Discursul ambasadorului SUA Mark H. Gitenstein cu ocazia Zilei Naţionale a SUA

BULETIN INFORMATIV
Ambasada Statelor Unite ale Americii
Str. Tudor Arghezi 7-9 Bucuresti, Romania Tel: 40 21 – 200 - 3650 Fax: 40 21- 200 - 3723
                5 Iulie 2011

Discursul ambasadorului SUA Mark H. Gitenstein cu ocazia Zilei Naţionale a SUA

4 iulie 2011

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului României,
Alteţele voastre,
Excelenţele voastre,
O salut şi pe invitata noastră, Georgiana Târlungeanu, eleva de liceu din Bucureşti care a creat invitaţia pentru petrecerea de 4 iulie,
Membri ai forţelor armate române şi americane,
Doamnelor şi domnilor,

Bun venit la celebrarea Zilei Independenţei! Aloha! Vreau să-i urez bun venit mai ales domnului prim-ministru, Emil Boc. Prim-ministrul este un ferm susţinător al reformei în România. În numele Preşedintelui SUA, vreau să le mulţumesc dumnealui şi poporului român pentru tot ceea ce au făcut pentru a proteja valori atât de importante pentru noi.

Îi urez bun venit şi domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, un bun prieten al meu şi cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România.

Anul trecut vorbeam de la acest pupitru despre aceste valori comune şi despre îngrijorarea mea cu privire la un anumit pesimism, uneori chiar cinism legat de perspectivele de schimbare şi reformă în România. Am spus că această mentalitate este concentrată în expresia „Asta e viaţa...”.

Reformarea statului şi a pieţei libere şi existenţa unei democraţii sustenabile în România sunt priorităţi ale SUA pentru că acestea fac din România un aliat strategic şi un partener comercial de încredere şi stabil. De aceea sunt aceste reforme atât de importante pentru preşedintele Băsescu şi pentru preşedintele Obama.

De la acest pupitru am comparat atitudinea „Asta e viaţa...” cu atitudinea „Da, putem!”, promovată de Barack Obama. Sunt încântat că în ultimul an am aflat despre existenţa multor români care întruchipează această atitudine plină de speranţă.

Astăzi vreau să vorbesc despre şapte români care cred în „Da, putem!”, care şi-au dedicat vieţile transformării României într-un loc mai bun şi au avut un succes considerabil în aceste eforturi. Pe măsură ce îi menţionez, fotografiile lor vor fi afişate pe ecranul din dreapta mea.

Anamaria Hâncu şi Liana Buzea au lucrat la campania socială „Let’s Do It, Romania!” al cărei scop a fost curăţarea României la propriu. Folosind Facebook şi Twitter, în septembrie 2010, aceste două tinere au mobilizat 200.000 de voluntari care şi-au petrecut o zi curăţând gunoaie în România. Ele au dovedit că scepticii s-au înşelat.

Laura Ştefan este coordonatoarea programelor anticorupţie din cadrul Societăţii Academice Române şi militează pentru reformă judiciară şi bune practici de guvernare. A elaborat şi a susţinut legislaţia anticorupţie şi a lucrat împreună cu instituţii internaţionale şi ale UE în calitate de expert. În ciuda numeroaselor oportunităţi de a lucra în străinătate, a rămas aici, pentru a lupta împotriva corupţiei şi a oferi un viitor mai luminos românilor.

Raed Arafat este subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii. El a înfiinţat numărul unic de urgenţă  pentru probleme medicale. De asemenea, a susţinut ideea ca serviciilor de urgenţă să li se permită să acorde îngrijiri medicale victimelor. Eforturile sale au asigurat modernizarea serviciilor de urgenţă şi salvarea a nenumărate vieţi în România, graţie unei atitudini încrezătoare şi dorinţei de schimbare.
Sergentul major Laurenţiu Şerban a trecut peste pierderea unui picior în luptele din Afganistan şi a declarat: „Ce nu te omoară, te face mai puternic”. După ce s-a întors din misiunea îndeplinită alături de camarazii săi, soldaţi şi aliaţi NATO, Şerban a început să ofere consiliere altor persoane care i-au pierdut pe cei dragi sau militarilor care au fost răniţi. Povestea sa a fost prezentată de Discovery şi inspiră oameni pe care el nu îi cunoaşte.

Marcelus Suciu a revenit în România după ani petrecuţi în SUA şi a adus cu el o serie de inovaţii în materie de afaceri, programe guvernamentale şi fundaţii caritabile. El este nu doar patronul unui lanţ de restaurante de succes, ci şi partener într-un program ecologic de închiriere de biciclete în Cluj şi promovează activ importanţa rolului fundaţiilor caritabile private în rezolvarea problemelor sociale ale copiilor grav bolnavi şi ale nevăzătorilor.

Anca Harasim este director executiv al Camerei de Comerţ Americane din Bucureşti. Susţinând companiile şi investitorii în discuţiile cu oficialităţile române ajută companiile americane să angajeze mii de români. De asemenea, ea promovează transparenţa şi previzibilitatea mediului de afaceri. Atitudinea „Da, se poate!” şi energia pe care o investeşte pentru a obţine rezultate o transformă într-un model pentru oamenii de afaceri.

Americanii şi-au riscat „vieţile şi onoarea lor sacră” semnând Declaraţia de Independenţă în urmă cu exact 235 de ani.  Asemenea revoluţionarilor români de acum mai bine de douăzeci de ani ani, ei au crezut că pot construi o democraţie puternică,energică şi independentă. Bărbaţii şi femeile din acele 13 colonii americane au creat primele 13 state unite.

Astăzi celebrăm Ziua Independenţei acordând o atenţie specială celui de-al cincizecilea stat, reprezentat de exoticele insule Hawaii. Am ales acest stat nu doar datorită frumuseţii sale şi pentru că este locul naşterii preşedintelui Obama. Istoria statului Hawaii demonstrează şi ea cele spuse de mine: democraţiile puternice, durabile se construiesc prin eforturile bărbaţilor şi femeilor care dovedesc un curaj şi o dedicare deosebite.

Hawaii a devenit stat al SUA în 1959, însă în 1954 încerca încă să se elibereze de sub dominaţia de fier a proprietarilor de plantaţii şi a altor oligarhi care conduceau insulele.

În 1954, mii de tineri soldaţi întorşi din Al Doilea Război Mondial şi muncitori au preluat în mod paşnic controlul asupra guvernului prin greve, nesupunere civilă şi alegeri, iar apoi au demarat reforme democratice şi de piaţă care au transformat Hawaii în statul de astăzi, din 2011.

Printre revoluţionari s-a numărat tânărul erou de război american de origine japoneză, Daniel Inouye. Un om de un curaj extraordinar, el şi-a riscat viaţa pentru camarazii săi în Italia, în anul 1945. În expunerea de motive pentru acordarea Medaliei de Onoare, preşedintele Clinton îl descria în anul 2000 drept un mare erou.

Inouye a fost ales membru al legislativului în 1954 şi a contribuit la conducerea eforturilor de reformare. În 1962 a fost ales senator al SUA iar acum este al treilea în linia de succesiune pentru funcţia de Preşedinte al SUA, cea mai înaltă poziţie obţinută vreodată de un american de origine asiatică.

Mentorul meu, vicepreşedintele Joe Biden, l-a descris pe Inouye drept un amestec de „curaj, integritate şi eficienţă”. Am mari speranţe că aceşti şare români model vor avea propriile realizări la fel de mari precum cele ale senatorului Inouye, fiindcă, fără îndoială, ei întruchipează aceste calităţi.

Sunt atât de optimist în privinţa acestei ţări pentru că există mii de alţi oameni precum aceştia şase, iar ei nu se vor lăsa învinşi de cinismul şi inerţia celor care se împotrivesc schimbării. Revoluţionarii americani şi români şi-au jertfit vieţile pentru ca noi să ne putem bucura de binecuvântările libertăţii. Tot ce putem face este să le cinstim sacrificiul fiind optimişti şi hotărâţi.

Dumnezeu să binecuvânteze America! Dumnezeu să binecuvânteze România!