Discursul Ambasadorului SUA, Mark Gitenstein cu ocazia finalizarii structurii cladirii noii ambasade

BULETIN INFORMATIV
Ambasada Statelor Unite ale Americii
Str. Tudor Arghezi 7-9 București, Romania Tel: 40 21 – 200 - 3650 Fax: 40 21- 200 - 3723

            15 aprilie 2010

Discursul Ambasadorului SUA, Mark Gitenstein cu ocazia finalizării structurii clădirii noii ambasade

Domnule Onisii,
Colegi din Ambasada SUA,
Dragi muncitori,
Doamnelor şi domnilor,

Bun venit la viitorul sediu al Ambasadei SUA la Bucureşti. Vreau să îi salut în special pe cei 400 de muncitori români aflaţi alături de noi astăzi, care ne ajută să construim noua clădire a ambasadei, o clădire ce respectă cele mai înalte standarde de eficienţă energetică.

Acest proiect a fost realizat cu materiale româneşti, de către muncitori români. Până acum, în realizarea sa au fost investite 600.000 de ore de muncă fără ca vreun accident să aibă loc.

În urmă cu 130 de ani, SUA stabilea relaţii diplomatice cu România. În acelaşi an, bărbatul din această fotografie, Louis Bralower, străbunicul meu pleca din Botoşani şi emigra în New York.

Nu cunosc circumstanţele exacte care l-au determinat pe Louis Bralower să părăsească Botoşaniul, dar cred că acel tânăr sărac dar foarte ambiţios, a văzut cumva cu ochii minţii graţioasa statuie de la intrarea în portul New York, pe care sunt gravate versurile Emmei Lazarus:

„Trimiteţi-i la mine pe-ai voştri sărmani, oropsiţi, ce tânjesc după libertate”.

A venit la New York, a cunoscut-o pe străbunica mea, Celia, şi-a întemeiat o familie. A muncit din greu pentru a deveni un om de afaceri de succes şi pentru a-şi realiza visurile.

Iar astăzi, eu, strănepotul său, mă aflu pe terasa acestei noi clădiri în calitate de ambasador al SUA, pentru a turna ultima şapă de beton astfel încât noul sediu al ambasadei să poată fi inaugurat în vara anului 2011.

Această poveste rezumă nu doar istoria originii mele româneşti, ci şi pe cea a celor 130 de ani de relaţii diplomatice dintre SUA şi România.

Sper că această clădire va deveni simbolul unei afirmaţii simple dar reale despre schimbările petrecute în aceşti 130 de ani. Spre deosebire de anul 1880, în România anului 2010, românul obişnuit, oricine ar fi el, îşi poate realiza visurile. El nu mai este nevoit să plece precum Louis Bralower din Bucovina, luând doar hainele pe care le poartă, să petreacă luni la rând, singur la clasa a IV-a a unui vapor, să locuiască într-un imobil plin de şobolani din cartierul Lower East Side, să muncească din greu pentru a deveni din vânzător ambulant, proprietarul unei importante firme de produse textile.

Noi, Guvernul SUA şi Guvernul României din 2010 şi românul obişnuit de astăzi, oricine ar fi el, ar trebui să ne putem realiza visurile chiar aici, în Botoşani, Bucovina, în regiunea mânăstirilor pictate; românii ar trebui să îşi poată realiza visurile chiar aici, în România, nu la 8.000 de kilometri depărtare.

Acest lucru a început deja să se întâmple. Însă eu cred că succesul va fi deplin dacă noi, cei care vom lucra în această nouă clădire, ne vom continua eforturile, aşa cum SUA sprijină reconstruirea pieţelor libere şi consolidarea democraţiei în România.

Acesta este scopul pentru care eu şi colegii mei ne aflăm aici şi pentru care guvernul SUA construieşte noul sediu al ambasadei.