Declaratia Ambasadorului SUA privind decizia recenta a Curtii Constitutionale

Ambasada SUA este îngrijorată de hotărârea Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea propunerilor de modificare a Constituţiei României. Dorinţa autorităţilor române de a consolida administrarea justiţiei în România ca parte a luptei împotriva corupţiei este lăudabilă. Amendamentele la Constituţie care ar face posibilă punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor obţinute în mod ilegal şi ar limita imunitatea extinsă de care se bucură în prezent parlamentarii şi miniştrii, menite să asigure alinierea la normele occidentale, joacă un rol esenţial în aceste eforturi. Decizia Curţii constituie un obstacol în calea acestor eforturi şi, în numele „drepturilor fundamentale", răpeşte poporului posibilitatea de a decide. Poporul român ar trebui să poată analiza liber aceste schimbări prin intermediul reprezentanţilor aleşi.

Într-o republică democratică, modificarea Constituţiei nu ar trebui să depindă de capriciile celor care deţin temporar majoritatea; poporul ar trebui să aibă puterea de a corecta erorile. De pildă, în SUA, pentru a schimba Constituţia şi a îndrepta o greşeală a Curţii Supreme, este nevoie de o majoritate calificată a Congresului şi a legislaturilor statelor. Fără această procedură, nu ar fi fost posibilă anularea cunoscutei decizii din cazul Dred Scott, din 1857, care legaliza sclavia în numele protejării „drepturilor" proprietarilor albi de sclavi şi care a avut un rol în declanşarea Războiului Civil. În SUA, nimeni, nici măcar însăşi Curtea Supremă, care a luat decizia, nu a pus la îndoială dreptul constituţional al Congresului de a adopta Amendamentele 13 şi 14 la Constituţia SUA, care au anulat respectiva hotărâre judecătorească.

Înţelegem că în România, Constituţia acordă Curţii Constituţionale autoritatea excepţională de a bloca procesul de reformare a Constituţiei. În SUA, există o tradiţie îndelungată a „reţinerii judecătoreşti", prin care judecătorii Curţii Supreme aleg să nu îşi exercite întreaga autoritate. Felix Frankfurter, unul dintre cei mai importanţi judecători ai Curţii Supreme, a spus la un moment dat: „nu este datoria acestei curţi să emită politici. Ea trebuie să arate o extrem de atentă consideraţie faţă de limitările propriilor sale puteri, ceea ce împiedică această instanţă să-şi urmeze propriile idei cu privire la ceea ce este înţelept şi chibzuit. Această reţinere autoimpusă este esenţa jurământului judecătoresc..." Poate că o astfel de „reţinere autoimpusă" ar fi fost potrivită în acest caz.