Avangarda revizitată. Ediția a IV-a - AVANGARDA ROMÂNEASCĂ
Avangarda revizitată. Ediția a IV-a - AVANGARDA ROMÂNEASCĂ
20 Jan, 2014 15:20
ZIUA de Constanta
1829
Marime text
Avangarda Europeană (1919-1939) în Arhiva Națională de Filme a României
Ediția a IV-a: AVANGARDA ROMÂNEASCĂ
Sesiunea a III-a: Eli Lotar și Iosif Berman
Miercuri, 29 ianuarie, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, București) – Sala „Jean Georgescu”
Vineri, 31 ianuarie, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, București) – sala „Jean Georgescu”
Cinemateca Eforie – Arhiva Națională de Filme a României a lansat, începând cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetării modului în care s-a constituit cultura vizuală autohtonă și cultura filmului în perioada de dinainte și de după naționalizarea din 1948 a producției cinematografice din România, cât și a filmelor deținute de cinematografele locale. Prima ediție a proiectului a cuprins avangarda cinematografică franceză, cea de-a doua ediție a abordat avangarda sovietică, ediția a treia s-a ocupat de avangardele germană și olandeză.
Artiști:, Eli Lotar, Iosif Berman, Luis Buñuel, Pierre Unik, Darius Milhaud, Alexandru Solomon
Curator: Igor Mocanu
Organizatori: Cinemateca Eforie – Arhiva Națională de Filme a României
Până să demareze colaborarea din 1933 cu Luis Buñuel pentru documentarul Las Hurdes, Eli / Eliazar Lotar mai mânuise aparatul de filmat în 1930 pentru Zuiderzeewerken al lui Joris Ivens, documentar produs de Uniunea Sindicatelor Muncitorilor Olandezi, fusese în Grecia în 1932, cum arată o notiță din revista „Unu”, alături de Roger Vitrac și Bernard Brunius, unde filmase documentarul experimental, cu jazz și istorie elină, Voyage aux Cyclades, tot în 1932 regizase el însuși, alături de Yves Allégret, documentarul Ténérife, așa încât propunerea de a-l însoți acum pe autorul lui Un chien andalou (1928) în provincia Estremadura pentru a documenta viața mizeră a unei comunități din satul Las Hurdes sosește când Lotar tocmai încheia filmările pentru Nieuwe gronden al vechiului deja prieten Joris Ivens. Primul fiu al lui Tudor Arghezi, rezultat dintr-o legătură pasageră cu profesoara Constanța Zissu, Eli Lotar ajunge fugar la Paris în 1925, la puțin timp după lansarea de către André Breton a primului manifest suprarealist, cu pasiunea aparatului de fotografiat adusă de-acasă, unde i-o insuflase tatăl său, după cum mărturisește Mitzura Arghezi, citată de Tudor Caranfil în monumentala sa lucrare Vârstele peliculei…. Peste câțiva ani totuși, Arghezi încearcă să-l expulzeze din Franța înapoi în România prin insistențe pe lângă Legația Română din Paris, efort încununat de un insucces pentru care istoria cinematografiei și a documentarului francez îi va rămâne veșnic îndatorat. Căci în 1946, Eli Lotar va fi cel care va reprezenta Franța la Cannes, cu documentarul Aubervilliers, de data aceasta în calitate de regizor și nu de operator. Va fi aflat Tudor Arghezi despre participarea sa la prima ediție a Festivalului de la Cannes, se întreabă retoric Tudor Caranfil. Nu știm, ce știm cu certitudine este că Eli Lotar rămâne din ce în ce mai mult în istorie ca numele unuia dintre cei mai însemnați fotografi ai suprarealismului și mai puțin ca al unui regizor și operator de neocolit în orice demers de scriere sau revizitare a avangardei cinematografice sau a cinematografiei în general. Tocmai de aceea, am prefațat această sesiune cu povestea documentară a unui alt nedreptățit al avangardei fotografice istorice din România – Iosif Berman. Nedreptățit nu pentru că ar fi regizat sau filmat cine știe ce capodopere cinematografice necunoscute, ci pentru că lipsește pur și simplu din orice istorie a avangardei, deși, fără aparatul său de fotografiat, nu am fi știu cum arată o parte însemnată a acesteia. O poveste documentară așadar, cu un subiect care îl secondează pe cel al lui Eli Lotar, spusă de Alexandru Solomon într-un demers arheologic vizual deplin.
OMUL CU O MIE DE OCHI
România, 2001, Documentar, 52 min
R. Alexandru Solomon
S. Alexandru Solomon
Cu: Ioana Abur, Tomi Cristin
I. Alexandru Solomon
Montaj: Nita Chivulescu
Muzica: Cristian Târnovețchi
Producători: Ager Film, Fundația Arte Vizuale
ȚARA FĂRĂ PÂINE / LAS HURDES
Spania, 1933, Documentar,
R. Luis Buñuel
S. Luis Buñuel, Maurice Legendre, Rafael Sánchez Ventura, Pierre Unik
I. Eli Lotar
Muzica: Darius Milhaud
Sunet: Charles Dorat
Cu: Abel Jacquin, Alexandre O’Neill
Producători: Ramón Acín, Luis Buñuel
http://www.anf-cinemateca.ro/
http://igormocanu.wordpress.com/2014/01/13/eli-lotar-si-iosif-berman-la-avangarda-revizitata-iv-iii/
Ediția a IV-a: AVANGARDA ROMÂNEASCĂ
Sesiunea a III-a: Eli Lotar și Iosif Berman
Miercuri, 29 ianuarie, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, București) – Sala „Jean Georgescu”
Vineri, 31 ianuarie, ora 19.00 – Cinemateca Eforie (Str. Eforie 2, București) – sala „Jean Georgescu”
Cinemateca Eforie – Arhiva Națională de Filme a României a lansat, începând cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetării modului în care s-a constituit cultura vizuală autohtonă și cultura filmului în perioada de dinainte și de după naționalizarea din 1948 a producției cinematografice din România, cât și a filmelor deținute de cinematografele locale. Prima ediție a proiectului a cuprins avangarda cinematografică franceză, cea de-a doua ediție a abordat avangarda sovietică, ediția a treia s-a ocupat de avangardele germană și olandeză.
Artiști:, Eli Lotar, Iosif Berman, Luis Buñuel, Pierre Unik, Darius Milhaud, Alexandru Solomon
Curator: Igor Mocanu
Organizatori: Cinemateca Eforie – Arhiva Națională de Filme a României
Până să demareze colaborarea din 1933 cu Luis Buñuel pentru documentarul Las Hurdes, Eli / Eliazar Lotar mai mânuise aparatul de filmat în 1930 pentru Zuiderzeewerken al lui Joris Ivens, documentar produs de Uniunea Sindicatelor Muncitorilor Olandezi, fusese în Grecia în 1932, cum arată o notiță din revista „Unu”, alături de Roger Vitrac și Bernard Brunius, unde filmase documentarul experimental, cu jazz și istorie elină, Voyage aux Cyclades, tot în 1932 regizase el însuși, alături de Yves Allégret, documentarul Ténérife, așa încât propunerea de a-l însoți acum pe autorul lui Un chien andalou (1928) în provincia Estremadura pentru a documenta viața mizeră a unei comunități din satul Las Hurdes sosește când Lotar tocmai încheia filmările pentru Nieuwe gronden al vechiului deja prieten Joris Ivens. Primul fiu al lui Tudor Arghezi, rezultat dintr-o legătură pasageră cu profesoara Constanța Zissu, Eli Lotar ajunge fugar la Paris în 1925, la puțin timp după lansarea de către André Breton a primului manifest suprarealist, cu pasiunea aparatului de fotografiat adusă de-acasă, unde i-o insuflase tatăl său, după cum mărturisește Mitzura Arghezi, citată de Tudor Caranfil în monumentala sa lucrare Vârstele peliculei…. Peste câțiva ani totuși, Arghezi încearcă să-l expulzeze din Franța înapoi în România prin insistențe pe lângă Legația Română din Paris, efort încununat de un insucces pentru care istoria cinematografiei și a documentarului francez îi va rămâne veșnic îndatorat. Căci în 1946, Eli Lotar va fi cel care va reprezenta Franța la Cannes, cu documentarul Aubervilliers, de data aceasta în calitate de regizor și nu de operator. Va fi aflat Tudor Arghezi despre participarea sa la prima ediție a Festivalului de la Cannes, se întreabă retoric Tudor Caranfil. Nu știm, ce știm cu certitudine este că Eli Lotar rămâne din ce în ce mai mult în istorie ca numele unuia dintre cei mai însemnați fotografi ai suprarealismului și mai puțin ca al unui regizor și operator de neocolit în orice demers de scriere sau revizitare a avangardei cinematografice sau a cinematografiei în general. Tocmai de aceea, am prefațat această sesiune cu povestea documentară a unui alt nedreptățit al avangardei fotografice istorice din România – Iosif Berman. Nedreptățit nu pentru că ar fi regizat sau filmat cine știe ce capodopere cinematografice necunoscute, ci pentru că lipsește pur și simplu din orice istorie a avangardei, deși, fără aparatul său de fotografiat, nu am fi știu cum arată o parte însemnată a acesteia. O poveste documentară așadar, cu un subiect care îl secondează pe cel al lui Eli Lotar, spusă de Alexandru Solomon într-un demers arheologic vizual deplin.
OMUL CU O MIE DE OCHI
România, 2001, Documentar, 52 min
R. Alexandru Solomon
S. Alexandru Solomon
Cu: Ioana Abur, Tomi Cristin
I. Alexandru Solomon
Montaj: Nita Chivulescu
Muzica: Cristian Târnovețchi
Producători: Ager Film, Fundația Arte Vizuale
ȚARA FĂRĂ PÂINE / LAS HURDES
Spania, 1933, Documentar,
R. Luis Buñuel
S. Luis Buñuel, Maurice Legendre, Rafael Sánchez Ventura, Pierre Unik
I. Eli Lotar
Muzica: Darius Milhaud
Sunet: Charles Dorat
Cu: Abel Jacquin, Alexandre O’Neill
Producători: Ramón Acín, Luis Buñuel
http://www.anf-cinemateca.ro/
http://igormocanu.wordpress.com/2014/01/13/eli-lotar-si-iosif-berman-la-avangarda-revizitata-iv-iii/
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii