Deschiderea Congresului Jurnalistilor Romani de Pretutindeni “Limbaj-Mesaj-Libertate”

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat vineri, 7 august a.c., la Drobeta Turnu Severin, la deschiderea Congresului Jurnaliştilor Români de Pretutindeni "Limbaj-Mesaj-Libertate". Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„În primul rând bine v-am găsit şi felicitări celor care au avut iniţiativa organizării acestui forum. Mi se pare extrem de important pentru că prin dumneavoastră practic românii comunică între ei, comunică cu ţara mamă, comunică cu ţara a cărei cetăţenie o poartă. Tema forumului dumneavoastră este extrem de incitantă: limbaj, mesaj, libertate. Sigur, în partea de limbaj şi mesaj este o chestiune pe care n-aş aborda-o, pentru că nu aveţi nevoie de lecţii din acest punct de vedere de la politicieni; dumneavoastră ştiţi mai bine, sunteţi mânuitorii limbajului şi ai mesajului. M-aş referi însă la libertate: libertatea de exprimare - una din componentele fundamentale ale democraţiei. Şi pentru ca o democraţie să fie întreagă, are nevoie de două elemente: nediscriminare şi libertate de exprimare. Când nediscriminarea şi libertatea de exprimare sunt garantate într-un stat, putem vorbi de o societate democratică, sigur, în pilonii ei fundamentali, pentru că multe alte lucruri consolidează societatea care poate primi calificativul de societate democratică. Referindu-ne la libertatea presei, cred că este una din principalele garanţii pe care un sistem politic trebuie să le dea - libertatea presei, libertatea de exprimare. Dacă ne referim la ce se întâmplă în România, vă pot spune că, cel puţin din punctul meu de vedere, presa este complet liberă. Nu există pârghii ale statului care să intervină pe libertatea de exprimare şi, în ceea ce mă priveşte, cred că nu există niciun ziarist român care să poată spune "Preşedintele a intervenit împotriva mea" sau împotriva a ceea ce am scris.

Am avut întotdeauna convingerea că presa trebuie să-şi ia libertate atât cât vrea ea, atât cât consideră că trebuie să aibă şi în limitele pe care ea consideră că trebuie să şi le autoimpună, fie că ne referim la limite de decenţă în exprimare, la abordarea faţă de stat, la abordarea faţă de problematica pe care o tratează. Dacă ne referim la presa din jurul României, cea care se adresează de cele mai multe ori românilor care, fără voia lor, şi-au pierdut cetăţenia română - şi mă refer la parte din ţările din vecinătatea noastră - trebuie să fac o remarcă legată de presa din Republica Moldova, care înţeleg că este bine reprezentată aici şi căreia ţin să-i mulţumesc că, prin curaj şi profesionalism, ne-a ţinut la curent pe noi toţi, nu numai pe cetăţenii români, dar şi pe europeni, şi toată lumea democratică, cu evenimentele care s-au petrecut la Chişinău, după prima rundă de alegeri. Şi acolo, trebuie s-o recunoaştem, a fost şi presă română implicată în a transmite cu corectitudine evenimentele care s-au petrecut la Chişinău. Datorită presei, printre altele, s-au putut afla şi adevărurile crunte ale unui regim care nu mai respecta chiar libertatea de exprimare, a unui regim care a recurs la provocări pentru a crea atmosfera necesară să utilizeze instituţiile de forţă ale statului. A fost o lecţie pe care presa din Republica Moldova a dat-o - cred eu - foarte multor jurnalişti, o lecţie de curaj, de profesionalism şi de capacitate de a pune realităţile deasupra chiar a propriei siguranţe. În ceea ce ne priveşte, vom rămâne consecvenţi susţinători ai presei de limbă română şi vom continua să îmbunătăţim resursele puse la dispoziţia presei de limbă română din ţările din jurul frontierelor României.

Români sunt circa 10 milioane răspândiţi în lume, dar românii din jurul frontierelor sunt românii din apropierea noastră, românii care au plătit de multe ori dreptul de a-şi păstra limba, cultura, cu deportări, cu nedreptăţi, cu abuzuri, dar nu au renunţat nicio clipă să-şi păstreze cultura şi limba. De aceea, cred că faţă de acei români din afara frontierelor obligaţiile noastre sunt mai mari. Sunt mai mari şi pentru că ne aflăm într-o zonă în care toate ţările vecine aspiră la statutul de ţară europeană, mai devreme sau mai târziu, iar drepturile minorităţilor se constituie într-unul din principalele criterii  politice pentru ca ţară să facă paşi într-un proces de integrare către Uniunea Europeană. De aceea dăm atenţie deosebită, în ultimul timp, libertăţii de exprimare a minoritarilor români aflaţi pe teritoriul statelor vecine şi trebuie să vă spun că încurajăm păstrarea limbii, a culturii, a tradiţiei românilor din jurul frontierelor României fără însă a uita vreodată că prima responsabilitate a unui cetăţean este loialitatea faţă de propriul lui stat. Niciodată nu o să cerem românilor din afara frontiertelor să nu fie loiali statului pe teritoriul căruia trăiesc. Este, dacă vreţi, un mod de a îmbina corectitudinea faţă de statele vecine, dar în acelaşi timp avem exigenţa ca standardele europene să fie respectate. Foarte mulţi ani România a avut o politică de a crea impresia bunelor relaţii cu vecinii sacrificând chiar interesele minorităţilor, nevorbind despre drepturile acestora şi necerând vecinilor ca drepturile minoritarilor români să fie respectate. Eu am abandonat această politică a nederanjării vecinilor pe probleme legate de drepturile minorităţii române şi fie că am discutat cu preşedintele Iuscenko, fie că am discutat cu preşedintele Voronin, fie că am discutat cu preşedintele Tadić, sau cu preşedintele Ungariei nu am ezitat să ridic problema drepturilor minorităţilor din jurul frontierelor României, chiar dacă acest lucru a părut mai neobişnuit în politica românească şi a stârnit critici chiar din partea presei româneşti sau a politicienilor români.

Important este că România a depăşit faza la care îşi putea permite să nu ţină cont de minorităţile din jurul propriilor frontiere. Minorităţile sunt un element care ne leagă de statele vecine şi nu un element care ne dezbină, care ne desparte. Pentru a ne lega însă solid, temeinic, drepturile minorităţilor române din ţările din jurul frontierelor trebuie să fie respectate pentru ca aceste minorităţi să fie chiar liantul cel mai important al relaţiei bilaterale, fie că vorbim cu Kievul sau cu Belgradul sau cu Budapesta. România are un set legislativ care reflectă, poate la cel mai înalt grad în interiorul Uniunii Europene, respectul pentru minorităţi. Constituţia şi legislaţia României garantează reprezentarea politică a minorităţilor oficial recunoscute în Parlamentul României. Sunt 18 minorităţi şi indiferent de mărimea lor au reprezentare în Parlamentul României. S-au constituit, după cum bine ştiţi, în Grupul minorităţilor. Minorităţile mari, ca spre exemplu cea maghiară, au reprezentare chiar la nivelul unui partid politic adesea extrem de important în balanţa de putere politică în România. Nu există minoritate în România care să nu aibă dreptul de învăţa în limba maternă, de a-şi păstra cultura, de a-şi dezvolta elemente culturale noi, de a se putea afirma cu contribuţii tradiţionale, dar şi noi, la portofoliul cultural general al României. Noi plecăm de la premise că minorităţile îmbogăţesc cultura unei tări şi, din această pespectivă, sprijinul pentru manifestarea integrală a  valorilor culturale este garantat şi efectiv in România. Cred ca abordarea noastră este una corectă şi, de aceea, fără a impune vecinilor noştri aceleaşi standarde, cerem respectarea standardelor europene pentru minorităţi. Şi nu cred că această problemă, chiar dacă nu are impact electoral naţional, este o problemă care să poată fi neglijată.

Probabil în perioada următoare România trebuie să-şi aşeze chiar printre priorităţile maxime ale politicii sale externe apărarea drepturilor minorităţii române pe teritoriul statelor din vecinătate. Dacă observaţi este o nuanţă puţin diferită în condiţiile în care facem eforturi pentru a sprijini minoritatea română, oriunde s-ar afla ea: în America, în Australia, în Germania, în Franţa, în Austria; dar, nuanţa diferită este că mulţi dintre românii din jurul frontierelor nu au avut opţiunea de a nu mai fi cetăţeni români şi acest lucru ne creează o obligaţie în plus dacă ne referim la românii din Ucraina sau la românii din Republica Moldova. Este o obligaţie în plus pe care noi am şi tradus-o prin noua legislaţie legată de cetăţenie; cetăţenia română se acordă în condiţii mult mai facile pentru cei care şi-au pierdut-o fără voinţa lor, în urma evenimentelor politice şi militare arhicunoscute din secolul trecut. La un moment dat, a fost o interpretare „pe cine deranjăm", iar eu vă garantez că nu am deranjat pe nimeni, pentru că toate statele europene înţeleg foarte bine reacţia României la un tratament neadecvat aplicat românilor din afara frontierelor ţării, a celor care şi-au pierdut cetăţenia fără ca cineva să-i întrebe dacă vor să renunţe la ea şi am făcut, în primul rând, acest lucru  pentru a le putea apăra mai bine drepturile şi pentru a le putea fi un partener mai strâns legat de interesele pe care româniii din jurul frontierelor noastre sau, le putem spune, românii de aproape, le au, iar dreptul de a redobândi cetăţenia română este şi el parte a libertăţii, parte a libertăţii cetăţenilor de origine română din jurul frontierelor României.

Revenind la presă, cred că în interiorul acestei viziuni pe care o avem despre românii de aproape, presa joacă un rol esenţial până când toţi vecinii noştri vor înţelege să sprijine învăţătura în limba română, dreptul de exprimare în limba română, şcoli în limba română. Avem această problemă, avem ţări din vecinătate unde încercările de a transmite manuale către şcolile de limba română sunt interzise; au fost blocate aceste încercări. Încercările de a sprijini şcoli de limbă română au fost, de asemenea, blocate de autorităţile unuia dintre vecinii noştri. Asta nu ne descurajează. Nu ne descurajează  pentru că avem posibilitatea să discutăm şi, la nevoie, să cerem extrem de consistent în argumentaţie ca libertăţile minoritarilor români din afara  frontierelor să fie respectate. Avem posibilitatea să discutăm şi, la nevoie, să cerem, extrem de consistent în argumentaţie, ca libertăţile minoritarilor români din afara frontierelor să fie respectate, şi, revin, acolo unde există încă posibilităţi de înţelegere a statelor pe teritoriul cărora românii trăiesc, presa rămâne unul din mijloacele de a menţine spiritul, cultura, limba vii şi de a le promova, dacă vreţi, de a le ţine în portofoliul de cunoştinţe, de a ţine limba română şi cultura românescă în portofoliul de cunoştinţe al etnicilor români din afara frontierelor.  Considerăm că acest lucru nu este o obligaţie a presei de limbă română din afara frontierelor, ci este o libertate, libertatea presei de a promova, de a apăra drepturile etnicilor români în ţări în care aceasta nu este una din priorităţile statelor respective.

Şi vreau să fiu foarte bine înţeles, eu nu critic şi nu nominalizez niciun stat aici, ci discut despre realităţi. Realităţi la care, cine se simte cu musca pe căciulă nu are decât să reacţioneze. Dar sunt realităţi pe care dumneavoastră le ştiţi foarte bine, iar eu ca şef al statului român nu am voie să mă fac că nu le văd, doar pentru a nu deranja. Lumea de astăzi nu mai este o lume în care politeţea prost înţeleasă să mai aducă cuiva vreun avantaj. Drepturile se cer, se iau, pentru că prea puţini sunt dispuşi să dea drepturi dacă nu le ceri. Este o obligaţie a noastră şi e libertatea dumneavoastră să le faceţi dumneavoastră nu puteţi fi incluşi în mecanisme de stat. Şi sunteţi liberi să acţionaţi când vreţi. Cam acestea sunt câteva gânduri cu care eu am venit la întâlnirea cu dumneavoastră. Aş încheia asigurându-vă că pentru anul următor vom avea o mai consistentă susţinere financiară pentru presa de limbă română, în mod deosebit din jurul frontierelor României, şi, nu numai atât, vom încerca în continuare, este o constantă a politicii noastre, să convingem statele vecine despre nevoia de a privi la drepturile pe care România le-a dat minorităţilor şi de a se apropia de standardele pe care noi le oferim minoritarilor de pe teritoriul României.

Eu vă mulţumesc mult, mulţumesc  încă o dată presei din Republica Moldova pentru curajul pe care l-a avut în ultima perioadă, şi dacă discutăm despre Republica Moldova, daţi-mi voie să îmi manifest speranţa că forţele democratice vor reuşi să ajungă la o înţelegere pentru ca Republica Moldova să îşi ia drumul firesc înspre Uniunea Europeană. Există la nivelul Comisiei Europene, pregătit deja, un nou acord între Uniune şi Republica Moldova, un acord la pregătirea căruia România a contribuit mult, un acord care vizează sistemul de vize mult mai relaxat pentru cetăţenii Republicii Moldova, sistemul comercial, relaţiile comerciale, cooperarea instituţională şi multe altele. Vreau să cred că politicienii reprezentând forţele democratice din Republica Moldova vor răspunde aspiraţiilor majorităţii cetăţenilor de a găsi formula politică care să le permită relansarea drumului către Bruxelles. Vă mulţumesc mult!"

Departamentul de Comunicare Publică