Proiectul privind stabilirea volumului optim de activitate - necesitate şi oportunitate
Proiectul privind stabilirea volumului optim de activitate - necesitate şi oportunitateConsiliul Superior al Magistraturii derulează proiectul privind stabilirea volumului optim de activitate, în considerarea asumării acestei măsuri, de către CSM prin Hotărârea Guvernului României nr.1346/2007, privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalităţilor din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, a progresului realizat de România, în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei ( hotărârea nr. 2119/03 decembrie 2009 ).
Prima analiză a datelor prezentate în cadrul sondajului de opinie desfăşurat în rândul judecătorilor a scos în evidenţă faptul că peste 90% dintre magistraţi au constatat creşterea calităţii actului de justiţie, urmare aplicării acestui program.
În cadrul conferinţei anuale, a grupului de lucru privind stabilirea volumului optim la instanţele judecătoreşti, s-a subliniat faptul că dreptul la un proces echitabil are drept componente: accesul liber la justiţie, examinarea cauzei în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial şi stabilit prin lege ( art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Supraîncărcarea rolului unei instanţe atrage răspunderea statului, deoarece aceasta trebuie să îşi organizeze sistemul jurisdicţional de aşa natură încât instanţele să poată respecta cerinţele prevăzute de art. 6 alin.1 din Convenţie, ceea ce înseamnă că instanţele trebuie să decidă într-un termen rezonabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că responsabilitatea statelor semnatare ale Convenţiei nu poate fi angajată dacă acestea dovedesc că au adoptat cu promptitudine măsurile necesare pentru a remedia situaţia. În consecinţă, Curtea subliniază că statele au obligaţia să-şi organizeze propriile sisteme judiciare în acord cu exigenţele Convenţiei Europene şi să depăşească dificultăţile administrative.
Analiza datelor rezultate în urma aplicării acestui program dovedeşte faptul că echilibrul care trebuie să existe între cele trei componente ce asigură soluţionarea în mod echitabil a unui proces în condiţii de independenţă, imparţialitate, într-un termen rezonabil şi având o competenţă profesională impun: dublarea, pe de o parte a personalului instanţelor de judecată ( judecători şi personal auxiliar de specialitate ), cât şi dublarea sau chiar triplarea bugetului alocat instanţelor de judecată, pe de altă parte.
În prezent: există un dezechilibru între volumul de activitate, resursele alocate şi durata soluţionării cauzelor, care are drept consecinţă previzibilă scăderea calităţii deciziilor, o dilatare excesivă a termenelor de judecată şi, implicit, dificultăţi în unificarea practicii judiciare.
Insuficienta asigurare de către Ministerul Justiţiei a resurselor materiale şi logistice ( lipsa sălilor de judecată în raport cu creşterea constantă a volumului de activitate, desfăşurarea activităţii în spaţii necorespunzătoare şi insalubre, netransfererea sumelor rezultate din taxele judiciare de timbru şi amenzile judiciare, subdimensionarea schemelor de personal, etc.) şi neluarea măsurilor legislative necesare bunei funcţionări a justiţiei au impus Consiliului Superior al Magistraturii adoptarea unor programe care să determine menţinerea echilibrului între calitatea şi cantitatea actului de justiţie.
Adoptare unor programe care să determine menţinerea unui echilibru între calitatea şi cantitatea actului de justiţie este impusă şi de Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Unión Alimentaria Sanders S.A. împotriva Spaniei şi Guincho împotriva Portugaliei .
S-a constatat că o creştere a ritmului de soluţionare a cauzelor duce la sacrificarea calităţii soluţiilor pronunţate în detrimentul rolului asumat de către magistraţi de a rezolva imparţial şi obiectiv toate procesele cu care sunt investiţi.
Scăderea calităţii hotărârilor judecătoreşti determinată de volumul excesiv de activitate (atribuţii jurisdicţionale şi nejurisdicţionale aflate în competenţa judecătorului), provoacă criza de încredere în justiţie.
Potrivit Recomandării nr. 94 ( 12 ) a Comitetului de Miniştri privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorului, statul trebuie să adopte toate măsurile necesare iar judecătorului, înainte să i se ceară soluţionarea litigiilor într-o durată rezonabilă de timp, trebuie să i se creeze condiţiile necesare respectării cerinţei referitoare la durata rezonabilă a procedurii. Acest fapt este impus şi de dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 304/2004, art.2 şi 5 din HG 652/2009.
Independenţa, imparţialitatea, competenţa profesională şi termenul rezonabil sunt criterii de performanţă stabilite prin lege, asumate de către judecători la intrarea în sistemul judiciar şi, totodată, sunt aşteptări ale societăţii şi participanţilor la actul de justiţie.
Susţinerea Ministerului Justiţiei potrivit căreia : „la îndeplinirea numărului maxim de puncte, un judecător poate refuza intrarea în şedinţa de judecată„ este lipsită de temei legal şi faptic, cât timp numărul cauzelor înregistrate şi soluţionate în primul semestru al anului 2010 este cu mult mai mare decât cele înregistrate şi soluţionate în primul semestru al anului precedent.
Cerinţele pe care le are sistemul de justiţie în anul 2010 sunt parţial finanţate, în timp ce instanţele de judecată sunt supraaglomerate din cauza creşterii numărului de dosare.
Consiliul Superior al Magistraturii şi-a manifestat constant disponibilitatea de a conlucra cu reprezentanţii celorlalte autorităţii ale statului şi adoptă măsuri pentru creşterea calităţii şi performanţei magistraţilor în raport de competenţelor ce-i revin. Consiliul este permanent preocupat de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale judecătorilor, procurorilor şi ale personalului auxiliar de specialitate.
BIROUL DE INFORMARE PUBLICĂ ŞI RELAŢII CU MASS MEDIA
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp