Discursul Ambasadorului Mark H. Gitenstein cu ocazia numirii bulevardului Dr. Liviu Librescu

Reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe,

Domnule vice-primar Iovici, domnule primar Chiliman,

Domnule ambasador David,

Distinşi oaspeţi,

Vă mulţumesc tuturor pentru că vă aflaţi astăzi aici pentru a-l omagia pe profesorul Liviu Librescu. Vreau să mulţumesc în mod deosebit Primăriei oraşului Bucureşti pentru că a sprijinit demersul nostru de a da numele profesorului Librescu acestei străzi, adjunctului şefului misiunii diplomatice, doamna Jeri Guthrie-Corn pentru efortul susţinut de care a dat dovadă încercând să transforme ceremonia de astăzi în realitate şi predecesorului meu, Nicholas Taubman, care ne-a încurajat să iniţiem acest proiect.

În data de 16 aprilie 2007, un student alienat mintal a intrat în sala Norris a Universităţii Virginia Tech, din Statele Unite, cu două arme şi 400 de gloanţe şi a început să-şi masacreze colegii.

Atunci când a ajuns la sala de clasă a profesorului Liviu Librescu, răul de care era condus tânărul s-a lovit de curajul şi compasiunea acestui om remarcabil. Liviu Librescu a fost un supravieţuitor al Holocaustului, născut aici, în România. Şi-a văzut tatăl luat cu forţa şi dus într-un lagăr de concentrare de către oficialii din România care considerau că toţi evreii sunt vinovaţi de direcţionarea bombardierelor britanice către ţinte din Ploieşti.

Matematician strălucit, Liviu Librescu a urmat cursurile Universităţii Politehnice din Bucureşti, a obţinut doctoratul în mecanica fluidelor şi a devenit cercetător la Institutul de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale din cadrul Academiei de Ştiinţe din România. A refuzat să devină membru al Partidului Comunist, iar atunci când le-a spus şefilor săi că „super-avionul" pe care îl construiau în secret nu avea să zboare, a fost concediat. Atunci când avionul s-a prăbuşit în secret, nu i s-a permis să emigreze în Israel de teamă că ar putea dezvălui secretul de stat. Încă o poveste din Epoca de Aur.

Din fericire, prim-ministrul israelian, Menachem Begin a intervenit şi, în 1978, Ceauşescu i-a permis să plece. Profesorul Librescu a devenit „un superstar academic", aşa cum spunea unul dintre colegii săi din Israel şi, la scurt timp a fost recrutat de NASA şi de Universitatea Virginia Tech. Aşa cum mi-a explicat Marilena în acest weekend, predatul a fost adevărata sa pasiune. De aceea, poate că nu e deloc surprinzător că primul impuls al său, în momentul în care a auzit focurile de armă a fost acela de a-şi proteja elevii. Le-a strigat că cheme poliţia şi a baricadat uşa cu propriul trup, pentru a le da timp să sară pe fereastră de la etajul întâi şi să se adăpostească. 22 de studenţi sunt astăzi în viaţă pentru că el le-a oferit acele momente preţioase de care au avut nevoie ca să scape.

Nu putem şti la ce se gândea în acele momente. Cu siguranţă se gândea la iubita sa soţie Marilena şi la cei doi băieţi, dar ne putem imagina că acest om care şi-a văzut tatăl umilit de anti-semiţi, care a înfruntat birocraţi incompetenţi şi ideologi comunişti rigizi, nu se temea să înfrunte răul.

Fiecare dintre noi se poate întreba dacă ar avea curajul de a face un asemenea gest. Dar putem măcar să facem un gest precum cel de astăzi, putem acorda recunoaştere omagiindu-l pe profesorul Librescu, aşa cum facem astăzi.

Aşadar, astăzi am deosebita onoare de a numi strada din faţa noului sediu al Ambasadei SUA „Bulevardul Dr. Liviu Librescu". În fiecare zi, când angajaţii ambasadei vor intra în această nouă clădire sau când cetăţenii românii vor veni să ne viziteze, ne vom aminti de acest fiu al României, al Israelului şi al Americii. Ne vom aminti de acest om strălucit, de acest soţ şi tată iubitor, de acest om dornic de cunoaştere, dar mai ales de acest om care nu s-a temut să înfrunte şi să învingă răul.

Acum o invit pe Marilena să dezvelim împreună acest indicator simbolic cu numele străzii.

Vă mulţumesc.

LIVIU LIBRESCU

Biografie

Profesorul Liviu Librescu şi-a sacrificat viaţa pentru a-şi salva studenţii în timpul masacrului de la Institutul Politehnic din cadrul Universităţii Virginia Tech din Blacksburg, statul Virginia, SUA, în 2007.

În data de 18 aprilie 2007, George W. Bush, preşedintele în funcţie al SUA, l-a onorat pe Librescu în timpul unei ceremonii de înhumare ce a avut loc la Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA. „În acea zi am văzut orori, dar am văzut şi acte tăcute de curaj, cum sunt cele ale profesorului Liviu Librescu. Acest profesor a blocat uşa clasei cu trupul său, pentru a-l împiedica pe agresor să intre şi a le permite studenţilor săi să scape. Acest supravieţuitor al Holocaustului şi-a dat propria viaţă pentru ca alţii să trăiască."

Preşedintele României, Traian Băsescu l-a decorat post-mortem, la 18 aprilie, pe profesorul Librescu cu Ordinul Naţional „Steaua României în grad de Mare Cruce", cea mai înaltă distincţie civilă, în semn de recunoaştere a eroismului profesorului, care şi-a sacrificat viaţa pentru a-şi salva studenţii în campusul universităţii Virginia Tech. Într-un mesaj de condoleanţe trimis Preşedintelui SUA în data de 17 aprilie 2007, Preşedintele României a exprimat, în numele poporului român, solidaritatea cu familiile îndurerate ale celor care au pierit în atacul de la Virginia Tech şi cu poporul american.

Liviu Librescu s-a născut la Ploieşti, România. în Al Doilea Război Mondial, după ce România a devenit aliata Germaniei naziste, tatăl său, Isidore Librescu, a fost deportat într-un lagăr de concentrare în Transnistria (în prezent Republica Moldova), iar mai târziu familia sa a fost deportată într-un ghetou din oraşul Focşani (România). Liviu Librescu a fost închis în copilărie într-un lagăr de concentrare în Transnistria. Pe parcursul vieţii el a refuzat să vorbească despre această experienţă şi toţi cei care l-au cunoscut spuneau că este extrem de modest.

După ce a supravieţuit Holocaustului, Librescu a fost repatriat în România comunistă. A studiat ingineria aerospaţială la Universitatea Politehnică din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1952, apoi a urmat cursuri de masterat la aceeaşi universitate. A obţinut doctoratul în mecanica fluidelor în 1969, la Academia de Ştiinţe din România. Între 1953 şi 1975 a fost cercetător la Institutul de Mecanică Aplicată din Bucureşti, iar mai târziu la Institutul de Mecanica Fluidelor şi Institutul de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale din cadrul Academiei de Ştiinţe din România. Cariera sa a înregistrat o stagnare în anii 1970, ca urmare a refuzului de a jura credinţă Partidului Comunist Român. Atunci când Librescu a solicitat permisiunea de a emigra în Israel, Academia de Ştiinţe din România l-a concediat.

După ani de refuzuri din partea guvernului român, Primul Ministru israelian, Menachem Begin a intervenit personal pentru a obţine un permis de emigrare pentru familia Librescu, cerându-i direct preşedintelui Nicolae Ceauşescu să le permită să părăsească ţara. Familia Librescu s-a stabilit în Israel în 1978. Între 1978 şi 1986, Librescu a fost profesor de Aeronautică şi Inginerie Mecanică la Universitatea din Tel Aviv şi a predat la Technion - Institutul Israelian de Tehnologie din Haifa. În 1985, a plecat în Statele Unite, unde a lucrat ca profesor la Virginia Tech, la Secţia de Inginerie şi Mecanică, de la 1 septembrie 1985, până la momentul morţii. Librescu este autorul mai multor cărţi de ştiinţă, a numeroase articole şi a primit multe distincţii şi premii pentru lucrările şi cercetările sale.