DISCURSUL AMBASADORULUI Mark H. Gitenstein

CU OCAZIA ANIVERSĂRII A 20 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA FONDURILOR SEED

Astăzi se împlinesc două decenii de când Laszlo Tokes a apărut la fereastra apartamentului său din Timişoara pentru a le spune enoriaşilor săi că nu a fost evacuat.

Unul dintre aceştia povestea recent:

„Laszlo a apărut la fereastră şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Deşi nu ştia, Revoluţia română începea în acel moment."

Cu acel simplu gest de încurajare, el de fapt a spus: veniţi şi haideţi să înfruntăm tirania.

Asemenea lui Martin Luther King şi Rosei Parks din Alabama, statul meu natal, Laszlo Tokes i-a inspirat pe cei cărora li se răpise orice drept, să-şi exercite drepturile oferite de Dumnezeu iar astfel, a dat semnalul începerii revoluţiei.

Însă aşa cum mişcarea pentru drepturi civile nu s-a încheiat cu boicotul autobuzelor din Montgomery sau cu discursul „Am un vis" al lui Martin Luther King, din 1963, nici revoluţia dumneavoastră nu s-a încheiat cu evenimentele care au avut loc acum douăzeci de ani la Timişoara, în Piaţa Universităţii sau în alte zone ale României.

Nu, acela a fost doar începutul.

În America, a fost nevoie de încă cinci ani pentru ca Martin Luther King şi aliaţii săi să obţină adoptarea de către Congres a unor legi importante în domeniul drepturilor civile şi alte patru decenii pentru ca un afro-american, Barack Obama, să fie ales preşedinte. Dar nici astăzi, niciun american sincer nu poate pretinde că revoluţia pentru drepturi civile s-a încheiat.

Aici în România, dumneavoastră aveţi încă multe lucruri de făcut pentru a încheia Revoluţia.

Noi, cei din Ambasada SUA, lucrăm de 15 ani împreună cu ONG-urile din această sală pentru a vă ajuta să faceţi acest lucru.

Prin intermediul programului SEED am alocat fonduri în valoare de peste 5,7 milioane de dolari pentru mai mult de 400 de proiecte de democratizare din domeniile: drepturile omului, dezvoltarea societăţii civile, stat de drept, libertate de exprimare, asigurarea independenţei şi profesionalizarea presei, combaterea discriminării, integrarea socială a orfanilor şi a grupurilor defavorizate, prevenirea traficului de persoane sau voluntariat.

Vom face şi mai mult de atât, însă responsabilitatea reală este în mâinile dumneavoastră, cei care supravegheaţi desfăşurarea acestui proces şi ale concetăţenilor dumneavoastră, beneficiarii proiectelor.

Este datoria mea, în calitate de Ambasador al SUA şi a dumneavoastră ca susţinători ai reformei să-i convingeţi pe concetăţenii dumneavoastră să îndeplinească idealurile Revoluţiei.

Asemenea Americii, România trebuie să aspire să fie o ţară cu un guvern condus de legi, nu de bărbaţi şi femei şi nu o ţară unde politicile şi legile sunt influenţate de partidul care întruneşte o majoritate de 50% plus unu din voturi.

Însă în acelaşi timp, România trebuie să devină o ţară care încearcă să obţină reconciliere şi armonie după încheierea alegerilor. Pe scurt: este timpul pentru acţiune, nu doar pentru certuri.

În opinia mea, „acţiunea", existenţa unui „guvern condus de legi" înseamnă reformarea sectorului public, ce include cinci direcţii:

Unu: asigurarea unui buget modern, obligatoriu, multianual.

Doi: o administraţie publică profesionistă şi independentă, capabilă să ia decizii administrative obligatorii pe baza unui regim de reglementare obiectiv.

Trei: un sistem judiciar independent şi dezinteresat şi un Parlament care permite pedepsirea membrilor săi care încalcă legea.

Patru: o presă independentă şi obiectivă.

Cinci: o ţară care garantează libertăţile civile şi în care minorităţile religioase şi politice sunt protejate de capriciile majorităţii.

E uşor pentru mine să spun aceste lucruri. Nici noi, în America nu am reuşit încă să îndeplinim aceste idealuri în peste două secole. Dar eu cred că măreţia Americii se datorează în realitate nu atât lucrurilor pe care le-am realizat deja, ci mai degrabă lucrurilor pe care aspirăm să le realizăm.

Suntem aici alături de dumneavoastră pentru a vă ajuta să îndepliniţi aceste idealuri şi este sarcina dumneavoastră, a celor prezenţi aici să ne faceţi responsabili pe mine şi pe Guvernul dumneavoastră de modul în care aceste idealuri sunt atinse şi pentru îndeplinirea idealurilor revoluţiei.

Martin Luther King şi părinţii fondatori ai naţiunii noastre nu ar aştepta mai puţin de la noi în America, la fel cum nici cei 1.600 de români care şi-au dat viaţa aici, în România, nu ar aştepta mai puţin de la dumneavoastră.