Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia conferintei „Alegeri XSM 2010”

BULETIN INFORMATIV
Ambasada Statelor Unite ale Americii
Str. Tudor Arghezi 7-9 Bucuresti, Romania Tel: 40 21 – 200 - 3650 Fax: 40 21- 200 - 3723

June 23, 2010

Discursul ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia conferinţei „Alegeri XSM 2010”
 - Societatea Academică Română -
 
Stimată doamnă Ştefan şi organizatori ai acestui eveniment,
Membri ai Societăţii Academice Române şi ai Freedom House,
Doamnă Scutea, Adjunct al Procurorului General,
Doamnă Bejinariu, Preşedinte al CSM,
Domnule ambassador Von Mettenheim,
Doamnelor şi domnilor,

Pentru început, vreau să spun câteva cuvinte despre progresul înregistrat ieri în Camera Deputaţilor, când, într-o singură zi, au fost adoptate patru statute importante – reformele Codurilor Civil şi Penal, Legea ANI şi ordonanţa referitoare la Fondul Proprietatea. Această realizare este una foarte importantă. Cetăţenii ar trebui să le mulţumească doamnei Anastase şi colegilor săi. Sunt încrezător că domnul Geoană şi colegii săi din Senat vor urma exemplul Camerei Deputaţilor.

Aşa cum dumneavoastră, cei prezenţi în această sală ştiţi, în urmă cu peste douăzeci de ani, românii au început o revoluţie sângeroasă pentru a realiza un fapt simplu dar important: să se asigure că România va avea în viitor un guvern al legilor, nu un guvern elitist care să reprezinte elitele. Din acel moment, statul de drept avea să deţină supremaţia, nu ideologia politică sau dorinţa de îmbogăţire personală. România traversase şase decenii de fascism şi comunism, în care vieţile şi proprietăţile personale ale oamenilor depinseseră de capriciile şi prejudecăţile unor birocraţi mărunţi. Nu existau judecători independenţi şi integri.

În tinereţe, am văzut acelaşi lucru în America, în statele sudiste, în anii 1950 şi 1960, când rasiştii îi tratau pe afro-americani ca pe animale. Am devenit avocat fiind inspirat de judecătorul federal Frank M. Johnson din Montgomery, Alabama, care i-a înfruntat pe segregaţionişti. Prin deciziile sale, el a forţat integrarea sistemului de transport după boicotul condus de Rosa Parks şi Dr. Martin Luther King. El a desegregat şcolile, a apărat dreptul de vot, a forţat Alabama să permită desfăşurarea marşului din Selma şi i-a protejat pe „freedom riders” (activiştii pentru drepturi civile). A făcut toate aceste lucruri deşi era ameninţat de guvernatorul statului şi de Ku Klux Klan care dăduse foc unei cruci în faţa casei sale şi atacase casa mamei sale.

Judecătorul Johnson nu a ezitat nicio clipă. Aşa cum spunea un comentator, a demonstrat „un curaj neabătut”. Johnson însuşi a spus „Dacă evităm responsabilitatea de a aborda problemele dificile ale vremii noastre, cei ce caută refugiu în faţa forţelor politice, economice sau religioase nu vor fi protejaţi de lege, iar legea nu va mai fi deasupra tuturor... Judecătorul trebuie să fie întotdeauna motivat de dorinţa de dreptate care conduce judecata către decizia cea dreaptă.”

Aceasta este provocarea cu care se confruntă astăzi România, aceea de a răspunde „problemelor dificile ale vremii noastre” cu un curaj neabătut. În România există judecători care nu se tem să îşi facă meseria. La începutul acestui an, 400 dintre ei au semnat o petiţie demonstrându-şi curajul şi spunându-le clar colegilor că aşteaptă integritate şi asumarea responsabilităţii din partea TUTUROR colegilor lor de breaslă. 

Programul pe care îl inaugurăm astăzi îşi propune să celebreze tocmai acest tip de integritate şi independenţă. Programul SAR le va oferi judecătorilor şi procurorilor mai multe cunoştinţe despre lupta împotriva corupţiei şi a infracţiunilor din rândul funcţionarilor; va îmbunătăţi comunicarea în cadrul sistemului judiciar şi comunicarea sistemului judiciar cu publicul prin intermediul presei; şi, înainte de orice, încearcă să sporească transparenţa alegerilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii, garantul de bază al „independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor”.

Nu toţi judecătorii americani au integritatea şi curajul lui Frank Johnson, aşa cum nu toţi judecătorii români sunt integri. Dar sper că prin iniţierea acestui program, vom insufla fiecărui judecător din această ţară aspiraţia de a atinge acel ideal, aspiraţie dovedită deja de aceşti 400 de judecători.

În America, standardele etice impun judecătorilor să nu lase nici cea mai mică „impresie de incorectitudine”. Cetăţenii obişnuiţi trebuie să creadă că „onestitatea, integritatea, imparţialitatea, temperamentul sau capacitatea judecătorului de exercitare a funcţiei nu sunt influenţate”. Orice judecător din România ar trebui să analizeze atent, conform acestui standard, fiecare acţiune şi fiecare decizie proprie, fiecare persoană cu care ia masa, fiecare apel telefonic pe care îl face şi fiecare conversaţie pe care o poartă. Acest proiect va fi unul de succes atunci când judecătorii din această ţară vor lua nu doar decizii independente de influenţele politice, ci şi decizii corecte.

Atunci se vor putea realiza pe deplin toate dezideratele evenimentelor din decembrie 1989.