Ziua Mondiala pentru Combaterea Desertificarii - 17 iunie 2011

Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Deşertificarea are loc în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde căderile de ploaie sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente. Seceta şi deşertificarea au ca rezultat sărăcia şi foametea.

Aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune şi degradarea solului. Aceasta reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume - o suprafaţă de trei ori mai mare decât Europa. În peste 100 de ţări, 1 miliard de oameni din populaţia lumii de 6 miliarde sunt afectaţi de deşertificare.

În anul 1977, Conferinţa Naţiunilor Unite pe Deşertificare (UNCOD) a adoptat Planul de Acţiune pentru Combaterea Deşertificării (PACD). Convenţia a fost adoptata la Paris în data de 17 iunie 1994. Ţara organizatoare în acest an este Senegal.

Obiectivul convenţiei este combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei în ţările care se confruntă cu o gravă secetă şi / sau deşertificare, în special în Africa, prin acţiuni eficiente la toate nivelurile, susţinute de cooperarea internaţională şi de acordurile de parteneriat, cu scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltări durabile în zonele afectate.

Atingerea acestui obiectiv implică strategii pe termen lung, care să se concentreze pe îmbunătăţirea productivităţii terenurilor, precum şi reabilitarea, conservarea şi gestionarea durabilă a resurselor terestre şi de apă, care vor duce la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, în special la nivel de comunitate.

Pădurile din zonele aride, sunt chintesenţa temei din acest an a Zilei Mondiale a Mediului care este "Natura la dispoziţia omului". Aceste păduri reprezintă coloana vertebrală "invizibilă" a securităţii alimentare din zilele noastre. Una din trei plante cultivate îşi are originea aici şi oferă culturi la nivel global, precum grâu, orz, sorg, porumb, varză, cartofi şi măsline.

De asemenea, o proporţie semnificativă de 2 miliarde de oameni care trăieşte în aceste zone depinde direct de aceste păduri pentru subzistenta lor de zi cu zi, pentru energie şi nevoia de lemn pentru construcţii, combustibil, medicamente, plante aromatice.

Pădurile din zonele aride joacă un rol critic în ecosistem, fiind esenţiale în reglarea climatică, susţin diversitatea biologică la nivel mondial, aici se găseşte cel mai mare număr de mamifere din lume, peste 50.000 de plante şi 1.500 de specii de păsări, au un rol important în eradicarea sărăciei în zonele aride. Funcţiile protectoare ale pădurii sunt mai importante în zonele aride decât în ​​altă parte. Copacii stabilizează solul prevenind eroziunea acestuia şi ajută la conservarea apei. Pe scurt, pădurile din aceste zone sunt un tampon împotriva secetei şi deşertificării şi o plasă de siguranţă pentru cei săraci.

Dacă fiecare locuitor din aceste zone şi nu numai, plantează câte un copac într-o parte degradată şi pomul supravieţuieşte în timp, am putea avea peste două miliarde de copaci până la sfârşitul anului.

Director Executiv,

Senol ZEVRI