Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia celei de-a zecea ediţii a conferinţei bienale a Asociaţiei de Studii Americane din România - Constanţa

Cu ceva timp în urmă, un tânăr student m-a întrebat care este cea mai importantă contribuţie a Americii la cultura mondială. A fost o întrebare dificilă. Am presupus că vrea să menţionez un aspect pozitiv, care a schimbat lumea în bine, nu să-i vorbesc despre tratamentul poliomielitei sau chiar despre iPod, McDonald's, hamburgeri şi Coca-Cola.

După ce m-am gândit câteva minute, i-am oferit şi răspunsul - Primul Amendament al Constituţiei SUA, care spune: „Congresul nu va elabora nicio lege care să declare o anumită religie ca oficială sau să interzică practicarea liberă a vreunei religii; sau care să reducă libertatea cuvântului sau a presei; sau dreptul poporului la întrunire paşnică sau la a adresa Guvernului petiţii solicitând repararea nedreptăţilor."

Atunci când cele treisprezece state americane au început ratificarea noii Constituţii în 1789, unii dintre criticii săi, conduşi de Thomas Jefferson, au decis că aceasta trebuia să includă o declaraţie a drepturilor omului şi că primul amendament va include această menţionare neechivocă a libertăţilor civile. În fapt, am creat un nou guvern puternic şi în acelaşi timp o limitare clară a puterii sale, incluzând în legea noastră organică dreptul oamenilor de a-şi critica guvernul.

Cîţiva ani mai târziu, Thomas Jefferson a explicat în discursul său inaugural fundamentul protejării diferenţei de opinie şi a dreptului neîngrădit de a avea un punct de vedere diferit de cel al guvernului sau al altor persoane: „eroarea de opinie poate fi tolerată acolo unde raţiunea este lăsată liberă să o combată".

Oliver Wendell Holmes, unul dintre cei mai importanţi judecători de la Curtea Supremă, a spus acelaşi lucru într-o manieră uşor diferită mai bine de o sută de ani mai târziu: „cea mai bună verificare a adevărului este să i se lase gândului puterea de a se face acceptat în plină concurenţă a pieţei".

Însă opiniile foarte asemănătoare ale celor doi subliniau o trăsătură definitorie a americanilor şi, cred eu, a esenţei succesului ţării noastre. Ne-am construit ţara, guvernul şi cultura pe baza noţiunii că cea mai bună modalitate de a combate greşelile este acordarea libertăţii, pentru ca oamenii să poată dezbate idei şi să se poată contrazice.

Aşadar am creat un mecanism care corecta greşelile guvernului şi ale societăţii, luate ca un tot unitar. La momentul respectiv, era o noţiune neobişnuită. De fapt, o asemenea libertate civilă fundamentală era pentru prima oară inclusă în legea organică a unei republici.

Şi America a făcut greşelile sale, însă un lucru este sigur: în America avem capacitatea de a ne corecta prin dezbateri deschise şi viguroase şi de obicei reuşim să ne recunoaştem şi să ne corectăm greşelile.

Acest lucru nu a fost posibil în România timp de aproape 50 de ani. Sub regimurile fascist şi comunist, politica guvernamentală a fost influenţată de ideologie, iar diferenţa de opinie a fost înăbuşită de autoritarism. Guvernul român era întemeiat pe principiul că înţelepciunea îi aparţinea doar lui şi orice opinie diferită a celor guvernaţi trebuia reprimată fără milă. Îndrăznesc să spun că acesta este motivul pentru care un despot precum Ceauşescu a putut să-şi înfometeze poporul şi aproape să distrugă această frumoasă ţară.

Dar şi voi, şi eu am văzut cum, în cele din urmă, diferenţa de opinie poate îmbunătăţi fundamental direcţia unei culturi. Voi aţi văzut acest lucru întâmplându-se în România, acum 20 de ani, iar eu în statele sudiste ale SUA în urmă cu 50 de ani.

În decembrie 1989, Laszlo Tokes a apărut la fereastra apartamentului său din Timişoara pentru a le spune enoriaşilor săi că nu fusese evacuat.

Unul dintre aceştia povestea recent:

„Laszlo a apărut la fereastră şi ne-a făcut semn să ne apropiem. Deşi nu ştia, Revoluţia română începea în acel moment."

Cu acel simplu gest de încurajare şi cutezanţă, el de fapt a spus: haideţi să înfruntăm tirania.

Asemenea lui Martin Luther King şi Rosei Parks din Alabama, statul meu natal, şi Laszlo Tokes i-a inspirat pe cei cărora li se răpise orice drept să-şi exercite drepturile oferite de Dumnezeu iar astfel, a dat semnalul începerii revoluţiei.

De aceea, diferenţa de opinie este catalizatorul fundamental al schimbării. De fapt, aş spune că fără libertate de exprimare nu este posibilă nicio schimbare veritabilă şi de durată.

Cea mai importantă întrebare pe care trebuie să v-o adresaţi voi, tinerii români cărora vă pasă de viitorul ţării voastre este următoarea: „Cum păstrăm această libertate de a avea opinii diferite, pentru a permite adevărului să corecteze greşelile?"

Sunt de părere că există cel puţin cinci elemente pe care trebuie să le protejaţi mai presus de orice altceva:

Nu uitaţi regula de bază a oricărui patriot: preţul libertăţii este vigilenţa neîntreruptă. Trebuie să fiţi pregătiţi să faceţi faţă oricărei ameninţări la adresa libertăţii de exprimare. Însă cutezanţa de a avea opinii diferite nu este suficientă. Instituţiile voastre trebuie să fie atât forumuri care să găzduiască această dezbatere, cât şi mijloace de integrare a concluziilor dezbaterii în sistemul democratic;

De asemenea, aveţi nevoie de un sistem judiciar fidel statului de drept, un sistem care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie;

În al treilea rând, aveţi nevoie de o presă independentă; independentă nu doar de stat, ci şi de interesele economice care folosesc presa pentru a manipula discursul public;

În al patrulea rând, aveţi nevoie de partide politice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi;

În al cincilea rând, aveţi nevoie de o piaţă liberă, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale.

În America am descoperit că existenţa Primului Amendament şi a unor cetăţeni fideli principiilor incluse în acesta nu este suficientă. Aşa cum spunea preşedintele Dwight Eisenhower la un moment dat, noi, americanii „suntem urmaşii de sânge şi de spirit ai unor revoluţionari şi rebeli - bărbaţi şi femei care îndrăznesc să aibă o opinie diferită de doctrina acceptată."

Cu toate acestea, la o sută de ani de la Războiul de independenţă, la sfârşitul anilor 1880, economia noastră, partidele politice şi presa din SUA erau controlate încă de interese economice puternice. Aceste lucruri vă sună cunoscute?

Diferenţa de opinie nu a avut un rol semnificativ în SUA în acei ani, când acele interese economice controlau presa şi partidele politice, iar, prin intermediul acestora, şi sistemul judiciar.

Situaţia a început să se schimbe odată cu mişcarea de reformare politică.

Muntele Rushmore din Dakota de Sud este monumentul dedicat marilor preşedinţi americani. Sunt reprezentaţi: George Washington, pentru că el a condus Războiul de Independenţă; Jefferson, pentru că a fost părintele Primului Amendament; Lincoln, pentru că el a menţinut uniunea şi a pus capăt sclaviei; şi Teddy Roosevelt, pentru că el a iniţiat demersul de reformare care a luptat împotriva acelor oligarhi, ajutând astfel la consolidarea instituţiilor care, limitând puterea economică a oligarhilor, fac posibilă schimbarea.

Acest lucru se va întâmpla şi în România, însă doar atunci când se va întâmpla vor fi garantate diferenţa de opinie şi capacitatea adevărului de a combate greşeala. Şi fără existenţa acestei libertăţi fundamentale, o schimbare de durată nu este posibilă.