Participarea presedintelui la onferinta Nationala a Aliantei Confederatiilor Patronale 16.01.2009

COMUNICAT DE PRESĂ de la Administraţia Prezidenţială

REF: Participarea preşedintelui României la Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiilor Patronale din România

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat vineri, 16 ianuarie a.c., la Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiilor Patronale din România cu tema "Priorităţi şi măsuri concrete anti-criză".

Vă prezentăm discursul şefului statului susţinut cu această ocazie:

„În primul rând vă mulţumesc pentru invitaţie, iar în al doilea rând vreau să vă asigur că soluţiile viabile care vor fi discutate aici vor fi adoptate de guvern. Şi fac acest lucru nu din voluntarism, să vă asigura voluntar aşa..., bazându-mă pe posibilă influenţă, ci pe ceea ce am discutat aseară cu primul ministru, cu ministrul de finanţe, legat de nevoia proiectării şi adoptării rapide a viitorului buget. Este greu să spui ca Preşedinte, am mandatul guvernului, dar vă asigur că urgenţa de a stabili parametrii bugetului cât mai rapid a făcut ca guvernul să decidă ca astăzi să se întâlnească. Şi o să vă spun şi de ce. În timp ce guvernul constată că poate accepta maxim un deficit de 2 la sută însemnând circa trei miliarde, solicitările făcute de ministere pentru derularea angajamentelor asumate, înainte de a se cunoaşte situaţia reală a bugetului, ar împinge bugetul către un deficit de nouă procente. Ceea ce înseamnă că nu mai era nicio altă soluţie decât ca guvernul să se întâlnească astăzi, să fie discuţii între ministrul de finanţe şi fiecare dintre miniştrii, pentru a se putea angaja toţi în noua filozofie bugetară, filozofie generată, în primul rând, de realităţile economice globale şi naţionale. Să ştiţi că am un discurs foarte bun pregătit, dar nu o să-l utilizez pentru că însăşi intervenţia domnului Păunescu mă face să vin către lucruri mult mai pragmatice decât stabilirea unor principii generale. Sunt bune şi principiile generale, probabil că voi utiliza parte din ele, dacă doriţi pot să las pentru conferinţă discursul să se ştie care era discursul teoretic al Preşedintelui, dar cred că trebuie să ne îndreptăm către nişte realităţi imediate.

Realitatea imediată este generată de situaţia economică în care evoluăm şi aici aş observa că avem câteva canale către care trebuie să privim în mod obligatoriu, primul şi cel mai important şi care este expresia crizei globale, dar şi a crizei în punctul cel mai sensibil pentru economia românească este legat de contracţia pieţelor. Deci aş spune unul din canalele pe care se manifestă criza este contracţia pieţelor, în mod deosebit a pieţelor de export, nu numai a pieţei interne, ceea ce explică diminuarea activităţii economice la foarte mulţi dintre exportatorii români. Luăm un exemplu, eram un mare exportator către Germania, către Marea Britanie, către Franţa, aici s-au produs contractări de piaţă masive, ca urmare a crizei. Este clar că avem o problemă majoră cu toţi producătorii români care aveau ca piaţă de desfacere principală Germania sau Franţa sau Marea Britanie sau orice altă piaţă. O a doua problemă majoră pe care o avem în economie este legată de finanţarea economiei româneşti şi, în mod deosebit, a proiectelor în derulare, sau care urmau să se deruleze, iar aici, privind către sistemul bancar românesc, sistem solid, dar care nu mai este alimentat cu bani de băncile care sunt acţionar majoritar în sistemul bancar românesc.

Un al treilea canal care acţionează în această criză este cursul de schimb, pe care îl vedeţi mai bine decât mine şi probabil îl urmăriţi cu mai mare atenţie. Urmare a diminuării finanţărilor externe, presiunea toată s-a mutat pe moneda naţională. Şi, în sfârşit, al patrulea canal este încrederea investitorilor, încredere care s-a diminuat nu numai pentru România, ci pentru toate cele 12 ţări care au intrat în Uniunea Europeană începând din 2004 şi până în prezent, încredere care este diminuată şi pe pieţele ţărilor vechi ale Uniunii Europene şi care are ca efect diminuarea investiţiilor şi acolo.Cred că acesta este tabloul real de la care trebuie să plecăm. Aceste realităţi nu le putem substitui decât prin măsuri interne inteligente, eficiente şi, în paralel, cu creşterea încrederii în mediul de afaceri românesc. Aici aş face o observaţie, aş aduce întâi un argument, înainte de a pune degetul pe principalul responsabil de ceea ce se numeşte încredere. Priveam la deficitul de cont curent, în 2007 a fost de 14 la sută, un deficit care a crescut în ultimii ani, în 2007 ajungând la 14 la sută în 2008 s-a înregistrat o diminuare a deficitului de cont curent de la 14 la 13, dar diminuarea s-a produs pe un singur palier.

Dacă în deficitul de cont curent din 2007 contributia guvernului prin modul de administrare a bugetului a fost de numai 2,5 la sută, deci restul de 11,5 a fost în responsabilitatea sectorului privat, în responsabilitatea economiei reale, pentru 2008 structura celor 13 procente este 4,5 la sută guvern cu cheltuielile guvernamentale şi 8,5 la sută economia reală. Ceea ce înseamnă că în timp ce economia reală, dumneavoastră, în speţă, aţi acţionat responsabil pe semnalele de criză pe care le-aţi primit, guvernul a acţionat iresponsabil, contribuind cu peste două procente la accentuarea deficitului. Dacă guvernul şi-ar fi menţinut măcar nivelul din 2007, am fi fost în faţa unui deficit de cont curent de 11 la sută, dar, din păcate, cel care este responsabil de nesesizarea direcţiilor de evoluţie economică a fost chair guvernul. Plecând de la această realitate, şi de asta am venit puţin în istoria recentă, 2007-2008, este clar că bugetul de stat trebuie să reflecte responsabilitatea guvernului, în reducerea cheltuielilor de funcţionare şi în acelaşi timp în creşterea cheltuielilor destinate învestiţiilor. Pentru a ieşi din dubiile deficitului anului 2008, vă pot spune că acesta este de 4,8 la sută pe cash şi pe angajamente de 5,21 la sută. Ceea ce înseamnă o depăşire majoră a deficitului bugetar prognozat care a fost la 2,3 la sută. 4,8 la sută deficitul pe cash înseamnă circa 7 miliarde, iar deficitul pe angajamente este de 8 miliarde, 7,81 miliarde euro.

Aceste realităţi trebuie corectate prin actualul buget. Înainte de orice însă, înainte de a-şi construi bugetul, guvernul trebuie să privească la datoriile care, în opinia mea, reprezintă urgenţa zero. Privind la realitatea datoriilor pe care instituţiile centrale, generate prin unităţi ale ministerelor, înţelgem că, de fapt, economia este blocată chiar de guvern şi o să vă dau ciferele. La ora aceasta pe datorii facturate până la 31 decembrie, guvernul are datorii de 725 de milairde de euro. Şi pe datorii nefacturate, pentru că aşa cum spunea domnul Păunescu, la facturare trebuie să plăteşti obligaţiile la stat, chiar dacă nu ai încasat banii, pe datorii nefacturate alte 367 de milioane de euro, ceea ce înseamnă 1,1 miliarde. În opinia mea, primul lucru care trebuie făcut, şi în urma consultării cu ministrul de finanţe, este ca aceste datorii să fie urgent achitate pentru a da lichiditate agenţilor economici. Vă pot spune că din discuţiile pe care le-am avut aseară cu ministrul de finanţe, decizia este că a eşalonat până la mijlocul lunii martie aceste datorii să fie integral achitate pentru a da agenţilor economici posibilitatea să reintre în mişcare, altfel îi falimentează chiar guvernul.

O altă problemă este legată de administraţiile locale, care în acest moment au datorii facturate de o jumătate de miliard de euro şi nefacturate de alte 400 de milioane de euro. Deci 500 de milioane cu 400 de milioane, iată mai vine încă un miliard şi aici. Practic, instituţiile publice au datorii fracturate şi nefacturate la agenţii economici de peste 2 miliarde de euro. Cred că prioritatea zero în momentul de faţă este deblocarea agenţilor economici prin plata datoriilor pe care statul, cu instituţii centrale şi locale, le are la ei. O altă prioritate a acestui buget trebuie să fie utilizarea banilor europeni. Vreau să fiu foarte clar, am preluat semnalul şi fiind public cu certitudine la ora aceasta l-a preluat şi guvernul, legat de plata TVA-ului. Nu ştiu care va fi reacţia guvernului, cum se va armoniza nevoia urgentă de bani pentru a plăti datoriile cu solicitarea pe care aţi făcut-o prin domnul Păunescu, dar o sursă formidabilă care trebuie adresată economiei româneşti sunt banii europeni.

Vă dau cifrele la zi legate de această resursă care nu a fost utilizată. În momentul de faţă sunt viraţi în Ministerul de Finanţe de la Uniunea Europeană, în contul anului 2007 şi 2008, 1,85 miliarde euro, 1,85 miliarde euro. S-au cheltuit din ei 200 de milioane. Preponderent, mă refer la fonduri structurale, s-au cheltuit din ei 200 de milioane. Preponderent au fost studii, bineînţeles, şi cheltuieli pe proiecte încă nesemnificative, în doi ani de la intrarea în Uniunea Europeană. Deci, faţă de banii viraţi de Uniunea Europeană ca avansuri avem 1,6 miliarde de euro care nu sunt puşi la muncă din două motive: lipsă de proiecte credibile, birocraţie excesivă a ministerelor şi instituţiilor, centralizare excesivă. Agentul economic trebuie să vină să poarte traista pe la uşa ministerelor ca să i se deblocheze o finanţare. Aceasta este realitatea şi, sigur, vor fi destui analişti care să spună: cum poate spune Preşedintele aşa ceva, nu îi e permis lui. Ba, îmi este permis şi este o realitate pe care o ştiţi şi dumneavoastră. Efortul de a cheltui banii alocaţi de Uniunea Europeană este un efort care trebuie făcut cu două responsabilităţi, responsabilitatea dumneavoastră de a avea proiecte fezabile şi rapid implementabile şi responsabilitatea aparatului de stat care trebuie să servească investitorul şi nu să-l chinuie. În această direcţie se va îndrepta efortul actualului guvern de a facilita utilizarea banilor de către orice investitor care are un proiect fezabil.

Vestea proastă este că dacă avem viraţi 1,8 miliarde deja în trezorerie ca avansuri, în fapt aveam dreptul să cheltuim până la ora aceasta, până la 1 ianuarie, trei miliarde de euro, 2,9 miliarde pe fonduri structurale, dar nu s-au pus la dispoziţia României decât avansuri, pentru că ministerele nu au putut promova proiecte consistente. Pentru anul acesta, în total, vom avea la dispoziţie până la 31 decembrie 5,9 miliarde euro. Ori, eu cred că înlesnirile sunt foarte importante şi cu certitudine guvernul le va analiza, când mă refer la înlesniri chiar la această propunere a domnului Păunescu mă refer, dar marea problemă este că şi unii şi alţii, şi administraţie centrală, locală, dar şi comunitatea de afaceri trebuie să înţeleagă că aceşti bani sunt sursa reală de mişcare a României în această perioadă. Aş mai face o observaţie legată de transparenţă. Intraţi pe site-urile oricărui minister care pune la dispoziţie bani, în primul rând vom observa bani europeni, la ei mă refer, vom observa o terminologie diferită, neuniformizată, fiecare minister utilizează propria-i terminologie, în aşa fel încât un investitor nu înţelege foarte bine dacă se referă la acelaşi lucru uitându-se pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării , spre exemplu, sau pe site-ul Ministerului Transporturilor ori al altui minister. Fiecare aproape a adoptat propria lui terminologie. Investitorul nu înţelege dacă sunt bani nerambursabili sau bani rambursabili.

Transparenţa deci este o altă cheie a utilizării rapide a banilor. Dacă ne referim la mediul de afaceri, vă pot spune o apreciere care este deja o abordare fermă a Ministerului de Finanţe, că deficitul bugetar nu poate depăşi 2 la sută şi că o puternică restrângere a risipei din bani publici trebuie să se facă. Am să vă dau un exemplu care pentru mine este nu şocant, că doar nu vin de pe altă planetă, nu are cum să te şocheze ceva ce vezi că se perpetuează, dar bugetul de stat susţine, dincolo de acţiuni sociale, 4,9 milioane de pensionari la stat, încă vreo câteva milioane de pensii agricole şi un 1,5 milioane de funcţionari publici. Toate acestea le fac 3,5 milioane de oameni care produc în sfera serviciilor sau producţie directă. Nu este posibil acest dezechilibru. 3,5 milioane de oameni care lucrează în sfera serviciilor şi în industrie să susţină 1,5 milioane de bugetari, extrem de racordaţi la bugetul de stat, prin legi speciale de salarizare, pensionare; 4,9 milioane pensionari din asigurările sociale de stat şi încă două-trei milioane de pensionari cu pensii agricole. Nu spun despre niciuna că este mare, vorbesc doar că sursa corectă de diminuare a cheltuielilor este aparatul de stat şi limitarea cheltuielilor cu salarii şi pensii pentru aparatul de stat.

Aici guvernul trebuie să fie extrem de hotărât şi să nu privească la anul 2009 ca la un an electoral. Este apelul pe care l-am făcut şi la formarea acestei coaliţii, apelul pe care-l fac şi acum public, anul 2009 dacă va fi tratat ca an electoral pentru alegerile europarlamentare din iunie şi  prezidenţialele din sfârşitul anului, va fi un an ratat. Eu îmi asum măsurile de austeritate pe care guvernul ar trebui să le ia, în speranţa că le va lua, pentru că altfel sacrifică România. Aş vrea să mai spun câteva cuvinte şi cu asta o să închei, precizând încă o dată că principala sursă care trebuie utilizată pentru diminuarea impactului crizei sunt banii europeni care sunt nerambursabili. Şi concluzionând că este o dublă responsabilitate: administraţie şi comunitate de afaceri. Administraţia să nu mai chinuie comunitatea de afaceri pentru a-i pune la dispoziţie aceşti bani, comunitatea de afaceri să aibă proiecte. Din acest punct de vedere vă pot spune că există o foarte mare deschidere la Comisia Europeană pentru a ne sprijini, nu numai cu o eventuală finanţare a deficitului de cont curent, dar şi cu o simplifcare majoră a procedurilor de accesare a fondurilor prin achiziţii publice. Discuţia am avut-o cu preşedintele Barroso, cu echipa dânsului, cu primul-ministru al României, cu membri ai Guvernului României săptămâna trecută la Bruxelles, pe 12 ianuarie a.c..

Luni, şi aici este un semnal pe care vi-l trag, şi iată o probă de netransparenţă, angajamentul meu a fost că luni Guvernul României transmite Comisiei Europene noua formă propusă de guvern pentru achiziţii publice. Cred că nu aţi fost consultaţi. O să vă informez eu atunci şi responsabilul de proiect este domnul ministru Puşcaş, pe care vă rog să-l sunaţi cu toate telefoanele, imediat după această întâlnire. Această lege, sâmbătă şi duminică, trebuie să o vedeţi şi dumneavoastră şi guvernul să lucreze cu dumenavoastră pentru ca Legea achiziţiilor publice, pe de o parte, să respecte standardele, criteriile europene, pe de altă parte,
 să fie profund debirocratizată. De ce această necesitate: Legea achiziţiilor publice, în forma în care ea este acum, a fost discutată cu Comisia Europeană, era o condiţie înainte de intrarea în Uniunea Europeană şi are un nivel de birocraţie draconic aproape, pentru că România încă nu era suficient de credibilă că va utiliza, fără încercări de fraudare, fondurile europene. În acest moment există deschiderea Uniunea Europeană să renunţe la foarte multe condiţii forţate din legea care a fost convenită pentru România să se vină pe o lege simplă.

De altfel, criteriul enunţat a fost: dacă în urma intervenţiei României de la Consiliul din decembrie s-a redus timpul de aprobare a unui proiect la Bruxelles, de la 87 de zile, la maxim 30 de zile, solicitarea noastră a fost: bun, am redus la Comisia Europeană la 30 de zile, deci trebuie să venim cu o procedură foarte rapidă şi la intern pentru ca intervenţia noastră să fie eficientă. Acest lucru se va întâmpla şi eu voi cere domnului Puşcaş ca, prin domnul Păunescu, să vă informeze imediat în această după-amiază despre stadiul şi obiectivele pe care le are pentru simplificarea acestei legi. M-aş îndrepta către finalul intervenţiei mele, deşi aş avea foarte multe să spun, făcând o menţiune legată de ceea ce am făcut şi voi continua să fac în perioada premergătoare alegerilor, când am fost în foarte multe societăţi şi două lucruri au fost fundamentale. În mod paradoxal, foarte puţini s-au plâns de finanţare, foarte puţini, şi am fost în societăţi mari, de ce am fost în societăţi mari? Pentru că acestea au o colaborare extrem de intensă cu întreprinderi mici şi mijlocii pe orizontală. Două lucruri au spus consecvent: piaţă, calitate, pregătire profesională-personală, plângându-se de foarte slaba calitate a forţei de muncă ce iese din diverse structuri de educaţie.

Vreau să ştiţi că avem 3,6 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană pentru calificare, recalificare forţă de muncă şi alte acţiuni care vizează ridicarea nivelului de pregătire a forţei de muncă. Ce observ? Este capitolul la care s-a cheltuit cel mai mult din fondurile alocate de Uniunea Europeană, dacă luăm ca proporţie, vreo 46 de milioane de euro deja cheltuiţi, şi în mod cert, aici vă invit să priviţi cu multă atenţie. Alocarea acestor fonduri se face foarte simplu şi rapid, te autorizezi şi pe urmă îţi deschizi câte un "birouţ" în toate oraşele din ţară şi spui că faci reconversia forţei de muncă pentru orice, de la asistenţă medicală până la zburător în cosmos. Vă atenţionez că s-ar putea ca firmele care şi-au creat această structură şi care cheltuiesc foarte bine, am observat anul trecut, singura zonă la care aş da foarte bine pentru viteza de cheltuire, ar putea să pregătească forţă de muncă neadecvată şi care nu vă este necesară, dar care intrând în gama de calificări acceptate de Uniunea Europeană, îi strâng 20-30 într-o clasă, îşi aduc oameni care vin şi predau şi dumneavoastră nu vă sunt utili. Am văzut acest lucru şi la Azomureş şi la Nokia şi la Sidex-Galaţi şi şantierele navale. Nu cred că aceste firme care s-au mişcat foarte repede, şi bravo lor, pregătesc sudori de înaltă calificare pentru şantierele navale, pregătesc oameni pentru Nokia pentru că asta e greu.

Deci vă atenţionez că această sursă de finanţare este practic în mâna dumneavoastră, să vă calificaţi forţa de muncă. Aş mai spune că avem o problemă legată de ceea ce se numeşte îmbunătăţirea guvernării, pe fond. Până la urmă, tot ce v-am vorbit în intervenţia mea, care deja a devenit exagerat de lungă, are un singur cuvânt sau două cuvinte care o pot defini: buna guvernare. Buna guvernare înseamnă corecta alocare de resurse, iar din acest punct de vedere dumneavoastră trebuie să fiţi primii parteneri ai realizării unei bune guvernări. Pe de o parte, prin parteneriat, patronate şi sindicate cu guvernul, iar pe de altă parte prin eficienţa pregătirii proiectelor. Vreau să ştiţi că nu se renunţă la obiectivul ca în 2014 să se realizeze trecerea la euro, chiar pe fondul acestei crize. Nu vreau să intru în detalii de ce am ajuns aici, dar este clar că în România este mai necesară ca oricând buna guvernare. Opusul bunei guvernări se numeşte proastă guvernare şi ea a constat, până la sfârşitul lui 2008, în alocarea netransparentă a resurselor financiare ale bugetului, în alocarea discreţionară a acestor resurse. Când spun netransparenţa alocării resurselor, vă pot spune că şi în timpul campaniei electorale, sunându-l pe ministrul de finanţe, şi există şi documente pe de altă parte, întrebându-l care va fi deficitul, mi-a confirmat 2,3 la sută şi cel mai mult o să ne apropiem de un 3. Un guvern care îşi rectifică bugetul de cinci ori pe an, de multe ori nejustificat, este un guvern care nu poate fi suspectat de bună guvernare.

De aceea actualului guvern i-am cerut fără echivoc să facă un buget pentru anul 2009, fără perspectiva rectificărilor. Nimeni nu trebuie să se gândească: "nu are nimic, e mai puţin acum pentru salariile funcţionarilor publici, dar ne va mai da cineva în iunie". Toţi ordonatorii de credite trebuie să ştie că bugetul va fi utilizat ca instrument de stopare a desfrâului cheltuielilor cu salariile în sectorul public şi ceea ce vor primi prin bugetul de stat va fi ceea ce vor avea până la sfârşitul anului. De asemeni, bugetul de stat va fi utilizat ca pârghie pentru temperarea abuzurilor în auto-salarizarea pe care unele sectoare bugetare şi-au asigurat-o. Cam acestea sunt câteva elemente pe care am vrut să vi le spun. Veţi vedea că există programe prioritare, aşa cum ele au fost anunţate şi bugetul va reflecta acest lucru; de genul: investiţii în infrastructură, în programul de autostrăzi, sume alocate pentru IMM-uri, sume alocate pentru izolarea termică a blocurilor sunt programe serioase care vor fi acompaniate în susţinerea financiară cu bani din bugetul de stat. Dar lansarea acestor programe, fie că e vorba de IMM-uri, fie că este vorba de infrastructură, fie că este vorba de izolarea termică a blocurilor, lansarea acestor programe şi susţinerea lor şi cu bani din bugetul de stat, componentă autohtonă, este posibilă numai printr-o puternică restrângere a cheltuielilor cu aparatul de stat care a devenit excesiv în ultimii ani.

Excesiv, neproductiv şi a făcut din beneficiarii serviciilor aparatului de stat o piaţă, nu aş spune neapărat de corupţie, o piaţă a dispreţului faţă de cel pe care trebuie să-l serveşti, iar acest lucru va fi, se va încerca rezolvarea lor prin pârghia bugetului de stat. Am să fac nişte aprecieri şi politice pentru că este prima mea întâlnire cu dumneavoastră după aceste alegeri. Sunt lucruri pe care le-am spus în timpul discuţiilor prin care am sprijinit formarea acestei coaliţii, care reflectă decizia celor două partide şi nu a mea, dar mi-am asumat responsabilitatea pentru formarea unui guvern în această structură politică. Obiectivul meu a fost, după ce am constatat că oricum altceva a eşuat, sau compensarea pe care eu am avut-o ca explicaţie a fost că o astfel de majoritate poate reforma România. Numai cu astfel de majorităţi putem să reformăm ţara. Vreau să cred că acest lucru se va întâmpla. Dacă o astfel de majoritate nu va reforma România, ea nu se justifică, devine doar o majoritate clientelară care şi-a împărţit nişte posturi. Avem nevoie de modernizarea României, fie că vorbim despre modernizarea Constituţiei României - şi nu cum vreau eu, ci aşa acum vor românii.

Avem nevoie de o reîmpărţire administrativă care să diminueze birocraţia. Prea multe 41 de judeţe cu tot atâtea birocraţii. Avem nevoie de o lege a salarizării în domeniul bugetar şi ea trebuie negociată până la un punct, iar dacă nu se depăşeşte punctul critic, un guvern cu o asemenea majoritate va trebui să-şi asume răspunderea în faţa parlamentului şi să avem o lege a salarizării. Avem nevoie să dispară legile speciale de salarizare şi pensionare în care nu contribui la bugetul asigurărilor sociale, dar eşti "foarte special" pensionat şi plătit. Avem nevoie de reforma educaţiei şi îmi menţin punctul de vedere, reformă contra salarii decente în ceea ce priveşte educaţia. Sigur, toţi vor spune "la toţi să ni se dea". Da, pe măsură ce putem. Dar nu poţi să ai un profesor de IT care a terminat universitatea, să-ţi vină într-un liceu sau într-o şcoală generală cu 700 de lei. Se va duce la o bancă. Nu poţi să ai un profesor de limba engleză, să-l înveţe pe copil ce e de învăţat, cu tot aceeaşi 700 de lei, venit din universitate. Şi asta trebuie să înţelegem toţi. Am observat jocul condiţionărilor, dacă da aici, da şi dincoace. Pur şi simplu, nu se pot toate odată. Şi de soluţiile jumătăţilor de măsură ne-am săturat. Vreau să înţelegeţi că nu este un angajament legat de salarizarea din educaţie ceea ce am spus, ci aici v-am spus ceea ce eu cred că trebuie făcut. Aş mai face o ultimă observaţie, pentru că am atâtea să vă spun, m-aţi chemat foarte rar. Acum, am prins ocazia şi vă execut, vă ţin în ascultare.

Mă uit la agricultură şi poate aici sunt şi oameni care se ocupă de industria alimentară şi de agricultură. Este una din marile probleme pe care le avem, nu reuşim să ne hrănim populaţia. În acelaşi timp, avem pretenţia că ne ocupăm de agricultură, dar tratăm producţia agricolă ca pe un produs finit. De fapt, aici este problema pe care noi o avem pe fond, legată de agricultură. Avem potenţial de producţie, dar ne bucurăm că producţia finită este grâu, producţia finită e carne, producţia finită e sfeclă sau ce o mai fi. Până când nu legăm producţia agricolă de industria alimentară, să valorificăm producţia agricolă, vom fi nişte simpli crescători de plante şi de animale, care au renunţat, aproape deliberat la valorificare, la etapa care aduce şi profit. Agricultura e subvenţionată, orice export de grâu e export de subvenţie. Orice export de porumb e export de subvenţie. Orice export de carne de vită e export de subvenţie. Dacă aţi declanşa o politică puternică de localizare a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru valorificarea producţiei agricole în mediul rural, ar fi una din şansele extraordinare ale României şi care, eu cred, ar absorbi şi forţă de muncă, ar valorifica şi producţia agricolă şi ar avea un impact extraordinar pentru diminuarea importurilor de alimente, ajutând formidabil corectarea problemelor pe care le avem pe deficitul de cont curent. Sigur, agricultura reacţionează rapid, ce-i dai anul ăsta, îţi dă producţie anul viitor. Să faci atâtea IMM-uri este mai greu, dar o politică de aşezare a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru valorificarea producţiei agricole chiar în mediul rural ar fi o soluţie extraordinară şi pentru ridicarea mediului rural

Fără industrializarea de acest tip a mediului rural, mediul rural va rămâne în continuare sărac şi dependent. Cu cât va avea producţii mai mari, cu atât va fi mai sărac, pentru că produsele se vor vinde mai ieftin, dacă nu îndreptăm către mediul rural întreprinderi mici şi mijlocii care să valorifice producţia agricolă. De ce să nu vină la oraş pâine din jurul Bucureştiului, patiserie? De ce să nu vină tot ce avem nevoie din jurul Bucureştiului? Şi apropo, poate sunt şi reprezentanţi ai patronatelor din agricultură. Domnilor, am fost unul dintre politicienii care au spus: "Mă duc în hipermarket şi cumpăr produse româneşti". Foarte adevărat. La lactate, stăm relativ bine, chiar dacă nu sunt firme cu capital românesc, sunt firme care produc în România, multe din ele. Dar la legume, fructe este un dezastru şi vă fac o invitaţie: mergeţi şi cumpăraţi o salată de import, o căpăţână de salată din import de la Carrefour Orhideea şi cumpăraţi şi o salată românească. Nu, vă spun că acolo este, altfel nu o s-o puteţi găsi. Să vedeţi cum este ambalată aceea şi cum este prezentată salata românească. Deci cred că, dincolo de a fi nemulţumiţi că românii nu consumă întotdeauna producţie agricolă românească, trebuie să privim cu toată sinceritatea şi cum o prezentăm şi cum o vindem.

Eu vă mulţumesc mult şi vă stau la dispoziţie în continuare. Scuze pentru foarte lunga intervenţie. Vă mulţumesc."

Departamentul de Comunicare Publică