Like Father, Like Son - în cinematografe Scurtă incursiune în mintea lui Hirokazu Kore-eda, regizor, scenarist şi tată

Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu (Premiul Juriului pentru regie la Cannes 2013 şi nominalizat pentru trofeul Palme d’Or, regizorul Hirokazu Kore-eda) spunea povestea unor familii japoneze care află abia după şase ani că maternitatea le-a inversat copii dintr-o eroare.
 
După succesul de anul trecut de la Cannes, preşedintele juriului, regizorul Steven Spielberg, s-a grăbit să semneze pe loc cu Hirokazu Kore-eda pentru drepturile asupra versiunii în limba engleză, film pe care îl va regiza chiar el.
 
Dramele familiale şi disfuncţionalităţile apărute în cuplurile japoneze au fost tema principală a regizorului japonez în filmele sale din ultimii ani. Kore-eda explică această orientare prin faptul că este el însuşi foarte interesat de aceste aspecte într-un mod foarte personal. “Spre exemplu, mama şi tatăl meu nu mai trăiesc, pe de altă parte eu însumi am devenit tată şi poziţia mea în societate s-a schimbat. Nu mai sunt fiul cuiva, ci am devenit eu tată”, spune Kore-eda.

Când anume devenim cu adevărat taţi pentru copiii noştri

La fel ca şi personajul principal din film, regizorul şi scenaristul japonez are el însuşi o fată de aceeaşi vârstă cu cei doi copii care apar în Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu. Întrebarea pe care şi-a pus-o mereu, întrebare care a şi stat la baza realizării acestul film, este: “Dacă la femei este destul de clar când anume devin mame, la noi care anume este momentul în care devenim taţi?”.

Kore-eda povesteşte: “Fiica mea, spre exemplu, adoarme tot timpul cu mama ei lângă pat. Nu concepe să adoarmă altfel. Ei bine, anul trecut, pentru prima oară, soţia mea a ieşit prin oraş. Când a venit ora de culcare, fata mi-a spus că, fără mama ei alături, nu este chip să încerc să o adorm. Soţia mea a fost foarte surprinsă când a ajuns acasă şi a găsit-o pe fiica noastră dormind, totuşi. Pentru mine a fost unul din momentele în care am realizat că încep uşor uşor să devin cu adevărat tată.”

Întrebat despre importanţa legăturii de sânge în familiile japoneze, Hirokazu Kore-eda spune că cercetările (cazurile de copii schimbaţi din greşeală la maternitate) care au stat la baza filmului datează din anii ‘70. Pe atunci, după ce se descoperea tragica eroare, în 100% din cazuri, familiile schimbau copiii între ei, păstrând astfel linia sangivină, în ciuda tuturor implicaţiilor emoţionale. În ultimii 40 de ani, lucrurile s-au schimbat, însă. Cu toate acestea, adopţia în Japonia este tot un proces destul de puţin întâlnit.

“Personajul meu din film face un pas înainte în abordarea diferită a relaţiilor de familie, relaţii care nu se bazează neaparat pe linia de sânge. Mesajul transmis de filmul meu li se adresează acelora dintre părinţi care, puşi într-o situaţie asemănătoare, iau în calcul şi această opţiune: a păstrării familiei aşa cum s-a format”, spune Kore-eda într-un interviu pentru Film.com.


Dialogurile copiilor - parţial scenariu, parţial vorbire liberă

Întrebat cum a scris replicile celor doi copii care apar în film, regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda spune că nu a scris el tot ceea spun copiii. “Eu doar le-am sugerat nişte lucruri generale pe care trebuie să le spună, discuţiile lor s-au legat în mod natural. Câteodată îmi place să creez anumite situaţii tocmai pentru a vedea ce spun ei în aceste cazuri. Apoi, la filmări, dialogurile au apărut spontan din partea lor”, a povestit regizorul pentru site-ul irlandez Movies.ie.

Despre meniul din film

Ce semnificaţie are mâncarea în Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu, a fost întrebat la un moment dat regizorul, ştiut fiind că celălalt film al său, Still Walking, a fost destul de focusat pe mâncare. “Nu ştiu cât de mult a jucat un rol experienţa personală aici. Adică, mie îmi place sukiyaki (un fel de mâncare tradiţional japonez din carne de vită), pe care ei îl gătesc într-una din scene. Dar nu asta e important. Ceea ce am vrut să spun este că una din familii prepara un anumit fel de mâncare, de calitate şi rafinament, în contrast cu familia cealaltă, care avea la masă găluşte”, spune Hirokazu Kore-eda într-un interviu acordat FilmmakerMagazine.com.


Lungmetrajul a intrat în cinematografele din România începând de săptămâna trecută şi este distribuit de Independenţa Film.
 
Sălile de cinema în care îl puteţi vedea începînd de astăzi (28 februarie - 06 martie) sunt Grand Cinema Băneasa, Cinemateca Union, Elvira Popescu şi NCRR (la Muzeul Ţăranului Român) în Bucureşti, Cityplex Braşov, Cityplex Constanţa, Arta 3D Târgu Mureș și Cinema Silver Mall Vaslui.

-------------------------

Like Father, Like Son - sinopsis

Ryota a obţinut tot ce are acum numai prin muncă grea. El consideră că nimic nu-i mai poate sta în cale pentru a avea viaţa perfectă, a unui învingător.

Într-o zi, el şi soţia sa, Midori, primesc un telefon de la maternitate. Băiatul lor, în vârstă de şase ani, Keita, nu este copilul lor natural! Spitalul a făcut o greşeală atunci, iar ei au primit alt copil...

Ryota este pus în situaţia dificilă de a lua o decizie extrem de importantă: să aleagă între copilul natural şi cel pe care l-a crescut. Cum vor mai continua să se poarte ei, ca părinţi, cu “fiul” lor, acum, după aflarea adevărului? Pe de altă parte, ce vor spune familiei care le-a crescut copilul natural timp de şase ani? Ryota începe chiar să pună sub semnul întrebării propria sa calitate de tată timp de şase ani de zile.

Este povestea cutremurătoare a unui om, un învingător care, pentru prima dată în viaţă, se loveşte de un zid imposibil de surmontat.
 -----------------------------

Regizorul Hirokazu Kore-eda

Hirokazu Kore-eda (sau Kore-Eda Hirokazu) s-a născut la Tokyo, în 1962. A absolvit Universitatea Waseda (una din cele mai prestigioase universităţi private din Japonia şi din Asia - n.red.) în 1987 şi apoi a realizat o serie de filme documentare care au câştigat numeroase premii.

Debutul său regizoral s-a numit Maborosi, a avut la bază romanul lui Miyamoto Teru, şi în 1995 i-a adus premiul Golden Osella la cea de-a 52-a ediţie a Festivalului de la Veneţia. After Life (1999) a fost distribuit în peste 30 de ţări şi a însemnat pentru Kore-eda recunoaşterea internaţională.
Pelicula Distance (2001) a fost selectată în competiţia Festivalului de la Cannes, iar cu cel de-al patrulea film al său, Nobody Knows (2004), actorul Yagyra Yuga a stârnit atenţia tuturor, devenind cel mai tânăr artist premiat vreodată la Cannes, cu titlul de “Cel mai bun actor”.
-------------------------

Referinţe online:
 
Independenţa Film - pe Facebook
Independenţa Film - site oficial
 
 -------------------------
Like Father, Like Son / Aşa tată, aşa fiu este adus în România de Independenţa Film, casa de distribuție care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase. Independența Film a distribuit pelicule ca “Nymphomaniac”, “La Vie d'Adèle”, “The Hunt”, “Amour”, “Trainspotting”, ”Amélie”, ”Melancholia”, ”Todo sobre mi madre”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville” etc.