei României la Consiliul European. Şi aş vrea să fac un apel la partidele politice să se abţină de la a face dezbateri publice pe temă, altfel decât în limite civilizate, să se abţină de la a încerca să impună nume sau personaje, pentru că acest lucru poate strica profund procesul început încă din luna ianuarie prin care încercăm obţinerea unui portofoliu important corespunzător ponderii pe care România o are în Consiliul European ca a şaptea ţară ca mărime în Uniunea Europeană. Este un apel pe care îl fac către toate partidele, un apel la responsabilitate. Din data de 12 ianuarie s-au început demersuri extrem de serioase; nicăieri în nicio ţară demersurile pentru desemnarea unui comisar european nu sunt subiect de dispute între partide. Ar trebui să avem şi noi un comportament corect din acest punct de vedere şi atenţionez că datorită dezbaterilor publice se poate nărui tot efortul pe care îl facem din luna ianuarie pentru obţinerea unui portofoliu important pe măsura ponderii pe care România o are în Uniunea Europeană. Ce vă pot spune însă în mod cert, că desemnarea comisarului european nu va fi bazată pe criteriul politic, ci pe criteriul de competenţă, funcţie de portofoliul pe care vom putea să-l obţinem. Repet, criteriul care va sta la baza desemnării comisarului european este criteriul competenţei, a competenţei recunoscute intern şi internaţional, dacă este posibil. Acestea sunt cele ce doream să declar şi să fac public. Eventual dacă sunt partide care doresc să discute despre viitorul comisar european sau să fie informate cu privire la nivelul demersurilor făcute până în prezent le stau la dispoziţie şi eu sunt convins că le stă la dispoziţie şi Premierul. Vă doresc o zi bună.”

Departamentul de Comunicare Publică