Discursul ambasadorului SUA, Mark H. Gitenstein cu ocazia încheierii proiectului Liderjust „Statul de drept, rolul juriştilor şi viitorul României"

- pregătit pentru susţinere -

30 octombrie 2012

Bună ziua.

Aceasta este a treia întâlnire pe care o am cu membrii LiderJust. Pentru mine, întâlnirile cu tineri jurişti români sunt foarte stimulative, aşadar este potrivit să susţin în faţa voastră unul dintre ultimele mele discursuri în calitate de ambasador al Statelor Unite ale Americii.

Întâlnirile cu voi îmi fac plăcere nu doar pentru că sunteţi jurişti ca şi mine, ci pentru că eu consider că sunteţi tineri profesionişti care vor modela viitorul acestei ţări pe care o iubim. Totodată, ele îmi amintesc cum mă simţeam cu peste patruzeci de ani în urmă, în prima zi ca student la facultatea de drept, într-un amfiteatru al Georgetown University din Washington, care semăna cu această sală.

Îmi amintesc de ce am devenit jurist, de parcă s-a întâmplat ieri. Eram fiul sudului segregat, unde afro-americanii încă erau consideraţi cetăţeni inferiori, aşa cum se întâmpla în statul meu natal, Alabama. Văzusem cum elitele -- care controlau guvernul, afacerile şi mass-media -- colaborau pentru reprimarea afro-americanilor. Eram entuziasmat îndeosebi de faptul că jurişti, procurori, judecători curajoşi şi tânărul preşedinte de la Washington, John F. Kennedy, au impus şi statului Alabama legea ţării şi au pus capăt segregării rasiale. Credeam că a fi jurist înseamnă a le oferi putere concetăţenilor noştri în lupta împotriva elitelor de neclintit. Tocmai datorită curajului cetăţenilor şi puterii legii am acum privilegiul de a lucra pentru primul preşedinte afro-american al Statelor Unite ale Americii.

Şi voi aţi devenit jurişti şi sper că sunteţi motivaţi de idealuri asemănătoare. Generaţia părinţilor voştri şi-a riscat viaţa pentru a pune capăt tiraniei în 1989. Acum este rândul vostru să modelaţi viitorul ţării voastre.

Tranziţia României de la comunism a fost dificilă şi va continua să fie dificilă. Aşa cum ne spunea marele dizident şi ulterior preşedinte al Cehiei, Václav Havel: „O cultură politică democratică nu poate fi creată sau reînnoită peste noapte. Este nevoie de mult timp... Comunismul a condus doar o dată în istoria modernă (şi, sperăm, pentru ultima dată), aşadar şi fenomenul post-comunismului a fost o noutate."

Sper să vă conving astăzi de două lucruri: 1) rămân multe lucruri de făcut în România şi aţi realizat progrese extraordinare în acea tranziţie, inclusiv vara aceasta; 2) în calitate de tineri jurişti, voi aveţi şansa unică, de fapt responsabilitatea, de a juca un rol cheie în încheierea acelei tranziţii.

Să începem recapitulând parcursul României în ultimii douăzeci de ani şi explicând de ce statul de drept este atât de important în această tranziţie. Asemenea tuturor fostelor ţări comuniste din Europa Centrală, România a trebuit să se debaraseze nu doar de un regim nedemocratic represiv şi de o economie planificată, ci şi de o mentalitate care, aşa cum ne-a reamintit Havel, era dominată de frică. Primii zece ani de la Revoluţie au fost dificili pentru România. O elită a luat fiinţă din cenuşa anului 1989. Ea a ajuns să domine sectoare ample ale economiei, mass-mediei şi clasei politice. Era o elită care, în prea multe cazuri, avea legături cu fostul regim comunist şi chiar cu Securitatea. Tocmai de aceea şi acum mulţi români se tem să o înfrunte.

Ca în cazul multor altor ţări din regiune, democratizarea pieţei româneşti nu a fost rapidă. Doar cei din vârf au obţinut câştiguri mari. Venitul mediu a scăzut în deceniul următor anului 1990, revenind la nivelul din 1989 abia spre anul 2000.

Însă odată cu pregătirea pentru şi aderarea României la NATO în 2004 şi la UE în 2007, s-a început efectuarea de reforme fundamentale în domeniile juridic şi economic. Au început să se facă investiţii străine directe masive în România - în valoare de 3.000 de dolari pentru fiecare bărbat, femeie şi copil din România, în perioada 2000-2006. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de mai bine de două ori între 2005 şi 2008. În 2008, România era economia cu PIB-ul cu cea mai mare creştere din Europa.

Însă montagne russe-ul economiei, care urcase rapid - înregistrând o creştere de peste 7% în 2008 - s-a prăbuşit la fel de repede în 2009, odată cu începerea recesiunii mondiale - scăzând brusc cu aproape 7% şi anulând creşterile anterioare. Din fericire, guvernarea din 2009 a fost suficient de înţeleaptă pentru a cere sprijin de la FMI, Banca Mondială şi UE. Însă împrumutul de douăzeci de miliarde de euro a adus cu sine condiţii şi monitorizare de către FMI; acestea au inclus reducerea aparatului administrativ şi privatizarea companiilor de stat care irosesc capitalul energetic al ţării. Totodată, inovatorul program de monitorizare al UE, Mecanismul de Cooperare şi Verificare sau MCV, care fusese una dintre condiţiile pentru aderarea la UE, cerea României să adopte reforme ale sistemului juridic, să lupte împotriva corupţiei şi să îmbunătăţească actul de justiţie.

Acest plan general de reformă (condiţiile FMI şi MCV) a început să genereze rezultate pozitive, grăbind tranziţia de la comunism.

Guvernarea precedentă merită recunoaştere pentru negocierea şi acceptarea acestui plan. Guvernarea actuală merită recunoaştere pentru adoptarea sa. În plus, guvernarea precedentă a adus un administrator financiar străin, Franklin Templeton, pentru a administra Fondul Proprietatea, în valoare de circa patru miliarde de euro, înfiinţat pentru despăgubirea victimelor confiscărilor ilegale de proprietăţi din perioada comunistă şi cea a Holocaustului. La rândul său, Fondul Proprietatea este totodată cea mai mare listare individuală de pe piaţa românească de capital ŞI acţionar minoritar al multora dintre companiile de stat româneşti. În această calitate a jucat un rol vital în consolidarea pieţei de capital locale şi în reforma companiilor de stat. Fondul a impus asigurarea transparenţei registrelor acestor companii. A evidenţiat aşa-numitele „contracte cu băieţii deştepţi" de la Hidroelectrica. L-a ajutat pe fostul ministru al Justiţiei să elaboreze un cod de guvernare corporatistă progresist. Acum, acţionarii români au puterea de a-i determina pe conducătorii companiilor să acţioneze în mod profesionist şi să protejeze interesele acţionarilor.

Ce legătură au toate acestea cu voi şi cu dreptul? Legătura este reprezentată de tot ceea ce aţi învăţat zilnic la cursurile de la facultatea de drept. Reformele FMI atrag schimbări în dreptul corporatist, legislaţia privind valorile mobiliare, dreptul muncii şi dreptul administrativ. Noile coduri civil şi penal, recomandate de MCV, noile proceduri judiciare şi numirea de judecători şi procurori independenţi, toate acestea au legătură cu cele studiate de voi la cursurile de drept civil şi penal. Noile reguli vă permit să le oferiţi viitorilor voştri clienţi, cetăţeni români, puterea de a încheia tranziţia de la comunism la democraţie deplină şi piaţă liberă. Din acest punct de vedere sunteţi cu toţii revoluţionari. Sunteţi pregătiţi să fiţi agenţi ai schimbării DACĂ alegeţi să fiţi.

Instituţiile juridice puternice, independente, sunt esenţiale în această tranziţie. Nu este suficient să le acorzi oamenilor drept de vot. Trebuie să le oferi cetăţenilor capacitatea de a-şi revendica drepturile: drepturile omului şi drepturile civile, dreptul cetăţenilor români la proprietate şi principiul forţei obligatorii a contractului. În lipsa acesteia, existenţa unei prosperităţi reale şi a unei democraţii reale, eficiente, sunt imposibile.

V-aţi întrebat vreodată de ce nivelul de trai este mult mai ridicat în Statele Unite ale Americii, Norvegia, Elveţia, Canada, Olanda şi Marea Britanie decât în alte ţări din lume? Economiştii şi politologii au oferit multe explicaţii: cultura, poziţia geografică, istoria.

Într-o carte numită „De ce eşuează naţiunile", doi economişti de la Massachusetts Institute of Technology susţin cu argumente foarte convingătoare că dezvoltarea instituţiilor care oferă putere cetăţenilor şi le protejează drepturile şi interesele deţine un rol cheie. Acest lucru are foarte mare legătură cu legea şi cu ceea ce aţi învăţat în anii precedenţi la facultate. Aşa cum rezuma un comentator: „Printre bunele instituţii economice care îi motivează pe oameni să devină productivi se numără protejarea dreptului la proprietate, aplicarea previzibilă a contractelor încheiate de ei, oportunităţile de a-şi investi banii şi de a păstra controlul asupra lor, controlul inflaţiei şi schimbul valutar liber. De exemplu, oamenii sunt motivaţi să lucreze din greu dacă au oportunităţi de a-şi investi veniturile obţinând profit, dar nu sunt motivaţi dacă au puţine astfel de oportunităţi sau dacă există posibilitatea ca veniturile ori profiturile lor să fie confiscate."

Cel mai mare duşman al acestor instituţii economice este corupţia. Ea subminează credibilitatea acestor instituţii, generează cinism şi descurajează investiţiile. Eşecul de a combate eficient corupţia va îndepărta investiţiile locale şi străine necesare pentru reconstruirea României.

Iată un exemplu: unii analişti declară că România ar putea redeveni centrul energetic al Europei, DACĂ naţiunea ar putea atrage cele zece miliarde de dolari necesare pentru modernizarea infrastructurii energetice şi pentru construcţia de noi centrale electrice. Dar aceste active sunt controlate de companiile de stat şi (adesea) administrate de persoane alese mai degrabă pentru legăturile lor politice decât pentru competenţa profesională. De regulă, companiile de stat generează mai multe datorii decât profit şi, în prea multe cazuri, sunt pline de corupţie. Nici un investitor competent nu îşi va încredinţa capitalul acestora.

Aşadar, unde se află România astăzi?

În ciuda progreselor semnificative, economia românească este precum o piramidă întoarsă: 1) din 21.000.000 de români, doar trei milioane sunt înregistraţi ca angajaţi în sectorul privat, plătesc impozite şi contribuie la sistemul de asigurări sociale destinat tuturor românilor; 2) conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică un număr şi mai mare de români lucrează la negru şi nu plătesc impozite; 3) Institutul estimează de asemenea că valoarea totală a evaziunii fiscale în anul 2010 ar putea fi mai mare de 21% din PIB, depăşind valoarea bugetului de stat; 4) conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 25% dintre angajaţii români continuă să lucreze în sectorul public; printre ei se numără, conform estimărilor, şi 400.000 de angajaţi ai companiilor de stat.

Aceasta este moştenirea comunismului şi este pur şi simplu nesustenabilă.

Totuşi, există cel puţin patru motive de a fi optimişti.

În primul rând, România încearcă să realizeze în 20 de ani ceea ce i-a luat Americii peste 100 de ani să realizeze. La o sută de ani după adoptarea Constituţiei din 1789, în aşa-numita „epocă de aur", la sfârşitul anilor 1890, America era dominată de afacerişti fără scupule. Aceştia deţineau căile ferate, producţia de oţel, energie şi alimente şi controlau 65% din economia americană. Ei controlau presa, ei controlau partidele politice şi ei făceau tot posibilul pentru a menţine acea stare de fapt. Concentrarea veniturilor spre cei bogaţi părea a fi o situaţie de neschimbat, iar venitul mediu stagna. Corupţia era în floare. Elita aflată la putere se opunea schimbării şi amâna reforma. Aşa arătau Statele Unite ale Americii în anii 1890. Aţi văzut acest tipar altundeva recent? Scenariul este binecunoscut.

A venit apoi preşedintele Teddy Roosevelt şi mişcarea de reformă a Americii, în primele decenii ale secolului XX, care au introdus legislaţie antitrust, reforme ale campaniilor electorale şi alte reglementări privind guvernarea, inclusiv alegerea directă a senatorilor americani. În 1920 femeile au câştigat dreptul de a vota. S-a început descentralizarea puterii. Venitul mediu a început să crească. Pe scurt, am creat tipul de instituţii care oferă putere cetăţenilor şi au fost descrise în cartea „De ce eşuează naţiunile", iar America a început să fie invidiată de întreaga lume.

Al doilea motiv de a fi optimişti: planul expus de către condiţiile FMI, MCV şi alte reforme adoptate în ultimii ani au început să reorienteze vârful piramidei economiei româneşti. Pentru a schimba lucrurile, România trebuie să finalizeze aceste reforme şi trebuie să rămână deschisă la idei noi precum planul amplu prezentat de Camera Americană de Comerţ din Bucureşti săptămâna trecută, plan menit să crească competitivitatea României. Într-un discurs susţinut în Parlament în februarie 2012, pe când făcea parte din opoziţie, actualul prim ministru a prezentat 15 puncte referitoare la reforma sistemului de guvernare, care demonstrează susţinerea multipartită a unor proiecte vitale precum MCV, consolidarea DNA şi a Agenţiei Naţionale pentru Integritate. Prim-ministrul s-a angajat să meargă chiar mai departe. De exemplu, a propus introducerea administrării private a companiilor de stat şi contestarea „contractelor cu băieţii deştepţi". Sub conducerea prim-ministrului, noua guvernare a făcut paşi în direcţia îndeplinirii acestor angajamente.

În al treilea rând, aşa cum arată cel mai recent raport MCV, s-au înregistrat progrese reale, măsurabile, în lupta împotriva corupţiei. DNA, Procurorul General şi ANI anchetează neîntrerupt acuzaţii de corupţie. Consiliul Superior al Magistraturii subliniază necesitatea responsabilităţii ce vine odată cu independenţa judiciară. Iar instanţele, în frunte cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, demonstrează din ce în ce mai mult curaj de a rezista presiunilor politice şi de a-i trage la răspundere pe cei care fură bogăţia poporului. Drept urmare, în ultimii doi ani, au fost condamnate pentru corupţie mai multe persoane decât în cei cinci ani anteriori la un loc; printre condamnaţi s-au numărat un fost prim-ministru, un fost ministru şi un fost judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În al patrulea rând, după toată instabilitatea politică şi economică din această vară, care, trebuie să recunosc, a scos la lumină emoţii puternice de toate părţile, în cele din urmă statul de drept a triumfat. Referendumul s-a desfăşurat în conformitate cu deciziile Curţii Constituţionale, iar cei de la putere au aceptat rezultatul, cu toate că acesta era contrar obiectivelor sale politice. Adevăratul test pentru o republică este respectarea legii de către cei aflaţi la putere şi în momentele dificile, nu doar în cele uşoare, şi mai ales atunci când nu corespunde cu interesele lor.

Un lucru important de subliniat: nici succesele menţionate de MCV, nici finalitatea pozitivă din această vară nu ar fi fost posibile fără curajul şi tenacitatea juriştilor, judecătorilor şi procurorilor, care au fost şi ei cândva tineri jurişti şi magistraţi precum voi.

Urmează provocări extrem de mari. România se apropie de o serie de alegeri dificile care este posibil să dezbine poporul. Sincer, sunt îngrijorat. După încheierea războaielor politice, vor reuşi politicienii români să se întoarcă la o formă de coabitare civilizată şi stabilă?

Primul test în acest sens va fi numirea noului procuror general şi a noului procuror-şef al DNA. Este vital ca cei numiţi în aceste înalte funcţii să fie susţinuţi de toate marile partide politice, ca ei să fie procurori independenţi, apolitici şi, mai presus de toate, să fie la fel de competenţi şi curajoşi precum predecesorii lor. Acest lucru nu se va întâmpla dacă „cei mai buni şi mai inteligenţi" ezită să se înscrie în competiţie. Pentru Statele Unite ale Americii, acest proces de selecţie va fi un criteriu foarte important care va influenţa percepţia asupra parteneriatului nostru strategic cu România.

Sunt întrebat adesea de ce este acest lucru atât de important pentru noi. Este foarte simplu: România este aliatul nostru şi ne-am angajat să avem un viitor comun. În Irak şi Afganistan ne-am sacrificat împreună. Însă până nu vom şti că statul de drept este sigur şi până nu vom şti că aceste instituţii care asigură puterea cetăţenilor sunt independente, nu putem fi încrezători că România este un aliat stabil.

Acest lucru este la fel de important pentru companiile americane care îşi desfăşoară activitatea în România. Ne aşteptăm să beneficiem de aceleaşi condiţii. Legislaţia federală americană, Foreign Corrupt Practices Act, interzice companiilor americane să dea mită. Eu şi următorii ambasadori vom informa Departamentul Justiţiei al SUA despre orice încălcare a acestei legi de către companiile americane. În plus, simt că am obligaţia personală de a vă ajuta să atrageţi mai multe investiţii americane.

Pentru a fi clar înţeles, sunt optimist pentru că cred cu adevărat că acest plan va funcţiona. Şi cred că în esenţă, toate marile partide politice locale încearcă să asigure tot ce este mai bun pentru România. În sufletele lor, ei ştiu că această abordare este cu adevărat în interesul României.

Mai presus de orice însă, sunt optimist cu privire la tinerii români ca voi.

În încheiere aş vrea să vă povestesc pe scurt despre un program căruia i-am dedicat extrem de mult timp şi energie de când am devenit ambasador. Programul se numeşte „Restart România".

Ori de câte ori călătoresc prin România, rog personalul Ambasadei să îmi stabilească întâlniri cu tinerii, în special cu cei care lucrează pentru companii occidentale sau cu cei care aspiră la acest lucru. Am descoperit că lucrul pe care îl aveau cu toţii în comun era prezenţa în reţelele de comunicare socială. Ei nu au încredere în partidele politice existente sau în mass-media şi sunt foarte îngrijoraţi de viitorul României şi mai ales de corupţie.

Drept urmare, cu ajutorul unui inovator ONG numit Tech Soup, am decis să elaborăm un proiect bazat pe reţelele sociale şi destinat acelor oameni care îşi doresc să schimbe modul de gândire al României. Cu susţinerea generoasă, prin capital uman şi financiar, acordată de comunitatea IT şi cu bani de la Guvernul SUA, am creat „Restart România".

A fost un concept extrem de simplu. Am lansat ideea, am implicat utilizatorii din mediul electronic şi i-am întrebat cum ar lupta împotriva corupţiei. S-au creat nouă website-uri creative care promovează programe inovatoare de luptă împotriva corupţiei din sistemul medical, de identificare a furturilor ilegale de lemn din frumoasele şi bogatele păduri ale României şi de rezolvare a multor altor provocări sociale. Anul acesta, website-ul „Restart România", afişele electronice de promovare şi şase website-uri ale proiectelor au înregistrat în total peste 1.500.000 de afişări în România, număr ce reprezintă peste 20% din numărul de utilizatori români de internet, fie pentru a afla mai multe despre proiect, fie pentru a contribui cu propriile experienţe.

Sunt încrezător că există mulţi alţii care vor să ia atitudine pentru a schimba lucrurile. Ei sunt nu doar concetăţenii voştri, ci şi viitorii voştri clienţi. Aşadar, folosiţi ceea ce aţi învăţat la facultatea de drept pentru a le oferi putere lor şi vouă înşivă şi terminaţi revoluţia începută de părinţii voştri.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Dumnezeu să binecuvânteze America!