Comisia de Supraveghere a Asigurărilor răspunde scrisorii deschise a ADPAR

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor răspunde scrisorii deschise a ADPAR

Marţi, 6 septembrie 2011, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a analizat aspectele semnalate de Asociaţia Distribuitorilor de Piese Auto din România (ADPAR) prin scrisoarea deschisă transmisă presei ieri, 5 septembrie.
Concluziile Consiliului CSA, argumentate de prevederile legale în vigoare specifice domeniului asigurărilor şi comunicate ADPAR,  sunt următoarele:

Plata părţii din despăgubire aferentă pieselor auto înlocuitoare poate fi făcută de societăţile de asigurare direct către furnizorii de piese, nefiind încalcate prevederile legale privind activitatea de asigurare, pentru că piesele sunt utilizate în cadrul activităţii de lichidare a daunelor (adică soluţionarea dosarelor de daună) şi nu în scop comercial (obţinerea de profit din revânzarea lor). 
În vederea soluţionării dosarelor de daună, societăţile de asigurare şi unităţile reparatoare folosesc de foarte mult timp convenţii de colaborare, care sunt contracte comerciale încheiate de comun acord de către părţile semnatare, cu termeni şi condiţii de lucru şi decontare negociate de acestea.
Întrucât valoarea despăgubirilor plătite se reflectă direct proporţional în valoarea primelor de asigurare pe care asiguraţii trebuie să le plătească şi având în vedere contextul economic nefavorabil din ultimii ani, societăţile de asigurare au luat decizia de a controla mai riguros costurile cu despăgubirile, cu respectarea cadrului legal şi fără ca drepturile păgubiţilor să fie afectate în vreun fel.
Una dintre aceste măsuri a fost extinderea colaborării şi cu furnizorii de piese, prin încheierea de convenţii de colaborare cu unităţile reparatoare şi/sau distribuitorii de piese, care stabilesc condiţiile de colaborare şi decontare între părţile semnatare.
Subliniem faptul că încheierea convenţiilor de colaborare nu îngrădeşte sub nicio formă dreptul păgubitului de a efectua reparaţiile în orice unitate reparatoare doreşte (indiferent dacă aceasta are sau nu încheiată o convenţie de colaborare cu societatea de asigurare) şi nici posibilitatea achiziţionării pieselor de schimb şi materialelor de la orice unitate de specialitate.
Astfel, păgubitul poate alege oricare dintre următoarele modalităţi de despăgubire în temeiul unei asigurări obligatorii RCA:
1. se poate adresa unei unităţi reparatoare cu care societatea de asigurare nu are încheiată o convenţie. În acest caz, plata se face în termenul prevăzut de normele emise de CSA, respectiv de maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei.
2. se poate adresa unei unităţi reparatoare care are convenţie încheiată cu societatea de asigurare. În acest caz, colaborarea dintre societatea de asigurare şi unitatea reparatoare se face în condiţiile convenţiei, iar decontarea se face la termenele agreate de comun acord (şi care pot fi mai mari decât cel termenul prevăzut de norme).
3. poate solicita încasarea despăgubirilor înainte de efectuarea reparaţiilor, sume pe care le poate utiliza ulterior pentru a efectua reparaţiile unde doreşte şi care sunt suficiente în acest scop deoarece societatea de asigurare este obligată să calculeze valoarea despăgubirilor la nivelul preţurilor practicate de unităţile de specialitate. Utilizând această modalitate de încasare a despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, prevăzută de normele CSA, păgubitul nu va mai avea nicio grijă legată de eventuale probleme de decontare între societatea de asigurare şi unitatea reparatoare.
Păgubiţii care se consideră prejudiciaţi de către societăţile de asigurare se pot adresa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu o reclamaţie, drept care le este adus la cunoştinţă fiind precizat în poliţa de asigurare RCA. Cu toate că sunt informaţi cu privire la acest drept, numărul de reclamaţii referitoare la asigurările RCA primite de CSA în anul 2010 a reprezentat numai 1,5% din numărul de dosare de daune avizate de societăţile de asigurare la nivel naţional, fapt care arată că nemulţumirile păgubiţilor sunt cazuri izolate şi nu reprezintă nicidecum un fenomen.

Utilizarea convenţiilor de colaborare nu îngrădeşte nici dreptul unităţilor reparatoare independente de a achiziţiona piese de schimb în scop de revânzare, deoarece prevederile unui contract comercial (aşa cum este şi convenţia de colaborare) se aplică doar părţilor semnatare care au agreat termenii şi condiţiile contractului, nu şi în relaţiile cu terţe persoane.
În ceea ce priveşte afirmaţia ADPAR referitoare la încasarea de către societăţile de asigurare a unor “taxe/comisioane/bonusuri pe volumul achiziţiilor achitate de asigurători...”, “plata unor servicii...”, “cu obţinerea de venituri, realizate de asigurători, încălcând astfel în mod flagrant dispoziţiile legale”, Consiliul CSA consideră că este necesar ca aceasta să fie susţinută de către ADPAR prin dovezi concrete. În eventualitatea în care părţile semnatare ale convenţiei de colaborare negociază discounturi ale sumelor plătite de societatea de asigurare, acest lucru nu înseamnă obţinerea de venituri de către societatea de asigurare.

***

Despre CSA
CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate împuternicită prin lege cu atribuţii de autorizare, supraveghere prudenţială şi control a activităţii de asigurare în România, precum şi cu atribuţii de emitere a normelor de aplicare a legii.
Potrivit legii, scopul întregii activităţi a CSA este apărarea drepturilor asiguraţilor şi promovarea stabilităţii activităţii de asigurare în România.

CSA este membru cu drepturi depline al EIOPA - Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (care a substituit CEIOPS de la 1 ianuarie 2011), EIOPC – Comitetul European pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale şi IAIS - Asociaţia Internaţională a Supraveghetorilor în Asigurări, reprezentând astfel România din perspectiva aportului tehnic de specialitate la elaborarea şi amendarea reglementărilor europene specifice domeniului asigurărilor.