Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia celebrarii a 130 de ani de relatii diplomatice

BULETIN INFORMATIV
Ambasada Statelor Unite ale Americii
Str. Tudor Arghezi 7-9 Bucuresti, Romania Tel: 40 21 – 200 - 3650 Fax: 40 21- 200 - 3723

14 iunie 2010

Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia celebrării a 130 de ani de relaţii diplomatice

Domnule preşedinte al Academiei Române,
Domnule Fota,
Reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe,
Membri ai Academiei Române,
Doamnelor şi domnilor,

În urmă cu 130 de ani, Eugene Schuyler devenea primul diplomat acreditat al Statelor Unite ale Americii în România. Era un om remarcabil, unul dintre primii trei americani care au obţinut un doctorat de la o universitate americană, primul american care a tradus operele lui Ivan Turgheniev şi ale lui Lev Tolstoi în limba engleză şi prieten al ambilor autori. În anii petrecuţi aici, Schuyler a studiat limba româna, dar a fost şi membru corespondent al Academiei Române.

În marea parte a perioadei petrecute aici, el a făcut ceea ce eu şi mulţi dintre predecesorii mei am făcut în ultimele 13 decenii – a sprijinit consolidarea legăturilor economice dintre Statele Unite şi România. A negociat un tratat comercial bilateral, o convenţie consulară, o convenţie pentru protecţia mărcilor comerciale şi a promovat comerţul bilateral.

În acelaşi an în care Eugene Schuyler sosea la Bucureşti, străbunicul meu, Louis Bralower emigra din Botoşani în New York.

Nu cunosc circumstanţele exacte care l-au determinat pe Louis Bralower să părăsească Botoşaniul. Îmi închipui că antisemitismul a fost unul dintre motive, dar principalul motiv a fost probabil lipsa oportunităţilor economice.

A venit la New York şi a cunoscut-o pe străbunica mea, Celia, şi-a întemeiat o familie şi a muncit din greu pentru a deveni un om de afaceri de succes şi pentru a-şi realiza visurile.

În următorii 40 de ani, 145.000 de români l-au urmat în Statele Unite, cei mai mulţi dintre ei în aceeaşi căutare asiduă de oportunităţi economice. Au fost atraşi de stabilitatea economică, salariile mai mari şi condiţiile mai bune de lucru din America.

Aceşti factori continuă să influenţeze fluxul de imigranţi dintre SUA şi România. De aceea, Visa Waiver rămâne un subiect bilateral atât de important. În cei peste 50 de ani de fascism şi comunism, aceşti factori au devenit şi mai accentuaţi. Însă după Revoluţia din 1989, cu sprijinul Statelor Unite, prin aderarea sa la NATO şi UE şi cu sprijinul altor aliaţi occidentali, România a început să-şi dezvolte o economie pe care o poate susţine prin forţe proprii.
Acesta este principalul scop al deciziilor dureroase pe care actualul guvern român le va lua în următoarele zile. Aşa cum a declarat preşedintele Parlamentului European, aflat aici, în Bucureşti săptămâna trecută, România trebuie „să îşi vindece economia iar pentru a face acest lucru, trebuie să luăm medicamente care au un gust rău, dar care sunt necesare”.

Astăzi, ca şi în ultimii 130 de ani, prioritatea Statelor Unite este aceea de a vedea România devenind o democraţie eficientă susţinută de o piaţă liberă activă, transparentă şi eficientă. Pentru a reuşi, România trebuie nu doar să-şi reducă deficitul, aşa cum i-au cerut Fondul Monetar Internaţional şi alte organizaţii internaţionale de creditare, ci şi să îşi lărgească sectorul privat. Astăzi, în România, doar 22% din populaţie lucrează în sectorul privat. Comparaţi acest procent cu cele din ţările vecine de succes: 43% în Germania, 40% în Slovenia sau 36% în Ucraina. Din acest punct de vedere, România este cu doar jumătate de procent înaintea Moldovei, care abia începe să îşi dezvolte economia de piaţă.

De aceea eu şi colegii mei de la Ambasada SUA investim atât de mult timp şi atât de multă energie pentru încurajarea dezvoltării sectorului privat, nu doar ajutând companiile americane să intre pe piaţa din România şi să prospere, ci susţinând un mediu de afaceri benefic companiilor americane şi româneşti. Pentru aceasta este nevoie de un sistem juridic transparent, lipsit de corupţie şi de un guvern care ia decizii previzibile şi raţionale.

Bineînţeles că există şi alte domenii foarte importante pentru Statele Unite, în special domeniul securităţii. Sprijinul oferit de România în Irak şi Afganistan este apreciat în mod deosebit. Acceptul României de a găzdui sistemul de apărare antirachetă pe teritoriul său este extrem de important pentru Statele Unite şi pentru ţările vecine României. Sunteţi unul dintre cei mai de încredere aliaţi ai noştri din regiune şi avem nevoie de voi în continuare.

Cu toate acestea, fără o economie eficientă şi robustă, niciuna dintre aceste iniţiative strategice sau alianţe din care România face parte, nu este sustenabilă.

Aşadar astăzi, una dintre priorităţile Statelor Unite în România este ca în 2010, spre deosebire de 1880, în România secolului XXI, spre deosebire de România secolului XIX, românul obişnuit, oricine ar fi el, să îşi poată realiza visurile fără a fi nevoit să facă ce a făcut străbunicul meu acum 130 de ani. Să nu mai fie nevoit să plece din Botoşani, luând doar hainele pe care le poartă, să petreacă luni la rând, singur la clasa a IV-a a unui vapor, să locuiască într-un imobil plin de şobolani din cartierul Lower East Side al New York-ului, să muncească din greu pentru a deveni din vânzător ambulant, proprietarul unei importante firme de produse textile.

Acum, în 2010, Guvernul SUA şi Guvernul României speră că românul obişnuit, oricine ar fi el, îşi va putea realiza visurile chiar aici, în frumoasa Românie, poate chiar în Botoşani, ori în Bucovina, regiunea mânăstirilor pictate, sau în minunata Deltă a Dunării, unde mi-am petrecut weekendul.  Ne dorim să îşi realizeze visurile aici, în România, nu la 8.000 de kilometri depărtare.

Acest lucru a început deja să se întâmple. Însă eu cred că adevărata responsabilitate a Statelor Unite este aceea de a vă ajuta să reconstruiţi pieţele libere şi să vă consolidaţi democraţia. Aceasta ar fi cea mai valoroasă moştenire a ultimilor 130 de ani, de care sunt sigur că şi Eugene Schuyler, şi Louis Bralower ar fi mândri.