Primirea Corpului Diplomatic acreditat la Bucuresti - 21.01.2009

ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA

COMUNICAT DE PRESĂ
(21 ianuarie 2009)

 REF: Primirea Corpului Diplomatic acreditat la Bucureşti

Preşedintele României, Traian Băsescu, a primit miercuri, 21 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, Corpul Diplomatic acreditat la Bucureşti.

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„Domnule ministru de externe,
  Excelenţa voastră, domnule Nunţiu Apostolic,
  Excelenţele voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori,

În primul rând, vă mulţumesc, domnule Nunţiu Apostolic, pentru urările adresate poporului român şi mie personal, precum şi pentru cuvintele calde pe care le-aţi rostit la adresa ţării mele. Permiteţi-mi, Excelenţă, să vă mulţumesc, de asemenea, pentru cuvântul adresat în numele corpului diplomatic. Vă rog totodată să transmiteţi, Sanctităţii Sale, asigurarea respectului nostru şi gratitudinea mea pentru primirea călduroasă pe care mi-a rezervat-o la Palatul Gandolfo.

Anul 2009 va constitui un moment aniversar special pentru naţiunea română. În aceste zile se împlinesc 150 de ani de la Unirea Principatelor, act fundamental pentru deschiderea parcursului către construirea statului român de azi, modern, consolidat, integrat familiei occidentale, iar în decembrie se vor împlini 20 de ani de când românii au optat decisiv şi ireversibil pentru consacrarea definitivă a acestui ideal. Sunt două evenimente care ne fac să privim înainte cu optimism.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Pentru comunitatea internaţională, anul 2008 va fi reţinut în istorie, din păcate, ca un an al crizelor. Mă refer la criza alimentară, la cea financiară, apoi la cea economică. Nu în ultimul rând, ne-am confruntat cu crize de securitate locale şi regionale prelungite, cum este cea din Fâşia Gaza sau cea din Georgia, sau cum sunt cele din diverse părţi ale Africii, fără a uita că eforturile de reconstrucţie din Afganistan se dovedesc mai complexe, mai dificile decât credeam iniţial.

Sunt factori de tensiune care s-au acumulat şi care s-au multiplicat, complicând  şi mai mult eforturile noastre de a face faţă provocărilor acestui început de secol: terorismul, securitatea energetică, schimbările climatice, migraţia, lupta împotriva sărăciei, încălcarea drepturilor omului, neproliferarea armelor de distrugere în masă. Preocuparea imediată la acest început de an vine din direcţia economică şi financiară. Multe state se  apropie sau se află deja în recesiune. Există riscul ca situaţia să se agraveze, iar pericolul cel mai mare este ca instabilitatea economică şi insecuritatea energetică să complice şi mai mult ecuaţia, oricum complexă, a securităţii globale în ansamblu.  
 
Dacă ne uităm la modul în care a reacţionat comunitatea internaţională în faţa acestei realităţi, există în mod categoric motive de speranţă. Tema crizelor face agenda celor mai înalte foruri internaţionale. În fiecare zi se investeşte energie pentru a găsi soluţii. Dezbaterea nu trebuie să rămână însă una cantonată în abstract. Chiar dacă soluţiile nu sunt posibile peste noapte, ele necesitând ani de zile, important este să avem o viziune ambiţioasă şi voinţă politică pe măsură. Anul 2008 a arătat că încă există această voinţă. Anul 2009, deşi se anunţă la fel de complex precum cel precedent, trebuie să fie anul care va oferi unele confirmări mult aşteptate, cel puţin în câteva direcţii.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Trebuie să rămânem optimişti şi să ne concentrăm cu determinare pe depăşirea actualei stări de fapt! În vreme de criză, se deschid oportunităţi pentru accelerarea schimbării şi pentru introducerea de reforme structurale. Depinde de noi cum le gestionăm şi aici consider că, pentru a garanta un sistem mai sigur şi mai durabil, ar trebui să avem în vedere cel puţin patru deziderate esenţiale. Primul este legat de gestionarea crizei economice astfel încât să asigurăm dezvoltare şi creştere durabilă, al doilea este legat de menţinerea în atenţie a problemelor globale stringente precum: schimbările climatice, sărăcia, migraţia, energia, deficitul democratic din unele zone ale globului şi terorismul. Al treilea element este legat de consolidarea sistemului de drept internaţional şi, în sfârşit, al patrulea element în opinia noastră este legat de întărirea şi eficientizarea instituţiilor internaţionale, prin îmbunătăţirea capacităţii de a impune forţa dreptului internaţional acolo unde este cazul.

Convingerea noastră este că posibilitatea de a face faţă provocărilor actuale va depinde cel mai adesea de capacitatea fiecărui stat de a lucra în multiple parteneriate, în sensul de a conlucra cu actorii cheie la fiecare nivel pentru a construi noi relaţii şi instituţii care să permită o acţiune eficientă pentru binele tuturor. Secolul XXI are nevoie de multilateralism care să fie deopotrivă inclusiv, flexibil şi pragmatic.  

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

În primul rând, el trebuie să se bazeze pe un sistem solid de drept internaţional şi pe instituţii internaţionale puternice atât cele cu vocaţie universală, precum Naţiunile Unite, cât şi pe cele cu vocaţie regională. Am văzut că situaţiile de criză pun la grea încercare întregul ansamblu al sistemului internaţional. De aceea, accentul trebuie pus pe prevenirea dar şi pe consolidarea instrumentelor pe care le avem la îndemână. Însă lucrurile nu trebuie forţate artificial şi nu trebuie să pornim de la zero. Fundamentele sistemului de securitate sunt singurul scut viabil pentru prevenirea şi gestionarea unor crize precum cele la care am făcut referire.               

Principiile de drept izvorâte din Carta Naţiunilor Unite şi din Actul Final de la Helsinki rămân valabile şi astăzi. În acest fel am argumentat şi poziţia noastră privind Kosovo în februarie 2008, sau Georgia în august 2008. Încrederea noastră în valenţele ultilateralismului este dovedită constant şi prin încurajarea soluţiilor analizate şi propuse de Curtea Internaţională de Justiţie, o componentă fundamentală a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Folosirea instrumentelor internaţionale consacrate a început să fie potenţată şi de noi formule precum parteneriatele de consolidare a păcii şi securităţii angajate de Organiţaţia Naţiunilor Unite cu diverse organizaţii regionale. De aceea, soluţiile pentru provocările secolului XXI vor trebui să valorifice şi mai mult multilateralismul regional eficient. Mă refer la organizaţii precum OSCE, Consiliul Europei, ASEAN, Uniunea Africană sau UNASUR care sunt fie organizaţii de cooperare, fie organizaţii cu vocaţie integraţionistă, ce se inspiră într-o mare măsură din proiectul european.

Organizaţia Naţiunilor Unite, care rămâne, în pofida criticilor, singura organizaţie din lume cu vocaţie universală – s-a supus unui amplu proces de remodelare şi reformă. În acest context, unul din domeniile care necesită transformări este sistemul financiar internaţional, care nu mai este adaptat realităţilor de astăzi. Dacă pentru a aşeza bazele unei noi ordini multilaterale postbelice a fost nevoie de lecţiile dure ale celor două războaie mondiale, am convingerea că, în 2009, vom şti să ne mobilizăm şi să ne unim forţele mai repede, pentru a relua creşterea economică şi a păstra stabilitatea internaţională. Arhitectura instituţiilor de monitorizare a sistemului economic internaţional are nevoie de un plan reînnoit. Acesta trebuie să plece de la principii noi, cum ar fi responsabilitatea şi transparenţa, şi să pună bazele unui sistem de prevenire şi alertare timpurie.

În al doilea rând, multilateralismul ar trebui să reflecte noua lume în care intrăm, o lume din ce în ce mai interdependentă şi multipolară. Noi poli de putere se afirmă şi vor fi din ce în ce mai mult recunoscuţi ca atare. Provocările situaţiei globale în care ne mişcăm cer inevitabil răspunsuri colective.

România crede cu convingere că, în actualul peisaj multipolar, Uniunea Europeană ar putea deveni unul din polii cei mai activi în construcţia noii ordini internaţionale şi în identificarea răspunsului corect la declinul ce afectează perspectiva creşterii economice şi a locurilor de muncă. Pentru aceasta, Uniunea trebuie să devină o entitate politică puternică. Au fost suficiente evoluţii în anul 2008, mă refer în special la situaţiile de criză care ne-au arătat o dată în plus că este nevoie de clarificarea reperelor instituţionale şi funcţionale ale Uniunii.                                        De aceea, considerăm că trebuie să finalizăm  cât mai repede reforma instituţională a Uniunii Europene găsind o soluţie pentru Tratatul de la Lisabona, astfel încât să ne putem concentra pe alte priorităţi imediate. Mă refer în primul rând la surmontarea actualei crize economico-financiară şi  crearea unui mediu prosper şi sigur pentru cetăţenii europeni. Am în vedere, în egală măsură, asigurarea securităţii energetice şi pregătirea Europei pentru a avea un rol de promotor în abordarea schimbărilor climatice la nivel global. Avem nevoie, în general, de o capacitate mai mare de acţiune, mai operativă şi mai diversificată.  Criza economică nu poate fi un pretext pentru amânarea reformelor.

Impulsionarea relaţiilor transatlantice rămâne vitală, întrucât nici Europa nici Statele Unite ale Americii nu pot face faţă, singure, tuturor provocărilor şi ameninţărilor secolului XXI. Statele Unite au nevoie de o Europă puternică şi unită, după cum Europa are nevoie de Statele Unite ale Americii angajate şi deschise la cooperare cu aliaţii. În condiţiile manifestării crizelor la care am făcut referire la început, actualul sistem internaţional resimte, mai mult ca oricând, nevoia unei mai mari implicări a Statelor Unite ale Americii în rezolvarea acestora. Nu pot exista soluţii globale eficiente fără un rol al partenerilor americani, tot astfel cum Statele Unite nu pot pune în practică sau susţine cât mai convingător soluţii globale fără parteneri.

Pentru România, parteneriatul strategic cu Statele Unite este un element fundamental al intereselor şi viziunii de politică externă. Dorim să cooperăm cu noua administraţie de la Washington pentru a aprofunda şi reconfirma soliditatea relaţiei transatlantice, pentru a  menţine relevanţa NATO ca piatră de temelie a securităţii noastre, pentru a conecta ariile geografice din vecinătatea noastră la spaţiul euro-atlantic.
     
Doamnelor şi domnilor,

În materie de politică externă, în anul 2009, România va rămâne consecventă obiectivelor şi principiilor de politică externă pe care, încă din anul 2005, şi-a propus să le atingă. Maniera de acţiune va fi în mod evident adaptată actualului context internaţional şi european. După aderarea noastră la Uniunea Europeană şi NATO, constatăm că apartenenţa României la aceste structuri ne dă nu numai o altă platformă de evaluare a situaţiilor de risc, dar şi o marjă de acţiune şi o capacitate de influenţă mai mare. Am realizat că, împreună, suntem mai puternici şi ne-am convins că se poate ajunge la o armonie între interesul naţional şi cel european, comun. Ne-am convins de acest lucru în dezbaterea unor teme de interes major pentru România şi promovate ca atare în cadrul Uniunii Europene. Mă refer la: Kosovo, Republica Moldova, Marea Neagră, securitate energetică, schimbări climatice.

De aceea vom continua să fim solidari cu partenerii noştri din cele două structuri şi vom căuta împreună cele mai bune căi pentru a le da forţa şi eficienţa de care au nevoie în faţa noilor provocări. Concomitent, vom valorifica propriile contacte bilaterale şi regionale pentru promovarea interesului naţional. Ca stat european, învecinat cu regiunea Balcanilor de Vest şi Europa de Est, avem datoria istorică şi morală să contribuim la asigurarea stabilităţii acestor zone şi la ancorarea lor, puternică în procesele de democratizare şi dezvoltare. Vom contribui în continuare la asigurarea progresului statelor din Balcanii de Vest, înţelegând prin aceasta în primul rând perspectiva clară a unui viitor european şi euro-atlantic, ca modalitate certă de modernizare şi responsabilizare a acestor state. Referitor la perspectiva europeană, ne-am luat un angajament şi faţă de Turcia şi vrem să-l onorăm. Dorim să vedem rezultatele aşteptate în planul reformelor interne care să vină în întâmpinarea acestui deziderat. Regiunea Mării Negre în ansamblu va rămâne o prioritate pentru România, la fel Asia Centrală.

În privinţa securităţii energetice, consider că evoluţiile din ultimele săptămâni denotă necesitatea unei coeziuni puternice a Uniunii Europene. O acţiune unitară ar fi proiectat interesele Uniunii şi ar fi asigurat alternativele necesare, evitând ajungerea la o criză de aprovizionarea cu resurse energetice. România a promovat această poziţie încă din anul 2005, când a evidenţiat nevoia surselor şi rutelor alternative concrete, precum proiectul  Nabucco. Dincolo de problematica energetică, România consideră că este datoria sa, ca si până acum, să susţină parcursul european şi euro-atlantic al statelor din regiune care şi-au exprimat această opţiune. La nivelul domeniilor concrete de cooperare, vom fi în continuare implicaţi în valorificarea Sinergiei Mării Negre. Parteneriatul Estic va oferi un instrument nou pe care ne vom dori să-l sprijinim, în complementaritate cu oportunităţile oferite de celelalte iniţiative deja active.

Conflictul din Georgia din luna august a anului trecut, dar şi persistenţa altor conflicte îngheţate din Europa de Est, ne demonstrează că este nevoie de mecanisme mai eficiente pentru gestionarea acestora şi de o mai mare solidaritate în teren a organizaţiilor europene şi euro-atlantice. Soluţiile căutate trebuie să evite consacrarea unor drepturi colective pentru comunităţile minoritare, în condiţiile în care dreptul internaţional recunoaşte numai drepturi individuale pentru persoanele aparţinând acestor comunităţi.

Republica Moldova va rămâne în centrul preocupărilor noastre pentru anul diplomatic ce începe. Vom continua să susţinem eforturile autorităţilor de la Chişinău menite să asigure democratizarea ţării şi un parcurs european predictibil. Desfăşurarea în cele mai bune condiţii ale scrutinului parlamentar din aprilie anul acesta, cu respectarea principiilor democratice, va constitui un test important şi sperăm să confirme gradul de încredere pe care noi şi partenerii noştri europeni, deopotrivă, îl acordăm Republicii Moldova. După reuniunile Consiliilor Europene de anul trecut, Republica Moldova se află într-un an crucial, în faţa unei şanse istorice: oferta Uniunii Europene şi, în particular, a României, este generoasă, rămâne la atitudinea autorităţilor de la Chişinău să o valorifice. În egală măsură, vom continua să sprijinim procesul de reglementare a conflictului transnistrean pentru identificarea unei soluţii care să respecte integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova.

Anul 2008 a fost un an care a deschis anumite perspective în relaţia noastră cu Federaţia Rusă. Doresc ca în 2009 să continuăm pe acest traseu. Vrem să aşezăm la baza relaţiei României cu Rusia un pragmatism cu adevărat folositor ambelor state, orientat spre viitor: să putem avea o imagine predictibilă a direcţiei în care vrem să ducem împreună această relaţie. De aceea, este fundamental să putem echilibra relaţiile noastre comerciale şi să creăm condiţii pentru o cooperare economică pe măsura necesităţilor celor două state.

Prin consolidarea relaţiilor noastre în plan regional dorim să atragem o susţinere europeană mai solidă pentru valorificarea potenţialului economic şi de transport al Dunării care poate să devină o coloană vertebrală a spaţiului european, ca parte a coridorului Rin – Main – Dunăre. Acest coridor de transport poate facilita conectarea, în mod substanţial, atât a zonelor maritime din nord-vestul şi sud-estul continentului, cât şi a vastelor bazine hidrografice din regiunile pe care aceste două fluvii le tranzitează. După strategii reuşite dedicate vecinătăţii sale, a venit timpul ca Uniunea Europeană să se concentreze asupra unei strategii dedicate coridorului fluvial care o străbate, de la Marea Nordului la Marea Neagră.

Alături de promovarea intereselor naţionale, vom continua să conjugăm eforturile cu cele ale partenerilor noştri pentru a contribui la securitatea altor regiuni de pe glob.  Am în vedere consolidarea NATO şi ne propunem ca la summit-ul aniversar să inaugurăm un proces care să conducă la transformarea celei mai de succes Alianţe militare din istorie într-o organizaţie capabilă să ofere securitate membrilor săi şi care să întruchipeze spiritul noului parteneriat transatlantic. Extinderea NATO s-a dovedit un succes, de aceea este necesară oferirea unei perspective clare pentru toate statele continentului european care îşi dovedesc ataşamentul pentru valorile fundamentale ale comunităţii euro-atlantice, astfel încât să ni se poată alătura. Zona Balcanilor este acum mai sigură ca urmare a extinderii Alianţei şi a dezvoltării relaţiilor de parteneriat. Aceeaşi reţetă de succes trebuie aplicată şi în cazul statelor riverane Mării Negre.

În pofida realizărilor summit-ului de la Bucureşti mai rămâne o serie de preocupări cărora Alianţa are obligaţia să le ofere un răspuns adecvat în viitor. Trebuie să găsim o soluţie pentru a menţine viabilitatea regimului de control al armamentelor în Europa, pe termen lung, pe baza acordului şi a angajamentelor părţilor. Securitatea energetică şi apărarea împotriva rachetelor balistice reprezintă provocări ale noului secol cărora aliaţii şi-au luat angajamentul de a le găsi răspunsuri pe măsură.
 
Succesul în Afganistan va veni doar în urma unei implicări de lungă durată a comunităţii internaţionale. Accelerarea reconstrucţiei şi dezvoltării este absolut necesară. Prin dublarea efectivelor româneşti alocate în ISAF, România şi-a îndeplinit responsabilităţile de securitate şi îşi va suplimenta implicarea pe linie civilă. În Irak încep să se vadă rezultatele eforturilor comunităţii internaţionale în domeniul securităţii interne şi al reconstrucţiei instituţionale. Transferul responsabilităţii către forţele locale şi avansul substanţial în procesul reconcilierii naţionale dovedesc acest lucru. În ceea ce priveşte angajamentul României în Irak, acesta continuă, la solicitarea guvernului irakian.

Chiar dacă timpul nu permite trecerea în revistă a tuturor obiectivelor noastre în materie de politică externă, nu aş vrea să închei fără a sublinia că România doreşte să-şi regăsească dinamica anterioară a relaţiilor cu statele din Orientul Mijlociu, din zona Golfului şi statele asiatice sau să creeze punţi mai solide cu Africa şi America Latină. În multe din aceste zone au loc procese de dezvoltare şi modernizare care creează oportunităţi importante pentru mediul de afaceri românesc aşa cum România poate să constituie o piaţă atractivă pentru companii mari din aceste regiuni. Mai ales în contextul crizei economice mondiale, ne trebuie o altă scară a schimburilor comerciale cu economii dinamice precum China, Coreea de Sud, Japonia, India. Vă pot informa că pentru anul 2009 ne propunem valorificarea parteneriatului strategic semnat anul trecut cu Coreea de Sud.

Stimaţi invitaţi,
 
Am pus întotdeauna interesele cetăţenilor români în centrul politicii noastre externe, ca reper fundamental al acţiunii României. Iar aici am în vedere toţi cetăţenii români, fie că trăiesc în România, fie că se află în afara graniţelor. Pe cei aflaţi în străinătate, indiferent dacă aparţin comunităţilor istorice sau se află temporar pe teritoriul altui stat doresc să-i asigur în mod special că autorităţile române le vor proteja deopotrivă drepturile. Numărul românilor aflaţi în străinătate a crescut semnificativ odată cu deschiderea pieţei muncii în unele state membre ale Uniunii Europene. O provocare continuă cu care s-a confruntat Uniunea Europeană a fost şi este nevoia de a avea o abordare coerentă şi eficientă a integrării minorităţilor etnice, construită pe egalitate, nediscriminare şi respect pentru drepturile fundamentale ale omului. Noi vom spune mereu că etniei rome, ca minoritatea cea mai extinsă în Uniunea Europeană, trebuie să i se acorde o atenţie specială.

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Acestea sunt câteva dintre gândurile, obiectivele şi speranţele cu care am păşit în Noul An. Este un context internaţional dificil. Rămânem însă optimişti. Nu sperăm în soluţii miraculoase imediate şi facile, dar ne menţinem voinţa politică de a le căuta pe cele mai bune. Nu vom reuşi singuri, de aceea avem parteneri în întreaga lume. Aş aprecia să transmiteţi acest mesaj în capitalele dumneavoastră. 

Închei folosind acest prilej pentru a vă transmite, doamnelor şi domnilor ambasadori, cele mai bune gânduri dumneavoastră, familiilor şi compatrioţilor dumneavoastră cu ocazia Noului An. Vă rog, în mod special, să transmiteţi urările mele şefilor de stat ai statelor pe care îi reprezentaţi.Vă mulţumesc şi vă doresc un An Nou bun!”

Departamentul Comunicare Publica