Discursul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la conferinta „Viitorul Schimbarii Sociale“

COMUNICAT DE PRESĂ

(24 iunie 2009)

REF: Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la conferinţa „Viitorul Schimbării Sociale: 1989-2009 - Viziune şi Perspective după 20 de ani de Tranziţie”

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut, miercuri, 24 iunie ac., discursul de deschidere în cadrul conferinţei „Viitorul Schimbării Sociale: 1989-2009 - Viziune şi Perspective după 20 de ani de Tranziţie”, organizată la Bucureşti de Fundaţia ERSTE şi Institutul pentru Studii Economice Internaţionale din Viena.

Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului: 

„Doamnelor şi domnilor,

Felicit Fundaţia ERSTE şi Institutul pentru Studii Economice Internaţionale din Viena pentru organizarea acestei conferinţe. S-a ales o temă care are o dimensiune strategică - schimbarea socială şi politicile publice conexe. Remarc abordarea complexă şi nivelul ştiinţific înalt al participării internaţionale - motiv pentru care vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc tuturor celor prezenţi.

În mod deosebit, mulţumesc Fundaţiei ERSTE pentru faptul că a decis ca România să fie ţara gazdă pentru seria de evenimente legate de acordarea Premiului pentru Integrare Socială al Fundaţiei ERSTE. Este o decizie care pe noi românii, ne onorează.

Vă mărturisesc faptul că, pe parcursul pregătirii mele pentru acestă întâlnire, am fost impresionat de abordarea interdisciplinară propusă participanţilor. Problematica socială este adusă în discuţie pe baza unei platforme de comunicare ce reuneşte activişti în domeniul social, decidenţi în politici publice, experţi şi oameni de ştiinţă, de cultură şi artă. Este o abordare ce corespunde orientării existente la nivelul instituţiilor Uniunii Europene. Aşa de exemplu, în abordarea Comisiei Europene, dansul - chiar dacă este o activitate care ţine de politicile culturale - este şi un instrument de promovare a incluziunii sociale. Această valenţă i-a conferit-o şi Fundaţia ERSTE. De altfel, prin expunerea mea doresc să subliniez importanţa deţinută de corelarea mai strânsă între diversele politici publice pentru a se putea obţine rezultate notabile în politicile sociale.

Susţin necesitatea de a multiplica abordarea Fundaţiei ERSTE prin proiecte implementate în România în domeniul politicilor sociale. În acest scop citez câteva pasaje pe care le consider edificatoare din recentele Concluzii ale Consiliului Uniunii Europene privind Cultura în calitatea acesteia de Catalizator pentru Creativitate şi Inovare:

·                                             Cultura, creativitatea şi inovarea sunt vitale pentru competitivitate şi dezvoltarea economiilor şi societăţilor noastre şi sunt cu atât mai importante în vremuri de schimbări rapide şi de provocări serioase;

·                                             Cultura şi actorii culturali contribuie la dezvoltarea valorilor, principiilor şi normelor la nivelul individului şi al societăţii şi au impact asupra comportamentului oamenilor şi al dinamicii sociale; de aceea sunt recunoscute ca mediatori eficienţi între grupurile sociale, etnice sau de altă natură în scopul de a accelera societăţile inclusive şi pot promova ideea de cetăţenie europeană;

·                                             Cultura poate fi un actor important în abordarea provocărilor cărora trebuie să le facă faţă acum Uniunea Europeană, în mod deosebit schimbările demografice, coeziunea socială, globalizarea şi dezvoltarea durabilă;

·                                             Investiţia strategică în cultură, ca şi în industriile culturale şi creative, în mod special, în Întreprinderi Mici şi Mijlocii, este vitală pentru a promova cultura ca atare, precum şi pentru a întări în Uniunea Europeană o societate creativă, dinamică, pentru a crea locuri de muncă şi pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor din Strategia - Lisabona;

·                                             Trebuie continuată explorarea legăturilor strânse existente - dar încă mult subestimate - dintre cultură, creativitate, inovare, performanţă economică şi socială.

Iată cât de largă este abordarea culturii, ca element de coeziune socială şi de găsire a soluţiilor pentru crearea unei societăţi a viitorului.

Chiar dacă au trecut 20 de ani de la căderea comunismului, iar România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, această abordare în mod corelat şi complementar a politicilor sociale, culturale şi artistice, ştiinţifice şi de dezvoltare a întreprinderii, a mediului de afaceri şi a competitivităţii, nu este specifică discursului tehnic sau politic şi nici implementării de politici publice în România.

Aş face o subliniere, în mod deosebit, a faptului că în România încă nu avem, nici în discursul public, nici în abordarea reală a politicilor guvernamentală o puternică pregnanţă a valorilor europene, pe care afirmăm că le susţinem. Iar acest lucru va trebui să îl conştientizăm şi să îl corectăm pentru a deveni una dintre ţările pilon ale Uniunii Europene. România este, totuşi, a şaptea ţară, ca mărime, din cele 27 de State Membre ale Uniunii. 

În ultimii 20 de ani, România a realizat transformări profunde - în primul rând, în plan politic şi economico-social. România a trecut de la comunism la capitalism, de la dictatura specifică societăţii comuniste la democraţie şi de la economia planificată centralizat la economia de piaţă. Pe fundalul acestor transformări ireversibile, România s-a repoziţionat şi în plan geo-strategic: în anul 2004 a devenit stat membru al NATO iar în anul 2007 a devenit Stat Membru al Uniunii Europene.

Astăzi, peste 70 la sută din PIB este creat de către sectorul privat. A apărut un nou actor social: întreprinzătorul. Acesta a contribuit fundamental la înnoirea sistemului de valori, motivaţii, atitudini şi comportamente existente în societate.

Dialogul social şi civic este acum un pilon şi o condiţie pentru asigurarea echilibrului social şi a schimbării sociale. În plan instituţional, sectorul public şi-a redus dimensiunea - locul cedat de acest sector fiind ocupat acum, în principal, de către firma privată şi de către organizaţiile non-profit de expertiză şi de susţinere sau de reprezentare a diverselor interese din societate.

Dezvoltarea României trebuie să continue. Chiar dacă ne confruntăm cu cea mai mare criză economică de după cel de-al doilea război mondial avem, în continuare, obiective ambiţioase: dorim să aderăm la zona euro în anul 2014, iar pe termen mai lung, să recuperăm decalajele de dezvoltare care ne despart de media Uniunii Europene. 

În plus, trebuie să avem în vedere faptul că presiunea demografică începe să îşi spună cuvântul şi în România. În contextul în care se estimează o tendinţă de reducere masivă a numărului populaţiei cel puţin până la jumătatea actualului secol şi de îmbătrânire a populaţiei în condiţiile creşterii ratei de dependenţă, trebuie găsite soluţiile adecvate la creşterea ratei mortalităţii şi la scăderea ratei fertilităţii, la educaţia pe tot parcursul vieţii şi la ocuparea vârstei a treia, la dezvoltarea insuficientă a serviciilor pentru sprijinirea mamei şi la emigrare; în acest context, atenţie specială trebuie acordată sustenabilităţii sistemului de pensii.

Dar, dacă politicile publice nu se îmbunătăţesc substanţial şi, totodată, nu se obţine un progres remarcabil în domeniul eficienţei, atunci consider că dezvoltarea în următorii 15-20 de ani în România va fi afectată de un grav dezechilibru în domeniul politicilor sociale.

Când fac această afirmaţie am în vedere faptul că, în prezent, România este ţara din Uniunea Europeană care are cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în agricultură - respectiv, o pondere de cca. 30 la sută. Este, deci, cu foarte mult în urma celorlalte State Membre ale Uniunii Europene. Reducerea acestei ponderi cu 15 - 20 de puncte procentuale în următorii 15 - 20 de ani reprezintă un obiectiv major de restructurare a economiei. În acest scop este nevoie de o îmbunătăţire substanţială a conţinutului muncii şi a condiţiilor de muncă nu numai în agricultură, ci în ansamblul zonei rurale precum şi de o îmbunătăţire a condiţiilor de trai la sat. 

Populaţia rurală a României reprezintă 45 la sută din populaţia ţării. Astăzi, această populaţie nu are acces la o mare parte din serviciile de care beneficiază, în principiu, populaţia urbană. La sat, nu ai acces la servicii financiare, sanitare, de consultanţă, de comunicaţii sau de educaţie.

În lipsa unor reforme coerente, cuprinzătoare, populaţia rurală a României va deveni un grup social care nu va mai putea beneficia în mod real de politici de incluziune socială deoarece nu vor exista resursele publice necesare ce ar trebui alocate în scopul implementării acestor politici. Dacă astăzi nu începem reforme hotărâte, vom condamna populaţia rurală pe termen lung la un trai în relativ aceleaşi condiţii cu cele de azi.

Şi aici aş dori să fac o subliniere. Sunt unul dintre promotorii ideii că, deşi România a intrat în NATO şi în Uniunea Europeană, avem încă de făcut o profundă reformă a statului. O spun mereu, sigur, cu insatisfacţia că de prea puţine ori se înţelege că intrarea în Uniunea Europeană nu este certificatul că eşti un stat perfect ci este doar certificatul că ai atins nişte standarde minimale. Este nevoie, probabil, de mult mai multe discuţii cu clasa politică românească, cu mass-media românească pentru a sprijini această nevoie enormă de modernizare a statului român, fie că vorbim de reforma în sănătate, de reforma în educaţie, de reforma în cultură, de reforma în administraţie.

Toată lumea în România pare a fi fericită de stadiul la care am ajuns. Este una din marile erori ale clasei politice româneşti. Şi eroarea este cu atât mai profundă cu cât astăzi, România beneficiază de o alianţă la guvernare care îi dă peste 70 la sută susţinere în Parlament. A nu reforma statul, a nu face reformele structurale care să vizeze sau care au implicaţii directe şi asupra evoluţiilor sociale, evoluţiilor societăţii româneşti, a evoluţiilor mediului rural, este marea eroare a politicienilor români astăzi. Nu termenele campaniilor electoarele contează ci timpul pierdut. Fiecare lună are o proiecţie, fiecare lună de întârziere are o proiecţie în ani, peste 15 - 20 de ani fiecare lună va valora cât un an în întârzierea reformelor sau poate mai mult. Această eroare trebuie corectată şi folosesc această tribună pentru  un apel extrem de puternic către toţi decidenţii din România. Nu abandonaţi, chiar în an electoral şi în situaţie de criză, reformele structurale. Criza este cea care trebuie să ne facă să accelerăm reformele structurale ca o soluţie de ieşire din criză cu un stat consolidat. Când creşterea economică este de peste 8 procente, ineficienţa statului se vede mai puţin. Când suntem în criză economică, ineficienţa statului, ineficienţa sistemelor de educaţie, de sănătate, afectează extrem de puternic populaţia. Ori acum este momentul reformelor.

În aceste condiţii trebuie să dăm mai multă atenţie acelor cercetări sociologice care vorbesc despre orientarea spre autoconsum în mediul rural sau despre răspândirea mentalităţilor care generează comportamente de automulţumire şi de lipsa de interes pentru creşterea calităţii vieţii. 

Iată de ce consider că oamenii de ştiinţă, experţii, oamenii de cultură şi actorii ca şi orice formator de opinie pot avea un rol determinant în promovarea unui nou sistem de valori şi de conştientizare publică care să descătuşeze resursele de creativitate din satul românesc. Astfel se poate preveni riscul unui dezechilibru major în domeniul politicilor sociale.

Cu alte cuvinte, în pofida transformărilor din ultimii 20 de ani, România se confruntă cu riscul de a fi ineficientă în politicile sociale, de a înregistra un nivel crescut al excluziunii sociale şi de a fi lipsită de coeziune socială.

Sursele acestor riscuri se află în sistemul de valori şi în incertitudinea privind nivelul resurselor pe care pe care le vom putea aloca pentru soluţionarea problemelor sociale. În consecinţă, observăm două categorii de fenomene care dau motive de îngrijorare.

Pe de o parte, avem sector privat bine dezvoltat, dar spiritul filantropic nu se manifestă într-o măsură semnificativă. De asemenea, conceptul de „responsabilitate socială corporatistă” - care este larg utilizat în politicile din Uniunea Europeană - nu îşi găseşte reflectare suficientă în politicile şi comportamentele din România. Iată, ERSTE ne face o probă de implicare socială. Totodată, creativitatea nu pare a fi recompensată la nivelul aşteptărilor, iar locul său în sistemul de valori pare a fi mai puţin important. În acelaşi timp, are loc o anumită autonomizare a vieţii cercurilor de elită faţă de restul membrilor comunităţilor socio-profesionale din care fac parte sau chiar faţă de ansamblul vieţii sociale.

Pe de altă parte, se remarcă o lipsă de coerenţă şi responsabilitate în alocarea resurselor publice destinate politicilor sociale. Riscăm să devenim un popor de asistaţi social. În 2008, numărul persoanelor asistate de stat sub diferite forme a ajuns la cca. 11 milioane dintr-o populaţie totală de 21 de milioane de locuitori. Înseamnă că nu avem priorităţi în alocarea banilor publici. Originea risipei se află într-un comportament politic de natură populistă şi în lipsa de transparenţă a modului de stabilire a priorităţilor bugetare.

Incluziunea socială trebuie să vizeze persoanele cu dizabilităţi, şomeri, copiii sau persoanele de altă etnie - în primul rând etnia rromă. Nu putem însă accepta ca incluziunea socială să cuprindă majoritatea populaţiei. În aceeaşi ordine de idei, menţionez şi lipsa de mecanisme de ţintire a vulnerabililor, în vederea acordării de sprijin. Persoane cu venituri apreciabile primesc subvenţii sau alte forme de sprijin.

Acţiunea conjugată a două categorii de factori explică situaţia creată în domeniul politicilor sociale.

După cum am susţinut şi în alte ocazii, România are nevoie de mai multă eficienţă şi de mai multă democraţie. Aici consider că trebuie să acţionăm de urgenţă, cu consecvenţă şi pe termen lung. 

În ceea ce priveşte eficienţa:

Creşterea eficienţei înseamnă resurse mai mari, mai bine focusate şi pentru scopuri sociale.

România înregistrează mari decalaje faţă de media Uniunii Europene atunci când se compară indicatori care caracterizează nivelul de dezvoltare sau eficienţa alocării şi utilizării factorilor de producţie.

Acest salt în eficienţă pe care trebuie să-l realizeze România, în următorii 15 - 20 de ani, înseamnă, însă, în primul rând o urgentă îmbunătăţire a sistemului de formulare a politicilor publice.

România rămâne, din nefericire, un exemplu de ţară cu costuri ale tranziţiei plătite în mod inutil - datorită faptului că, de prea multe ori, a aplicat politici de reformă în regim „oprit-şi-pornit” („stop-and-go”); acest regim al reformelor a reflectat căutarea de rente în instituţiile publice. În anii ‘90 ai secolului trecut am avut probleme cu controlul inflaţiei. Sărăcia devenise o problemă. Am cunoscut evoluţii structurale aberante în raport cu experienţa mondială – astfel, în anul 2000, ponderea populaţiei ocupate în agricultură atinsese cca. 43 la sută faţă de 1989, când ponderea populaţiei ocupate în agricultură era de numai 30 la sută, pondere la care am ajuns abia acum din nou, în anul 2009.

Şi în prezent, există încă prea multă ineficienţă în conducerea treburilor publice şi în funcţionarea instituţiilor statului. Aderarea la Uniunea Europeană nu a adus încă nici ea o îmbunătăţire majoră în capacitatea noastră de decizie cu privire la politicile publice. În ultimii ani se manifestă alte probleme care nu sunt însă mai puţin îngrijorătoare. România are prea multă birocraţie şi bariere în calea întreprinderii iar parafiscalitatea este foarte mare. Raportul dintre numărul de angajaţi din sectorul bugetar faţă de cei din sectorul privat este de 1,3:1, în favoarea sectorului bugetar. Salariul mediu în sectorul bugetar este mai mare decât cel din sectorul privat. Salariile cresc mai repede decât productivitatea muncii. Între diversele categorii de angajaţi din sistemul public există mari discrepanţe în domeniul salariilor şi al pensiilor. Una dintre marile nemulţumiri ale cetăţenilor se îndreaptă spre justiţie, sector care este adesea perceput ca fiind corupt şi inechitabil. România este încă supravegheată de Comisia Europeană pe domeniul justiţie. 

În general, România este o ţară cu o slabă capacitatea administrativă. În acest context, există riscul de a nu absorbi cele 32 de miliarde de euro alocaţi României din bugetul Uniunii Europene în perioada 2007 - 2013. 

În ceea ce priveşte democraţia:

Simpla enunţare a avantajelor democraţiei nu reprezintă în ochii cetăţeanului român o compensaţie suficientă pentru costurile tranziţiei pe care acesta le-a plătit. Prezenţa redusă la vot în cazul României denotă respingerea de către cetăţean a ofertei de pe piaţa politică.

Nu sunt de acord cu cei care susţin că în faţa costurilor tranziţiei cetăţeanul are nostalgia comunismului. În rândul cetăţenilor nu există nostalgia comunismului. Milioane de români au plecat la muncă în străinătate, în ţări în care atât democraţia cât şi economia de piaţă sunt mult mai consolidate decât în ţara lor. Românii, deci, nu au fugit nici de democraţie, nici de economia de piaţă. Eu cred că cetăţeanul este pur şi simplu nemulţumit de prestaţia în plan social-politic a celor care, în aceşti 20 de ani, şi-au asumat conducerea treburilor publice şi cred că cetăţeanul are dreptate. Cetăţeanul este dezamăgit de acei oameni politici pe care el i-a socotit de bună credinţă, de acei oameni politici pe care i-a crezut cândva, iar faptele lor i-au dovedit că s-a înşelat. Tranziţia noastră a adus multă inegalitate şi injustiţie nejustificate şi care, prin consecinţele lor, au lovit în demnitatea umană. Consider că aceasta este marea problemă a partidelor politice din România. Există riscul major ca partidele politice să se confrunte cu o criză de reprezentativitate. Preocuparea partidelor pentru reprezentarea cetăţeanului este o condiţie pentru consolidarea democraţiei în România, în prezent şi în perspectivă. Aici, probabil, este nevoie de o reformă mult mai profundă. Am început o reformă politică prin introducerea unei forme de sistem de vot uninominal. Se pare că nu este suficient. Susţin că este nevoie de o schimbare profundă a sistemului instituţional din România care trebuie să meargă până la modificarea Constituţiei.

Stimaţi participanţi,

Am prezentat câteva probleme cărora cred că ar fi bine să li se acorde atenţie în România.

Lipsa de acţiune poate prejudicia viitorul pe termen lung al României.

Ca şef al statului sunt preocupat de problematica politicilor sociale.

Acum câteva luni am înfiinţat o comisie prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România. Scopul acestei comisii este de a analiza situaţia actuală în ceea ce priveşte riscurile sociale şi demografice majore la care este expusã populaţia României în ansamblu, dar şi anumite segmente sociale vulnerabile, precum şi de a identifica soluţiile alternative pentru reducerea inechitãţilor şi a riscurilor sociale în contextul apartenenţei României la Uniunea Europeană şi al crizei economice mondiale. 

În ceea ce priveşte întâlnirea noastră de astăzi, sper ca rezultatele activităţii dumneavoastră să se regăsească într-un set de politici publice îmbunătăţite ale României în anul 2010 - care, pe plan european, va fi Anul European pentru Combaterea Sărăciei şi a Excluziunii Sociale. Urez succes lucrărilor conferinţei!

Vă mulţumesc!”

Departamentul de Comunicare Publică